Archive for the 'blogging' Category

8 ginduri din momentul asta

Published
by
irina
on April 21, 2008
in ale mele and blogging
. 3 Comments

1. daca in loc sa scriu m-as culca, as prinde macar 15min in plus de somn. poate chiar mai mult, ca daca am inceput, iar ma uita Dzeu pe bloguri.

2. mirosul pe care l-am simtit in seara asta, in statia de 311, era de tei? deja? (nu cred)

3. cel mai mult imi place sa merg noaptea prin bucuresti si sa ma uit in lungul strazilor pe care le traversez

4. bicicleta. cind ajung sa-i iau lui Calin bicicleta?

5. nu mai am ginduri, tre’ sa le construiesc pe urmatoarele

6. ma doare ceafa. am stat prea mult pe scaun azi

7. oare asa trebuiau numarate gindurile? sau trebuia ca fiecare idee in parte sa fie numarata? ca daca da, atunci am depasit de mult 8.

8. sa nu uit s-o dau mai departe pe leapsa. ca leapsa e. de la aprozarnet.

8´. lui paddy i-o dau. sa vedem daca poate sa se opreasca doar la 8 ginduri :)

Noutati blog

Published
by
irina
on April 18, 2008
in ale mele, blogging and gay et al.
. 9 Comments

Dupa cum ziceam intr-un comentariu, cat am fost eu plecata de langa net, Gabi de la HaiPa mi-a actualizat (la rugamintea mea) wordpressul. Ca urmare a actualizarii, ieri blogul arata dubios- in sensul ca disparusera toate lucrurile mici si multe afisate in coloana din dreapta. Spre nesfirsita mea incintare, aceasta problema s-a rezolvat spontan, in aceasta dimineata. (N-as putea spune cum. Am intrat in partea de administrare a blogului si am bifat cateva casute, curioasa sa vad ce-o sa se intimple. S-a intimplat ca s-a intors sidebarul, in varianta sa initiala).

Dar am in continuare probleme. Adica toate paginile secundare apar fara comentarii. Ele (comentariile) exista, dar nu stiu cum sa le fac vizibile. Si, in clipa asta, nici nu se poate comenta acolo…
Stie cineva cum imi fac din nou comentariile vizibile pe paginile secundare? (casutele paginii de ‘allow comments’ si ‘allow pings’ sunt ambele bifate, deci nu aici e problema). (Pagina lui calin e temporar parolata. Daca vreti sa vedeti ca nu se vad comentariile, incercati frigiderul sau cosul.)*

Altfel, va anunt ca am schimbat numele blogului, acum il cheama femeia simpla (cu subtitlul de ‘avizier personal’). Am remarcat ca lumea oricum asa ii spunea (blogul femeii simple) si am zis sa ma conformez, ca sa nu mai existe probleme de identitate. Vechiul subtitlu, “blog fara obligatii”, a ramas un deziderat (ca o realitate absoluta nu mai era de mult). Cea mai buna dovada e ca am schimbat numele pe care-l voiam eu, si i-am dat numele pe care-l vrea cititorul majoritar. Alta dovada ca nu-i chiar fara obligatii e faptul ca uneori postez cite ceva doar ca sa nu ma mustre constiinta ca intra oameni pe blogul meu si nu gasesc nimic nou :D. Si am zis sa nu mai induc lumea in eroare, sustinind sus si tare lipsa obligatiilor. Deci- ceva obligatii exista. Dar incerc sa le pastrez minime si stau sa ma gandesc bine inainte sa-mi asum vreuna :).

Si daca tot suntem la categoria noutati blog, va anunt ca (urmare a sondajului pe tema diacriticelor) voi scrie tot fara diacritice si in continuare. 18% dintre cei care au votat (11 voturi adica) zic ca nu vad diacriticele. Asta e. Scriu ca sa fiu citita de oricine doreste sa ma citeasca. Personal prefer sa vad diacritice in textele pe care le citesc pe net… dar, tot personal, stiu ca nu pot citi textele in care, in loc de diacritice, vad casute.

*gata, s-a rezolvat si se vad comentarile din sub pagini. merci Gabi HaiPa :)

Google Reader pentru profani

Published
by
irina
on April 16, 2008
in ... educative and blogging
. 12 Comments

Dupa ce una din prietenele mele m-a rugat pentru a 3a oara sa-i explic la ce foloseste si cum se foloseste Google Reader-ul, m-am hotarat. Explic aici, si cand ma intreaba data viitoare dau linkul. :)

La ce foloseste?
Google Reader (in continuare numit GR) va poate fi de folos daca:
- cititi mai multe bloguri in mod consecvent
- v-ati plictisit sa tot intrati pe blogul cuiva care scrie rar si sa nu gasiti nimic.
- va doriti sa aflati cat mai repede cand, pe blogurile vizate de voi, apar articole noi.

GR este ceva care pune la un loc toate articolele care apar pe blogurile care va intereseaza. Dimineata la cafea, in loc sa intrati din blog in blog si sa vedeti ca unii (ca mine) tot n-au postat nimic, puteti sa intrati in contul vostru de GR si veti avea in fata ochilor toate articolele nou aparute. Le puteti citi direct acolo… iar daca vreti sa comentati, sunteti doar la un click distanta de blogul dorit. In plus, puteti pastra legatura si cu comentariile la anumite articole si sa aflati cand cineva posteaza un comentariu nou.

Avantaj suplimentar: contul de GR il puteti accesa de pe orice calculator legat la net (nu-i ca bookmarks-urile, care-s pastrate doar in computerul in care le faceti).

Cum se foloseste?
Ca sa beneficiati de aceste minunate avantaje, trebuie sa faceti urmatorii pasi:
1. sa va faceti un cont google
2. sa intrati in GR
3. sa va abonati la blogurile care va intereseaza.
Si gata!

Si acum, iata pasii explicati unul cate unul.

1. Contul google (Google account, pe limba lor)
- Intrati AICI
- Scrieti in primul camp o adresa de email (de-a voastra:)). Nu e obligatoriu sa fie gmail.
- Alegeti o parola (min 8 caractere), pe care o scrieti de doua ori.
- Scrieti codul de validare
- Dati click pe I accept. Create my account.
- Asteptati sa primiti mailul de validare a contului (pe adresa pe care tocmai ati declarat-o). Primiti mailul si dati click primul link din el.

2. Intratul in Google Reader
Mergeti in GR (www.google.com/reader) si va logati (adica: scrieti adresa de email completa si parola, ambele identice cu cele folosite la pasul 1 :)).

3. Abonarea la bloguri
Imediat ce ati intrat, google reader o sa vrea sa va … faca un tur. Si mai apoi o sa va mai dea niste sfaturi si indicii. Faceti sau nu turul, dupa bunul plac.
Singurul lucru care va trebuie insa pentru abonarea la bloguri este sa … va abonati. Adica:GetStartedGoogleReader
- dati click acolo, in stanga, unde scrie add subscription (incercuit cu roz, in poza)
- treceti adresa blogului dorit (cu copy/paste) in dreptunghiutzul care vi s-a deschis in fata ochilor. Blogul o sa fie adaugat, si in fereastra din dreapta o sa vedeti ultimele articole. Repetati pasul 3 cu toate blogurile pe care le vreti in reader.

Cred ca e inutil sa va spun ca dupa ce v-ati facut contul, nu va ma trebui sa repetati pasul 1 :P. Pur si simplu
- mergeti in google reader,
- va logati (scriind emailul complet si parola aleasa pentru GR)
- si cititi (sau adaugati bloguri in lista voastra).

Mai departe sunt convinsa ca va descurcati singuri, chiar si cei foarte profani :). Va puteti dezabona de la ce bloguri vreti, le puteti grupa in foldere/categorii si, daca aveti blog, puteti sa va faceti o casetutza cum este a mea, asta verde din sidebar (coloana din dreapta adica), in care sa apara acele articole ale altora pe care vreti sa le impartasiti cititorilor vostri.

In incheiere, cativa termeni ‘de specialitate’, de care nu aveti neaparata nevoie:
Feed: un format … aparte in care sunt transpuse articolele de pe bloguri; feedul contine ‘continutul’ articolelor si linkul catre ele. Feed-urile n-au nici o utilitate pentru cititorii care citesc direct ‘pe blog’. Nici ceilalti, care folosesc google readerul (sau altceva) nu au nevoie sa citeasca feeduri. GR insa are nevoie de ele pentru ca doar informatia stocata ca feed poate fi accesata de el (daca un blog nu ofera articolele si sub forma de feed, nu va puteti abona (prin feed) la el; cel putin 90% din bloguri au feeduri).

 RSS si Atom: 2 feluri diferite de feeduri. Pentru o femeie simpla, distinctia dintre ele e nesemnificativa… pentru ca n-are nici o utilitate practica atunci cand vrei sa te abonezi la feedurile unui site. E treaba GR sa le inteleaga pe fiecare in parte.
FeedIcon Nu le-am mentionat degeaba, insa. Uneori e posibil ca doar trecand adresa blogului la add subscription sa nu va puteti abona. Atunci, cautati in blogul cu princina fie poza alaturata, fie RSS, Atom sau feed. Dati click pe ce-ati gasit, luati adresa care apare in browser si pe ea treceti-o la ‘add subscription’.

Agregator (de feeduri)= cititor de feeduri (sau feed reader); ‘ceva’ care consulta feedurile blogurilor din lista voastra si care va permite sa vedeti aproape imediat articolele nou aparute asezate, toate, intr-un singur loc. Adica agregatoarele verifica periodic feedurile ca sa vada daca pe blogurile/site-urile vizate apare continut nou… si daca apare, anunta asta. Google Reader e un exemplu de agreagator. Mai sunt si altele, dar eu nu le mai tin minte nici pe cele pe care le-am folosit personal, pana sa ajung la GR.

PS IMPORTANT: unele bloguri nu lasa GR sa afiseze articolul integral. Autorul blogului este cel care hotaraste daca ofera feed integral sau partial. Asta inseamna ca pentru unele dintre blogurile pe care le adaugati la voi in GR va fi totusi nevoie sa mergeti ‘la sursa’ pentru a citi articolul integral. (se merge dand click pe titlul articolului dorit, in GR).

PPS: Mai multe despre RSS-uri, la Dan. (caruia ii multumesc o data in plus, ca mult m-a ajutat cand am inceput eu sa ma intreb ce-s alea RSSuri. Cu ceva timp in urma:))

8 defecte

Published
by
irina
on April 13, 2008
in ale mele and blogging
. 12 Comments

In vremuri imemoriale am primit de la Dono leapsa cu defectele. Sunt invitata sa va impartasesc 8 dintre defectele mele:

1. cel mai important dintre ele: sunt fraiera (sau naiva, credula… lipsita de aparare in fata rautatilor cotidiene- daca e sa ma eufemizez). E aici chiar ceva paradoxal pentru ca, desi simt din prima mitomanii (oamenii care prezinta drept realitate o bucatica de adevar puternic decorata de imaginatie, dar care mint natural si consecvent, nu din dorinta de a-ti ascunde ceva anume), nu-mi dau seama cand cineva ma minte cu scopul de a ma fraieri. Iar cand vine vorba de negociat ceva, o las balta din start. Daca ceea ce-mi oferi e sub pretul meu, la revedere. Daca e ok, asa sa fie (chiar si atunci cand stiu ca am loc sa cer mai mult).

2. sunt lenesa. +consecinta directa: aman orice, oricat

3. pierd hartiile acelea din categoria acte si diplome

4. tac mult si vorbesc la fel, dar exact pe dos decat ar trebui

5. stau cocosata (si refuz sa fac ceva pentru a-mi corecta tinuta)

6. sunt (incredibil) de incapatanata. asta e un defect doar din perspectiva celorlalti- eu o vad ca pe perseverenta :). si zic ‘incredibil’ pentru ca sunt blanda si fraiera… si atunci lumea se asteapta sa renunt usor la eventuale puncte de vedere. ceea ce eu nu fac.

7. am fixuri (de genul nu folosesc cuvinte … urate (nu injur aproape niciodata), nu mananc din dulceata in are cineva a bagat lingurita proaspat scoasa din gura, nu imprumut obiectele pe care le consider eu a fi de uz personal).

8. nu raspund la ‘provocari’. in sensul ca fac parte dintre oamenii care nu sunt motivati de ideea ‘iti arat eu tie’. Daca crezi despre mine ceva ce nu-i adevarat, sa fii sanatos! Destul de probabil ca eu n-o sa-ti dau ocazia sa vezi ca n-ai dreptate. Sau daca totusi ai privilegiul de a constata ca te-ai inselat, e din cauza ca ai o karma buna, nu pentru ca eu am facut ceva anume spre a-ti demonstra ca te inseli.

Dau leapsa mai departe arhitectului (care pare sa se fi intors printre noi, dupa lunga absenta), Marei, finix..ului si lui Cristi Sutu (care, desi nu mai posteaza de mult articole personale, stie cum se face si asta (cel putin asa imi amintesc eu, de pe la inceputul blogului sau)). leapsa mai merge la oricine o doreste. dati-mi doar un semn, ca sa va adaug aici, la destinatari.

Si invit prietenii/colegii/cunostintele sa-mi completeze lista de defecte :). ca defectul (?) 9 (bonus) e ca oricand sunt interesata sa aflu ceva despre mine. :)

 

 

 

Daca vreti sa ma vedeti, se poate.

Published
by
irina
on April 9, 2008
in ale mele, anunţuri din avizier and blogging
. 23 Comments

In dimineata asta am fost la ‘Tonomatul DP 2’, moderat de Alin Oprea. S-a intamplat asa: veverita m-a sunat si m-a intrebat daca vreau la tv ca sa vorbesc despre avizier… am dat sa zic nu, … m-am gandit mai bine si am zis da. Si am ajuns la tonomat.
Invitatii principali au fost membrii trupei Spin. Pe langa ei, veverita si cu mine am vorbit un pic despre bloguri. Daca vreti sa vedeti inregistrarea, ea se afla aici. (mergeti in josul paginii unde sunt listate tonomatele dupa data si dati click la editia din 09-04-2008). Interventiile mele sunt micutze, dar sunt multumita de ele. Ce m-a mirat e ca am o atitudine oarecum profesorala. Nu-mi dadusem seama de ea :D.

Bine ca sunteti voi destepti :)

Published
by
irina
on April 8, 2008
in ale mele and blogging
. 12 Comments

Marie Jeanne si-a testat IQul pe tickle si a postat rezultatul pe blog, ca sa-si exprime uimirea ca nu mai e la fel de desteapta cum era cu 5 ani in urma.

IQ

Spre linistirea sufletului lui Marie Jeanne, declar ca am inregistrat doar 133 puncte la acelasi test. Iata dovada:

(click pe imagine, spre marirea ei)


O asigur (tot pe MJ) ca eu sunt desteapta (asta e o certitudine absoluta (a mea:P:)), aflata in afara domeniului de influenta al oricarui test). Ceea ce inseamna ca ea, Marie Jeanne este si mai desteapta, pentru ca a inregistrat un punct in plus fata de mine :). (…Ok, Dan-de ce este (deocamdata) cel mai destept:)).

Testul de inteligenta, pentru cei care se uita la cifre.

etajul 9 si 10 cuvinte

Published
by
irina
on April 6, 2008
in ale mele and blogging
. 7 Comments

etajul 9 (si ganduri pentru (macar) unii dintre locuitorii lui)
Eu stau intr-un bloc de zece etaje, cu un lift care merge pana la 9. De cateva zile, liftul e putin defect, in sensul ca daca ajunge la etajul 9, el (liftul) de acolo nu mai pleaca decat insotit. De cateva zile, toata lumea urca si coboara mai mult pe jos pentru ca liftul isi petrece timpul la 9.

Credeti ca, in aceasta situatie, locatarii de la 9 merg cu liftul doar pana la 8? ca sa ramana liftul disponibil pentru altii care ar mai vrea sa mearga cu el?

Nuuu. oamenii daca la 9 stau, la 9 merg.

(Da, postul e generat de o experienta personala a zilei de azi. M-am dus sa iau scrumbie :) de la un magazin din apropiere, n-am gasit si atunci am dat o fuga pana la cora. Daca tot am ajuns la cora, am cumparat si alte lucruri (nu chiar grele. situatia era sub control). De la chioscul de langa bloc am mai luat niste pepsi si niste bere pentru care nu am mai vrut si punga, ca eram la 2 pasi de casa si nu voiam sa contribui inutil la poluarea planetei. Cand am ajuns la lift, el era la 9. Asa ca am urcat pe scari in varianta racul, broasca si o stiuca reincarnate toate in femeia simpla. Cu 2.5 l de pepsi tinuti cu 2 degete, sacose in amandoua mainile… Si umbrela :))

10 cuvinte
Am o leapsa primita cu multe, multe zile in urma… aia cu mesajul din sticla, de maximum 10 cuvinte. De la oblia finix* si de la bogdan.

Ideea lepsei e sublima si lasa loc la artistice, funny ori spirituale interpretari. Dupa o indelunga analiza a multelor posibilitati (pe care le-am vazut, dar nu m-am priceput a le valorifica) am ales varianta prozaica:D

www.femeiasimpla.com Asta as scrie pe biletul din sticla. Macar imi mai da o sansa la mult mai multe cuvinte. :)

Dau leapsa mai departe catre urmatorii: uhi, Aida, Maria Coman si DoDu.

 *Adaugire ulterioara: leapsa a plecat de la oblia, a ajuns la finix, si de la finix la mine. dar cum asta s-a intamplat cu o luna in urma, m-am incurcat si am prezentat gresit (intr-o prima faza) expeditorii lepsei spre mine. :D. Deci am primit-o de la finix :)

Leapsa cu playlistu’

Published
by
irina
on March 29, 2008
in blogging
. 6 Comments

Am primit de la BlindGirl o leapsa care are urmatoarele cerinte:
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

(Cu parere de rau pentru cititorii nevorbitori de engleza, am s-o las asa. Am dat sa traduc cerintele si intrebarile… dar mi-am dat seama ca si raspunsurile sunt adesea in limbi straine.)

1. How are you feeling today?
Mi-o fac cu mana mea - Sarmalele reci (Nu vreau sa fiu doar o paiata/… nu vreau sa ma tineti in brate/daca dau de belea/mi-o fac cu mana mea)
:))) adevarat

2. Will you get far in life?
Where the wild roses grow - nick cave, kylie minogue.
Mda

3. How do your friends see you?
Someone you use – Vonda Shepard.
Nu cred :). Hm!

4. Will you get married?
Ivan, Boris et moi – Marie Laforet
Aăăă… eu nu inteleg franceza, doar imi place s-o ascult. Deci, desi in playlist, habar n-am ce zice Marie. Inteleg insa finalul cantecelului, care e cam asa: Anton, Ivan, Boris et moi, Rebecca, Paula, Johanna et moi, Sacha, Sonia, David et moi, Dimitri, Iona, Natacha et moi, Sacha, Sonia, David et moi, Dimitri, Iona, Natacha et moi. Presupun ca nu ma marit. :)

5. What’s your best friend’s theme?
Gouge away – Pixies
(ma depaseste, daca poate cineva sa interpreteze ii raman recunoscatoare)

6. What is the story of your life?
Nature Boy- David Bowie/Massive Attack
(zau ca-s femeie…; nici p-asta nu stiu s-o interpretez, dar imi place: here was a boy/ A very strange/ Enchanted boy/ They say he wandered/ Very far, very far/ Over land and sea/ A little shy and sad of eye/ But very wise was he/…/ This he said to me/ “The greatest thing/ You’ll ever learn/ Is just to love and /Be loved in return”)

7. What was high school like?
Parts of the process- Morcheeba :)
(… ihim: Angry faces, cursing loud, hanging places, falling proud… ce vremuri :))

8. How can you get ahead in life?
She hangs brightly- Mazzy Star (?)

9. What is the best thing about your friends?
Hungry eyes - Dirty dancing sountrack

(n-as zice ca-i prea departe de realitate :) :P)

10. What is in store for this weekend?
Monaco, 280 a l’ombre- Jean Francois Maurice
(as vrea eu)

11. What song describes you?
So it shall be- k.d. lang

12. to describe your grandparents?
Those sweet words – Norah Jones :)

13. How is your life going?
La maladie d’amour – Michel Sardou (… cu atatia mentionati la punctul 6, nici nu ma mir :)))

14. What song will they play at your funeral?
Hindi Sad Diamonds (moulin rouge soundtrack)
… ok :)

15. How does the world see you?
Song of joy, Nick Cave (iau titlul in considerare? sau muzica? sau versurile?)

16. Will you have a happy life?
Dear Heather, Leonard Cohen.
(titlul nu ma ajuta. Iar versurile sunt astea: Dear Heather/ Please walk by me again/ With a drink in your hand/ And your legs all white/ From the winter. Intelege cineva? Sa fac un sondaj? Fericita sau nu?)

17. Do people secretly lust after you?
Rome wasn’t build in a day – Morcheeba (You and me were meant to be/ Walking free in harmony/ One fine day we’ ll fly away/ Don’ t you know that Rome wasn’ t built in a day)

18. How can I make myself happy?
Suzanne, Leonard Cohen
(remarc ca ambele intrebari care au continut cuvantul happy in ele, au dus la leonard cohen. :)
Altfel, eu cred ca intrebarea asta se refera la cititor nu la mine (sau la autoarea/autorul intrebarilor)(sau la BlindGirl, care mi-a trimis leapsa). Si atunci cred ca raspunsul este: mergeti la concert, ca zice lumea ca vine LC la noi:))

19. What should you do with your life?
Nathalie, Gilbert Becaud
(interpretez asta ca ‘intreab-o pe natalie, ca ea stie’. N-o cunosc pe natalie… rog cititoarele cu acest nume sa-mi dea un semn, daca este, care este :))

Cei cinci destinatari sunt dupa cum urmeaza: apropitar ded uzina, veverita, diana, diana si mary poppins.

PS: n-am gasit ‘mi-o fac cu mana mea’ nicaieri pe net afara de aici.

Pana la urma despre dictatura mea

Published
by
irina
on March 18, 2008
in ale mele and blogging
. 17 Comments

In ultimele 3 zile am avut parte de urmatoarele evenimente rare (si foarte rare):

-am gasit scrumbie (si am facut-o la cuptor; si am mancat-o. noroc ca oasele de care e plina imi mai tempereaza entuziasmul, ca altfel, cat tine sezonul scrumbiei, as fi parasit blogul si m-as fi dedicat ‘ei’). anul asta cred ca i-am prins sezonul mai de la inceput.

-am facut clatite, la cererea lui Calin (el a mancat doar 3; mai mult decat de mancarea s-a bucurat de “intoarcerea” lor.)

-ieri s-a oprit curentul la job, drept care am dezertat si am ajuns la china town . Nu mi-era foame si nu-mi place mancarea chinezeasca (adica, nu imi place in mod deosebit), dar ajung (daca nu mi-e foame) si in restaurante chinezesti. Curentul la mine la job se opreste des. Lucrul rar a fost ca mancarea de aici mi-a placut incredibil de mult. (mai ales vita cu urechi de lemn pe care a comandat-o altcineva).

-si (ca sa nu credeti ca toate cele mentionabile din ultimele 3 zile se invart doar in jurul mancarurilor) am iesit cu Dan-de ce la o bere. Stiu ca pe de ce v-am anuntat ca l-am mai vazut si la party… da’ la party n-am apucat sa vorbim. Acuma am vorbit… si mult ma bucur. Dan e misto :).

Daca tot mi s-au intamplat atatea lucruri bune, hai sa-mi iau inima in dinti sa ma ocup de o leapsa dubioasa: ce-as face de-as fi dictatoare de Mizil. Leapsa vine de la finix si am ocolit-o mult si bine pentru ca eu nu-s doar simpla, dar si serioasa. Ori dictatura si Mizilul sunt ambele in afara ariei mele de competenta. Cum sa-mi dau cu parerea in acesta chestiune, atat de straina? N-am fost niciodata in Mizil si n-am nici un gand particular legat de oras (l-am cautat pe google…. aproape ca nu exista). Doar ca ieri am dat intamplator intr-un 7plus de un articol care anunta ‘mutarea fitzelor la Mizil’. Si am zis ca trebuie sa fac ceva inainte ca orasul sa fie complet compromis de initiativele altora. Deci, nu vreau fitze la Mizil. Facem asa:
- in Mizil se proclama ca valoare primordiala ‘frumusetea’.
- valoare secundara (cu sensul de a doua de pe lista): curatenia.
- toate taxele, ajutoarele si amenzile locale se stabilesc in functie de sus mentionatele 2 valori.

Si ca veni vorba de amenzi, sufletul meu justitiar (intesat de anterioare frustrari) tresalta. Vom amenda asadar (si, eventual retrage dreptul de practica) orice furnizor de servicii care livreaza servicii necorespunzatoare. Adica, vine instalatorul la tine, iti repara chiuveta si dupa doua zile curge iara. Rau! Foarte rau! Instalatorul are doar doua optiuni: se intoarce spontan, remediaza ‘definitiv’ problema, si mai face o reparatie bonus (si gratuit), fie se intoarce spontan, remediaza ‘definitiv’ problema si plateste o amenda. (e de la sine inteles ca, in conditiile in care curatenia e una din valorile fundamentale ale orasului, instalatorul lasa, cand pleaca, foarte mare curatenie la locul reparatiei). Cei care functioneaza (instalatori, constructori, punatori de faianta, dentisti, croitori, gunoieri, vanzatori, cofetari, dresori de caini etc) pe principiul ‘las’ ca merge si asa’, se califica pentru amenda+munca in folosul comunitatii.
Aruncatul gunoiului pe jos/ depozitarea lui in spatii nepotrivite  amenda+munca comunitara. Se mai amendeaza: masinile nespalate, casele neingrijite, blocurile cu subsoluri mizerabile si pereti inscriptionati, oamenii nespalati, gardurile care ar trebui reparate si nu sunt, cladirile nerenovate, spatiile verzi lasate in paragina. Pentru oamenii care n-au acces la apa curenta avem baie publica, posibilitatea sa-si spele hainele, si sapun + deodorant (toate gratuite cu conditia sa semneze in condica de prezenta de cel putin 2 ori pe saptamana si sa foloseasca sapunul si deodorantul si in zilele in care nu ajung la baia publica). Homelesii au acces la haine de schimb curate si potrivite sezonului. Cersetorii adulti sunt admisi, fiind amendabili doar daca sunt murdari (ca si restul cetatenilor). Nu-i permis cersitul prin intermediul copiilor si a animalelor. (nu stiu ce facem cu copiii care cersesc pe cont propriu…. ma mai gandesc la asta).

Si, cel mai important, ‘artistii’ care produc ceva-uri care mie mi se par frumoase, au statut preferential. Orice artist Mizilean, sau din afara Mizilului (din afara Mizilului inseamna de oriunde altundeva, inclusiv din groenlanda) poate beneficia de locuinta, bonuri de masa si spatii de expunere a lucrarilor sale, in mod gratuit. Trebuie, pentru asta, doar sa trimita o cerere insotita de portofoliu. Daca mie mi se pare ca ce-i in portofoliu e frumos, e transformat in cetatean de onoare al orasului si are acces la cele mai sus mentionate. (daca ajungem la ‘prea multe cereri’, pentru noii veniti asiguram cazare si celelalte pe durata limitata (maxim 3 luni?). cred).
Spatiile de expunere sunt gratuite pentru toti artistii (chiar si pentru cei pe care eu nu-i apreciez), atata doar ca vor avea prioritate cei care-mi plac mie.
Exista cinematograf in Mizil? Prespun ca da. Filmele proaste sunt permise dar pentru a le vedea, spectatorul va trebui sa plateasca o taxa suplimentara, numita chiar asa- taxa pentru film prost, care taxa va fi prezentata separat pe bilet.

Copiii preocupati de ‘frumos’ vor fi sprijiniti (in sensul ca vor avea acces gratuit la culori/aparate foto/instrumente muzicale/etc).

Si specializam (noi, femeia simpla) orasul in oferirea de vacante in care sa poti invata/exersa/practica o ‘arta’; hotelurile, pensiunile si intreprinzatorii interesati vor fi cu totii sprijiniti pentru a putea oferi acest fel de …oferta turistica. Ofertantii de servicii care interactioneaza cu turistii nu au obligatia sa zambeasca, dar au obligatia sa respecte ceva standarde de calitate. Nu le respecta, pierd licenta/autorizatia de functionare.

Orice spatiu public care nu-i deja folosit la altceva va trebui sa devina verde intens. Copaci, flori sau macar iarba peste tot.

Ma opresc aici, cu greu. Frumoasa leapsa :)
Merge mai departe la Sorin, eXstatic, cirese si Marie Jeanne.

 

Petrecere roblogfest

Published
by
irina
on March 15, 2008
in ale mele and blogging
. 15 Comments

[Trebuie sa multumesc juriului. Blogul meu a fost asezat pe locul 23 la categoria jurizata ‘cel mai bun blog’. Multumesc. :)]

Asa… Am fost la petrecerea de bloguri.

Voi tine minte:
-coada la intrarea in club, asa cum eu mai vazutsem doar la tv; (apropo de cozi la intrarea in cluburi si tv: sunt singura care la reclama la hexoral aude sexoral?)
-coincidentele: cat asteptam sa intram, chiar in spatele nostru (al meu si al Aidei) s-au asezat Idaho si Dan-De Ce. Pe Idaho voiam s-o vad, dar nu apucasem s-o anunt ca vin la party. Iar pe Dan… il stiam virtual de la inceputul avizierului (pentru ca a binevoit atunci sa raspunda unei cereri de ajutor trimise de mine spre blogosfera) si in ultimul an incercaseram de 2 (3?) ori sa ne vedem (fara nici un rezultat). Dupa ce am intrat,imediat ce mi-am scris ecusonul si mi-am reintors ochii spre lume, am dat de Gramo.

Dupa acest inceput, care mi-a lasat impresia ca-i foarte usor sa gasesti intr-o multime de cateva sute de oameni pe cei cativa cunoscuti, n-am mai gasit pe nimeni. Bine, am vazut nenumarati celebrii, dar ecusoanele citite la intamplare n-au indicat nici un autor de blog de care sa indraznesc sa ma apropii. Smilla si aprozarnet (singurii pe care-i mai stiam (?) cat de cat) nu s-au lasat deconspirati. Ceea ce nici nu e de mirare, daca ne gandim la strategia de socializare adoptata de noi doua (va amintiti, da? cu Aida am fost la party): am pus berile facute cadou de adobe (ca toata lumea a primit o bere de la ei. merci) pe prima bucatica de tejghea pe care am gasit-o libera si langa ele am ramas tot restul timpului. (in fabrica sunt doar cateva mese cu scaune- si toate erau rezervate). Am stat in picioare. si locului. Noroc ca oamenii din jurul nostru s-au mai miscat.

Asa. Si am povestit cu Aida diverse (ceea ce este imbucurator; noi ne stim de peste 6 ani. in ultimii insa, ea a plecat din tara. si desi isi viziteaza meleagurile natale cu regularitate, si desi am pastrat o oarece legatura prin email, doar blogurile au reusit sa ne faca sa ne vedem. de 2 ori, partyul fiind cea de-a doua data.) (de fapt, nu-s foarte sigura ca pot zice ‘am povestit’; eu am vocea ‘mica’ si Aida dadea semne clare ca n-aude ce zic. cand le vedeam,(pe semne) repetam. cand nu erau clare, vorbeam mai departe).

Apoi Aida s-a intalnit in mod miraculos cu noper si sotia lui… ambii fiind fosti colegi de-ai ei, si ambii ramasi nevazuti de la plecarea ei din tara. Ocazie cu care mi s-au evaporat toate disponibilitatile conversationale. Dupa ce ca ei se auzeau greu (iar eu, deloc), nici nu mai aveam repere comune.

Moment in care a intervenit festivitatea de premiere. Cam cum nu-i intelegeam pe Aida&colegii, cam asa nu am inteles nici castigatorii. Deosebirea a fost ca de auzit, am auzit bine. Dar majoritatea celor anuntati la locul 1 (din domeniile citite de mine) imi sunt straini sau indiferenti. (Noroc cu bookblogul stabilit de juriu drept cel mai bun blog cultural, ca altfel chiar credeam ca citesc bloguri gresite:P). Poate ca daca la cel mai bun blog personal/cel mai bun blog/ cel mai bine scris blog/ cel mai bun blog colectiv ar fi castigat macar unul dintre multii mei favoriti, as fi povestit altfel acum. Sau macar de i-as fi vazut pe cei 2-3 premianti pe care ii citesc si eu (ca n-am vazut nimic). Sau daca omul ala care a anuntat castigatorii ar fi dat impresia ca stie ce anunta. Dar, nu.

Per total, ma bucur ca am fost acolo dar alta data nu mai merg. Chiar de data viitoare armosfera ar fi ok si chiar de as fi in situatia sa ma bucur pentru fiecare castigator in parte, cu Aida m-as intelege mult mai bine intr-o cafenea, iar cu ’strainii’ as interactiona mai multumitor chiar si pe messenger, in prima conversatie.

(Ca sa vedeti castigatorii si voturile inregistrate de toate blogurile inscrise, mergeti pe roblogfest si intrati in categoriile listate in dreapta.) (l-am linkuit doar pe noper, pentru ca toti ceilalti sunt celebrii si/sau in blogroll. si pentru ca sunt obosita si compun textul asta doar ca sa inchei seria de mentiuni roblogfestiene.)

 

roblogfest: ultima zi

Published
by
irina
on March 12, 2008
in ale mele and blogging
. 5 Comments

Intai m-am suparat pe RoBlogFest pentru ca mi-a pus in fata ochilor prea multe bloguri (ori eu, ca o femeie care se respecta, pot face orice numai alegeri nu). Apoi am ajuns in clipa in care ii multumesc festului ca exista (si mai ales celei de-a doua faze ale sale). Pentru ca, multumita lui (sau ei, daca credeti ca la faza ma refer) am descoperit niste bloguri de care nu aveam habar (si era pacat). Uite-le:

Stiu pe cineva
Blog colectiv la care oricine poate contribui daca stie pe cineva care face ceva tare, de care poti avea nevoie la un moment dat.

Iulia Maria’s blog
Blog personal ‘superficial si consumist‘. M-a prins cu articolul care se cheama ChippenSALES -despre cum se vede 8 martie dinspre (una) parte feminina a perspectivei.

Blog ul lui Mage
Nu va spun decat ca in ultimele lui 2 articole era vorba (de rau) despre bucuresteni si despre femei; femeie si bucuresteanca fiind, nu ma grabesc sa rad cand cineva rade de mine. de data asta insa am ras linistita si intensiv.

Asa. Sa ma intorc la ce ziceam.
Iar acum, nu mai sunt suparata …dar nici fericita n-am ajuns. A sosit ultima zi in care as mai putea vota si de hotarat, nu ma pot hotari*. Si pace! Ma uit la categoriile blog nou/personal/colectiv/bine scris/cel mai bun blog. Ca femeia simpla-n calendar (ca sa nu zic poarta noua) ma uit, cu neuronii in greva. Nu vreau sa aleg dintre 2-3-4-5 bloguri preferate unul singur. (ca sa nu mai zic ca ma doare sufletul pentru absenti)(dar ce m-as face daca, pe deasupra, si absentii ar fi prezenti?!) (nu disperati… prespun ca latura mea de samurai o sa biruie… si o sa votez in ultimul moment) (da doamne ca in ultimul moment sa pice netul)

*Sa nu uit sa trec la diacritice o data s-odata. sau macar la a din i :P, cum era pe vremea mea.

Libertatea presei online si inca o leapsa

Published
by
irina
on March 11, 2008
in ale mele, anunţuri din avizier and blogging
. 7 Comments

Hai c-am inceput sa respir. Adica am facut o barbara ordine prin feed reader si acum pot incepe o viata noua. S-a dus vremea cand ma apasau cele 1000+ articole necitite. Ieri seara am plecat din nou de la 0. Sa nu credeti ca le-am citit pe cele 1000+… :D… i-am zis doar readerului sa le marcheze pe toate drept citite (DoDu, remarca (te rog) c-am evitat o cacofonie)… si m-am uitat asa, la cateva dintre articole pe ‘deasupra’. Si am scapat.

Ei, dar uitandu-ma eu pe deasupra, am descoperit la Amar de Zi ca pe 12 martie reporterii fara frontiere (binecuvantati de unesco) lanseaza ziua libertatii presei online. Citez (tot barbareste:)) din articolul … citat: În aceeaşi zi, RFR organizează un protest online de 24 de ore împotriva cenzurii pe internet şi-i invită pe toţi utilizatorii de net să vină pe site-ul RFR pentru a demonstra virtual împotriva cenzurii şi pentru libertatea de opinie în internet.

Si daca tot incerc sa ma ‘aduc la zi’, iata ca mai bifez inca o leapsa primita pe la inceputul lui februarie, de la veverita VIP.

1 -Cat timp acorzi internetului
2- Cel mai interesant blog pe care-l citesti
3- Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent

Raspunsuri:
1 – 2-3-4-5-6 ore pe zi
2 – Oblia
3 – citesc nenumarati oameni frecvent (afara de zilele in care nu citesc pe nimeni). Ii citesc pe cei din blogroll si pe cei carora le-am tot trimis lepse pana acum. Asa ca transmit intrebarile de fatza catre unii dintre cei cititi dar mai rar citati: DoDu, Iulian Enache (care n-o sa raspunda, dar eu pe el il citesc), Sutu cu palatului lui, Luciat, Irene si Monica (si l-as trece si pe Finix… dar parca vad ca nici leapsa asta nu-i place :)). Am trecut mai mult de 5 destinatari… dupa cum ziceam si la inceputul acestui articol- am pierdut legatura cu alte bloguri si ma astept ca o parte dintre ei sa fi primit deja aceasta leapsa si eu sa nu am habar.

PS: si am de gand sa fac inca ceva ce trebuia demult sa fac: sa-i trec pe luciat si pe finix in blogroll. Pe luciat am evitat s-o trec pentru ca ea e o fiinta erudita… si mi-era ca o sa creada lumea ca-s la fel :D (vorbesc serios… ca d-aia nu l-am trecut nici pe sutu multa vreme: sa nu creada lumea ca eu inteleg politica:)), iar pe finix oarecum din acelasi motiv (el stie si pomeneste filme, de exemplu) la care s-a adaugat si faptul ca a aparut in viata mea virtuala intr-un moment in care blogul trecuse (temporar) pe inferioare planuri.

Filmul in care as trai

Published
by
irina
on March 9, 2008
in ale mele and blogging
. 10 Comments

Intr-un trecut foarte indepartat am primit intai de la Oblia si apoi de la Cris o leapsa pe tema “filmul in care mi-ar placea sa traiesc”. Cei care au apucat sa citeasca deja articolul in care va povesteam cum uit tot (in general) si nume, carti, filme (in special). isi pot face o idee despre cat de complicata e aceasta leapsa pentru mine.

(De fapt, pentru respectarea intocmai a adevarului, ma vad nevoita sa vin cu o actualizare. Imediat dupa ce am postat articolul in care ma plangeam ca uit, am avut un curs la care au fost prezenti 20 de participanti. Viperei (care ma stie bine) nu i-a venit a crede: am retinut toate numele… in unele cazuri le-am retinut chiar din clipa in care le-am auzit pentru prima data. Drept urmare, vipera a facut misto de mine zicand ca de la pastila de lecitina pe care o luasesem dupa ce postasem articolul despre uitare mi se trage incredibila schimbare de memorie. Mda. Indiferent care ar fi fost cauza insa, memoria nu mi-a revenit retroactiv. deci filmele, oamenii, cartile pe care am apucat sa le uit, uitate au ramas.)

Reiau ideea: cum uit cu desavarsire filmele, n-am cum gasi filmul in care mi-ar placea sa traiesc. Chiar daca el ar exista (ca ma indoiesc umpic de asta). Asta nu inseamna insa ca ma voi eschiva de la aceasta leapsa. Pentru ca, multumita lui Calin, am gasit ‘ceva’ in care mi-ar placea sa traiesc: desenul animat Jane si dragonul. Am vazut cateva episoade din desen si, in principiu, e vorba de Jane care e un fel de printesa ce vrea sa fie (si) cavaler si care, pe deasupra, are un dragon vorbitor (si zburator), drept prieten apropiat. In fiecare episod, Jane e plimbata de dragon (ceea ce ar fi suficient pentru mine ca sa vreau sa traiesc in desenul ala), iar restul personajelor se poarta rezonabil cu ea si cand e costumata in cavaler, si cand e costumata in printesa.

O doamna mi-a spus la un moment dat ca am o minte de samurai si un suflet de printesa. I-am fost (si-i mai sunt) recunoscatoare pentru definire, ca pana atunci consumasem o gramada de timp incercand sa ma definesc ‘ori/ori’. Abia dupa memorabila intalnire cu aceasta doamna, am descoperit ca posibila optiunea ’si&si’.

Si d-aia, de-ar fi sa schimb lumea in care sunt pe alta, cred ca in desenul ala m-as descurca rezonabil. Si as avea si dragonul ca bonus.

Leapsa merge in primul rand la Henrich, si apoi la oricine o mai vrea. N-o mai dau si altora in mod explicit (desi mi se pare o leapsa frumoasa) pentru ca in ultima luna nu prea am mai ajuns sa citesc alte bloguri, leapsa e veche, iar eu n-am idee cine a raspuns deja la ea. De-o doriti, va este dedicata (si de-mi lasati semn, precizez aici si … dedicatia personalizata).

 

Prima mea poezie

Published
by
irina
on March 6, 2008
in ale mele and blogging
. 12 Comments

Am primit aceasta leapsa de la DoDu si raspund la ea inaintea altor lepse-restanta din cauza ca foarte usoara. Sper sa nu se supere ceilalti; n-am uitat- o sa raspund tutror.

Eu, in viata mea am scris 2 poezii.

Prima, in clasa a VII (sau a VIa?), clasa in care am beneficiat de un profesor de romana cum putini alti profesori am avut. Am convingerea ca facuse oarece prostii (pentru acele vremuri) si fusese retrogradat la noi in scoala. Pentru ca n-avea nici o legatura cu restul cadrelor didactice si parea tare strain de ideea de scoala generala. Intr-o vreme in care profesorii de romana dictau comentarii pe care elevii ar fi trebuit sa le invete pe de rost, omul asta tinea niste ore superbe, cu detalii care-i inviau pe mortii scriitori cuprinsi in manuale. Ora de romana prespunea citit acasa, reluat fragmente in clasa si stat apoi de vorba, la ora, intr-un fel care nu semana deloc a ‘lectii’. Daca n-as fi citit continuu din clipa in care am invatat sa citesc, as fi zis ca acum din cauza acestui profesor citesc. (Iar faptul ca in dreptul meu in catalog se adunau notele de 10 fara ca eu sa stiu de unde si cand au aparut n-a facut decat sa-mi confirme faptul ca era un profesor foarte bun, care recunostea adevaratele valori :)).

Si, intr-o perioada in care nu descoperisem poezia, cuprinsa probabil si de avantul nenumaratilor de 10 mentionati mai sus, am ajuns sa scriu o poezie. 3 strofe. Despre iarna, ca era iarna. Poezie de care am fost ingrozitor de mandra. (ma rog… ingrozitor de mandra de primele doua strofe; ca pe a treia am compus-o greu si constransa de imprejurari. ca mi s-a parut ca o poezie care se respecta are neaparat mai mult de doua strofe).

Mai tin minte 2 versuri din ea: ‘desenat-a flori de gheata/ pe a tarii mandra fata’. Astea 2 pe mine ma impresionasera in mod deosebit, caci in acele vremuri (si mult dupa aceea) eram fascinata de florile de gheata de la ferestre. In camera mea era foarte frig (iarna), si cu cat era mai frig cu atat eram mai fericita, astepand zilele (destul de rare) in care geamurile mele erau pline de sus si pana jos de flori de gheata. Incercam sa le desenez fara sa reusesc sa ma apropii nici un pic de minunatia pe care o vedeam. Si invocarea lor in cadrul poeziei (flori de gheata!) imi aducea zambet pe buze. Ceea ce insemna ca poezia era buna. Pardon! Era foarte buna :)

Cu prima ocazie am luat poezia si am dat-o profului. Proful a citit-o cu mare atentie (dar asa facea el orice: cu foarte mare atentie), a impaturit foaia de hartie si a pus-o pe catedra. Si si-a continuat netulburat activitatea.

“Nu i-a placut. deloc. de la strofa 3 mi se trage.” … M-am suparat rau intai pe mine (nu trebuia sa i-o arat), apoi pe el (nu merita sa i-o arat), apoi iar pe mine (o fi o poezie proasta rau?) si, in cel din urma apoi, m-am resemnat (nici nu poti sa-i spui poezie). Cred c-au trecut macar doi ani pana am parcurs acesti pasi (dupa multa vreme am regasit-o si m-a frapat cat de induiosator-naiva era; mi-a fost chiar mila de prof ca l-am pus in situatia aia). Cat i-am parcurs (pe anii astia de care zic ca au trebuit sa treaca pana m-am resemnat) n-am scris nimic; dupa ce i-am parcurs- nici atat n-am mai scris nimic.

Poezia 2 a aparut accidental, prin liceu probabil. Eram la biroul meu si am auzit la radio o melodie. Am inceput sa scriu fara sa-mi fie clar ce fac, si am scris ‘fluent’ pana mi s-a epuizat… imboldul. Cand am recitit ce scrisesem mi-am zis ca-i poezie. Avea un ritm al ei si proza nu era, categoric. Mi-a placut pentru ca-mi readucea starea data de melodie. Era oarecum pe tema marii (pe care o iubesc cum iubeam florile de gheata). N-am schimbat nimic la ea si i-am aratat-o mamei, care a fost miscata. Da’ dupa cateva zile m-am gandit c-a fost miscata pentru ca aflase c-o scrisesem spontan si ca era cu versuri albe (nu cred ca se astepta nici la una, nici la cealalta din partea mea). Dupa alte cateva zile am rupt-o si cred ca foarte bine am facut. Am ramas cu senzatia ca scrisesem o poezie frumoasa. Nu in sensul c-am ramas mandra de mine, ci ca am ramas cu amintirea nestirbita a a unei stari senine pe care atunci, poezia aia, mi-a dat-o.

Si de atunci n-am mai recidivat (in versuri)(nici in proza).

Dau leapsa mai departe, cu mare curiozitate, Obliei, Medeei, lui BlindGirl si lui Paddy.

 

Muzica sufletului meu romanesc

Published
by
irina
on February 13, 2008
in ale mele and blogging
. 14 Comments

Mi-a dat Tomata o leapsa, leapsa pe care eu mai reusesc s-o vad doar multumita Google Readerului…. Ca site-ul Tomatei e momentan disponibil doar pentru initiati si norocosi (e in restructurare, iar Tomata promite ca va reveni in forta :)).
Asa. Ma invita ea sa vorbesc despre muzica autohtona (contemporana) care-mi gadila mie urechile in mod placut.

Trebuie sa recunosc ca nu-s printre cei calificati sa vorbeasca pe acest subiect. Habar n-am ce-o fi cu muzica asta contemporana. O stiu doar pe Oana Zavoranu cantand live ‘TUUU! Esti soa-re-le meu…’… asa cum doar ea stie s-o faca. (daca n-o stiti, ascultati-o. dureaza 19 secunde.) De memorabila, e memorabila. Dar gadilat … nu; poate zgariat. (apasat).
Asa c-o sa-mi iau libertatea sa mentionez muzica romaneasca de care mi-e dor in seara asta.

Apoi, pentru completa informare a cititorului, pot sa precizez preferintele ceva mai recente (si fara linkuri): Iris (fara Felicia Filip!).
Si taxi, vama veche, sarmalele reci, vank, pasarea colibri, tapinarii… si-or mai fi si altele.

Si… in afara de orice concurs, pe primul loc, minunata, incredibila si inegalabila Ada Milea. Catre care nu pun link, ca ea e de ascultat ‘in direct’ :).

Iar daca e sa zic care-i cea mai buna voce romaneasca a momentului… cu toata lipsa mea de expertiza in domeniu, pe cea mai buna voce o stiu. Multumita intamplarii (si karmei mele bune), am ascultat-o live si nu-mi mai trebuie sa ma documentez ca sa ma conving ca EA e. Maria Raducanu.

Voce si suflet :).