Stiti cum a fost drumul meu spre mall? (Pentru ca onorantele colege de eveniment au povestit deja evenimentul, eu voi povesti mai ales drumul:P.) Ana lui Manole a fost mic copil.

Drumul spre mall a inceput cu plecarea prea tirzie de la job.  Spre urmare, ma grabeam mult. Am mers la metrou la iancului cu gind sa-l iau pina la eroilor, metroul era in statie, eu eram eu, am reusit sa intru in vagon chiar in timp ce se inchideau usile, am rasuflat usurata si victorioasa, mi-am cautat un locsor potrivit -ca urma sa merg cu acel metrou destul, si am auzit urmeaza <statia piata muncii>. Adica luasem metroul in sens gresit. Nu-i nimic, mi-am zis, dupa o frugala dezorientare . La urma urmei drumul spre politehnica (ca acolo tinteam) prin dristor e chiar ceva mai scurt. Ajung imediat la dristor, cobor si urc, cobor, cobor (sau cam asa ceva), ajung aproape de peronul tronsonului celalalt si, din nou, trenul statea sa plece din statie. Verific in emisfera dreapta daca acela e sensul corect, ea imi raspunde “categoric, da, da, fugi ca-l prinzi”, fug, si-l prind. se inchid usile, imi caut loc mai bun (era destul de aglomerat). (Si ma gindesc- de fapt am mare noroc. am prins cele doua metrouri fara sa astept nici o secunda. voi ajunge la timp) …trece o statie, vine a doua … si in a doua coboara toata lumea. cind zic toata lumea, inseamna chiar toata lumea din vagonul meu. Ma uit in jur (se retrage? ce-o fi aici? Mihai Bravu? Timpuri noi?  (eram chiar in coada metroului. nu vedeam peronul, ci doar niste pereti si laterala scarilor care duceau in sus)), in vagonul vecin mai era cineva si toti oamenii care coborisera mergeau spre iesire (hm, deci e ok- au coborit totzi ca pina aici aveau drum, ce liber e metroul pe partea asta, pe la dristor, imi zic.) (ce galbena e statia asta, imi continui, aici in zona din dreptul scarilor) (ce ciudat sa vopseasca in asa galben capatul unei statii altfel placata  cu marmuri sau faiantze). dar nu. nu doar “la capat” era galbena.  toata statia era galbena, fara urma de marmuri. din fuga metroului (care pornise din loc) vedeam cea mai galbena statie din lume. atit de galbena ca m-am gindit ca poate ride karma de mine si-mi da statia galbena ca surogat pentru lamaie- singura bloggeritza pe care o stiam deja din grupul fetelor spre care, pe foarte ocolite, ma indreptam. Statia- clar nu era nici timpuri noi, nici mihai bravu.  incet, incet (dar foarte incet) si cu foarte mare siguranta, un gind se forma in capul meu: am luat metroul in celalalt sens. din nou. Evident, aveam dreptate. Am coborit la Nicolae Teclu. Nu stiu cine e domnul, dar statia care a primit numele sau e memorabila; pare sa fie de jucarie, si din cu totul alta poveste decit politehnica, de exemplu. La momentul vizitei mele, pe tot peronul mai exista o singura alta persoana.Era liniste-liniste, podeaua  stralucea,  coloanele aveau dungi galbene si portocalii, si in mijloc erau niste scaune rosii ce pareau de papusi… ma uitam la mine si ma gindeam daca-i posibil ca asa ceva sa existe in realitate. Exista in Bucuresti statii de metrou din plastic,  luminoase si fara oameni? Joi, pe la 7 jumate seara?

Ati ghicit, e retorica intrebarea. Exista.  Daca doriti dovada, iata aici o poza care a fost facuta probabil la ora de virf, ca sint cel putin 3 oameni pe peron, simultan.

Ma rog. Scurtind povestea despre restul drumului care a decurs previzibil, (si lungind cam mult aceasta fraza) am ajuns sa ma gindesc ca probabil am facut fapte bune in vietile anteriore caci, in ciuda eforturilor mele de ma pierde,  am ajuns   la mall la timp ca sa  apuc sa cunosc 3 bloggerite pe care le stiam (doar virtualiceste) de ani de zile: Cireasa (stiu ca i-am pus link inca o data. si ce?), Ciupercutza (care-i exact atit de vesela pe cit am sperat sa fie. adica foarte vesela) si Andressa(careia ii multumesc de linkul din zilele trecute. mi-a trimis tone de cititori. merci :)).  Si, pe fuga, am cunoscut si citeva blogeritze  mai noi  (multumesc gazdei Ruxandra si apoi Cristinei, care m-au orientat umpic). Dintre ele, pe Lia o cunosteam din real life, dar eu habar n-aveam :D. … prespun ca dupa povestea cu metroul, faptul ca uitasem o fiinta gingasa pe care o vazusem intr-o seara cu mai bine de un an in urma, e… iertabil. Am apucat chiar sa-mi iau (si sa beau) o bere (ocazie cu care am aflat ca daca ai bilet la salile VIP la Cinema City, orice vrei din ce au ei e inclus in pretzul (50-68 lei) biletului. “ei” au baturi soft si bere, popcorn, nachos… si niste salaturi si altele asemenea la care n-am ajuns ca nu-mi era foame. imi era sete). Am vorbit, am vorbit, am vorbit… si a inceput filmul. Salile VIP sint mici- cu locuri putine (30?), fotoliile sint mari si felurit reglabile; plus ca, mai important decit orice, fiecare fotoliu are cite doua brate, grase. nu trebuie sa imparti nimic, cu nimeni.

Mda. Asta e- ca doar n-o sa va povestescsi  filmul acuma.  A fost o seara buna. Mi-au placut fetele (mult), filmul si statiile de metrou dintre Dristor si N Teclu.  Multumesc HotCity, multumesc Cinema City – fara voi, toate acestea nu ar fi existat :).

Cu speranta ca artistul nu va intra aici in zilele urmatoare si nu va observa cum a ajuns sa aratate headerul desenat de el, ma gindesc sa stau asa, cu mobila strinsa in mijlocul camerei, inca 3-5-7 zile. Ca oricum voiam sa schimb una-alta pe aici. Si ma apuc sa ma gindesc ce si cum schimb. Pina ma hotarasc, primesc sugestii  de la voi.  Ramine acelasi desen in header? sa-l fac (pe blog) cu trei coloane? Diacritice tot nu pun, inca nu m-am convins ca tot universul virtual e pregatit sa le faca fatza. Ce va incurca/deranja la vechea forma?

Daca ai blog si daca esti printre ce care cred ca merita sa participi la marsul organizat de GayFest, atunci te invitam sa scrii un articol in care sa prezinti argumente pro-participare la mars.

Pui articolul la tine pe blog, trimiti un mail cu link prin care iti anunti participarea si esti inscris la Blog My GayFest, concurs organizat de ACCEPT.

Termenul limita pentru inscrieri este 4 mai, premiile sint doua (un iPod nano si o imprimanta), iar cistigatorii sint stabiliti de un juriu din care si eu fac parte. Detalii- pe site-ul ACCEPT.

Actualizare: blogurile sustinatoare sint listate pe site-ul GayFest, la anul 2009, sectiunea “Amici”.

Actualizarea nr 2: la cererea publicului, artistul a facut si banner de 125×125, si de 250×250.

Cireasa, cea la adresa careia mi-am exprimat aici&adesea nesfirsita bucurie pe care mi-o face faptul ca ea scrie, e finalista la 3 categorii +1.

Votati-o. Sau, daca n-o cunoasteti inca, cititi-o si apoi votati-o.
Ca sa o votati, trebuie sa aveti cont. Daca nu v-ati facut deja cont, dureaza citeva minute sa va faceti acum. Si veti avea apoi multumirea sufleteasca de a fi votat cireasa, cea care si merita, si stie sa aprecieze fiecare vot. Parerea mea :)

Iata cele 3 cani ale momentului.  In clipa asta principala e cea rosie. E alba inauntru (detaliu important).
Cea micutza, alba si… girly e secundara.
Iar cea portocalie, cu pisica, e cana de rezerva. E veche, a fost primadona cu ani in urma, si inca mai poftesc la ea, o data la 2 luni.

Multumiri lui Ani, pentru poza (sa-mi zici de vrei link :)).  Si leapsa e libera. S-o ia cine doreste si cine o ia, sa-mi spuna  :).

Apdeit: a fost preluata de capreleirinucai, ingrideas, liviu, nina :)

Am zis sa anunt. Mai ales ca interviul contine si doua poze cu Calin pe care aproape nimeni nu le stie… care poze au fost facute chiar de Mugur, special guestul meu.  :)

V-am anuntat ca am depasit 2 ani de activitate in cimpul blogaristic -ori eu sint printre cei care se plictisesc repede. De mi s-ar fi parut plictisitor, as fi disparut demult din lumea virtuala. Daca nu-i plictisitor- nici pierdere de timp nu e.

Cred ca-i timp pierdut doar atunci cind scrii pentru bani SI nu-i faci. Altfel, nu-i pierdere de timp nici chiar atunci cind scrii si nu te citeste nimeni… sau cind blogul e un colaj de lucruri adunate de la altii. Imi imaginez ca nici un autor n-ar persista in a scrie, daca n-ar avea ceva multumiri sufletesti drept consecinta.

Pierdere de timp, in cazul meu, ar fi la partea de statistici. La care ma uit indelung in fiecare zi (aproape in fiecare zi; exista si momente in care dispar de pe blog- atunci nu mai ajung nici la statistici). Si desi mi-e cam jena sa recunosc, cred ca depasesc o ora de privit la ele, zilnic. Pentru ca ori de cite ori ajung pe blog, dau o fuga si sa vad citi oameni sint online, citi au fost in ultimele ore, ce mai cauta oamenii pe net. Stau doar citeva minute de fiecare data… dar ma intorc mereu. Dar, per total, blogul mi-a adus nenumarate bucurii, (in primul an am tinut chiar evidenta lor)- deci merge la timp cistigat. :)

PS, oarecum on topic: ati vazut bannerul? reprezinta primul pas in directia imbogatirii de pe urma blogului :)

apdeit: am uitat sa dau leapsa mai departe. noroc ca s-a dat singura si a ajuns la Daniel/doipedoi. :) … O mai vrea cineva? :)

Am remarcat si eu, femeile scriu altfel. Nu doar cind e vorba de bloguri, dar chiar si cind e vorba de carti :P. Si-mi tot propun sa inteleg :) prin ce difera scriitura feminina de cea… comuna, dar uite ca deocamdata n-am reusit sa ma lamuresc. Empiric insa pot sa confirm: imi place sa citesc femei :). Ceea ce va invit si pe voi sa faceti.

Ei… si acum vine partea complicata. Ar trebui sa listez citeva bloguri scrise de femei… si ma simt ca atunci cind m-a dus mama pentru prima data intr-un magazin de jucarii: nu puteam alege una singura cind in jurul meu erau atit de multe.

Sint intii cele din blogroll, pe care le amintim in ordinea de acolo: ciresele, Maria Coman, Suzi, Aida, Smilla, Diana, Diana, Madelin, Mara, Oblia, Monica, Luciat, k, BlindGirl (pe care eu o astept cu rabdare sa se intoarca).

Pe linga blogroll mai sint cel putin 20-30 (40?) de bloguri de doamne pe care le frecventez mai des sau mai rar, dar constant.

Exemple (in ordinea in care le-am descoperit):

Optezecea

Simply Red

Aiaciu

Lorena Lupu

Tiribonflax

Puttycat

Gia

… Ma opresc aici; si va rog sa faceti si voi reclama femeilor cu blog . Ca-s convinsa ca pe linga cele din feed readerul meu mai exista inca multe altele pe care mi-ar placea sa le citesc. Astept recomandari. :)

PS: sagesse – abia acum am gasit-o.

In total, 285 de articole (2 pe saptamina, adica) si vreo 3700 comentarii (ceea ce inseamna 13 comentarii per articol, in medie).

Cu vizitatorii e mai complicat- ca mutindu-ma cu blogul dintr-un loc in altul + schimbind tipul de numaratoare de-a lungul timpului, n-am o imagine de ansamblu. Am incercat atunci, privind la google analytics, sa inteleg ce se intimpla in prezent cu cititorii. Si am aflat ca in ultima luna au fost 4050 unici, iar dintre acestia, 630 au trecut pe aici (tot in ultima luna, da?) de cel putin 9 ori.

(Voi puteti sa va imaginati 600 de oameni care sa ma citeasca constant? (hai, care dintre ei sau dintre ceilalti e primul care-mi semnaleaza cacofonia? :P :))… 600 de oameni adevarati, asezati asa, unul linga altul? … Eu cam stiu cit ar fi 600 de oameni. dar de incerc sa mi-i imaginez citind blogul meu… asta nu mai pot :)).

M-am fisticit si m-am emotionat. Zau! :).

… Si iata ca, oarecum abrupt, am ajuns si la ceea ce de la inceput voiam sa spun: fara cititorii mei, n-as fi ajuns sa aniversez 2 ani de activitate a femeii simple.
Multumesc.