femeia simplă

In dimineata asta am fost la ‘Tonomatul DP 2’, moderat de Alin Oprea. S-a intamplat asa: veverita m-a sunat si m-a intrebat daca vreau la tv ca sa vorbesc despre avizier… am dat sa zic nu, … m-am gandit mai bine si am zis da. Si am ajuns la tonomat.
Invitatii principali au fost membrii trupei Spin. Pe langa ei, veverita si cu mine am vorbit un pic despre bloguri. Daca vreti sa vedeti inregistrarea, ea se afla aici. (mergeti in josul paginii unde sunt listate tonomatele dupa data si dati click la editia din 09-04-2008). Interventiile mele sunt micutze, dar sunt multumita de ele. Ce m-a mirat e ca am o atitudine oarecum profesorala. Nu-mi dadusem seama de ea :D.

Marie Jeanne si-a testat IQul pe tickle si a postat rezultatul pe blog, ca sa-si exprime uimirea ca nu mai e la fel de desteapta cum era cu 5 ani in urma.

Spre linistirea sufletului lui Marie Jeanne, declar ca am inregistrat doar 133 puncte la acelasi test. Iata dovada:

(click pe imagine, spre marirea ei)

O asigur (tot pe MJ) ca eu sunt desteapta (asta e o certitudine absoluta (a mea:P:)), aflata in afara domeniului de influenta al oricarui test). Ceea ce inseamna ca ea, Marie Jeanne este si mai desteapta, pentru ca a inregistrat un punct in plus fata de mine :). (…Ok, Dan-de ce este (deocamdata) cel mai destept:)).

Testul de inteligenta, pentru cei care se uita la cifre.

etajul 9 (si ganduri pentru (macar) unii dintre locuitorii lui)
Eu stau intr-un bloc de zece etaje, cu un lift care merge pana la 9. De cateva zile, liftul e putin defect, in sensul ca daca ajunge la etajul 9, el (liftul) de acolo nu mai pleaca decat insotit. De cateva zile, toata lumea urca si coboara mai mult pe jos pentru ca liftul isi petrece timpul la 9.

Credeti ca, in aceasta situatie, locatarii de la 9 merg cu liftul doar pana la 8? ca sa ramana liftul disponibil pentru altii care ar mai vrea sa mearga cu el?

Nuuu. oamenii daca la 9 stau, la 9 merg.

(Da, postul e generat de o experienta personala a zilei de azi. M-am dus sa iau scrumbie :) de la un magazin din apropiere, n-am gasit si atunci am dat o fuga pana la cora. Daca tot am ajuns la cora, am cumparat si alte lucruri (nu chiar grele. situatia era sub control). De la chioscul de langa bloc am mai luat niste pepsi si niste bere pentru care nu am mai vrut si punga, ca eram la 2 pasi de casa si nu voiam sa contribui inutil la poluarea planetei. Cand am ajuns la lift, el era la 9. Asa ca am urcat pe scari in varianta racul, broasca si o stiuca reincarnate toate in femeia simpla. Cu 2.5 l de pepsi tinuti cu 2 degete, sacose in amandoua mainile… Si umbrela :))

10 cuvinte
Am o leapsa primita cu multe, multe zile in urma… aia cu mesajul din sticla, de maximum 10 cuvinte. De la oblia finix* si de la bogdan.

Ideea lepsei e sublima si lasa loc la artistice, funny ori spirituale interpretari. Dupa o indelunga analiza a multelor posibilitati (pe care le-am vazut, dar nu m-am priceput a le valorifica) am ales varianta prozaica:D

www.femeiasimpla.com Asta as scrie pe biletul din sticla. Macar imi mai da o sansa la mult mai multe cuvinte. :)

Dau leapsa mai departe catre urmatorii: uhi, Aida, Maria Coman si DoDu.

 *Adaugire ulterioara: leapsa a plecat de la oblia, a ajuns la finix, si de la finix la mine. dar cum asta s-a intamplat cu o luna in urma, m-am incurcat si am prezentat gresit (intr-o prima faza) expeditorii lepsei spre mine. :D. Deci am primit-o de la finix :)

Am primit de la BlindGirl o leapsa care are urmatoarele cerinte:
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

(Cu parere de rau pentru cititorii nevorbitori de engleza, am s-o las asa. Am dat sa traduc cerintele si intrebarile… dar mi-am dat seama ca si raspunsurile sunt adesea in limbi straine.)

1. How are you feeling today?
Mi-o fac cu mana mea – Sarmalele reci (Nu vreau sa fiu doar o paiata/… nu vreau sa ma tineti in brate/daca dau de belea/mi-o fac cu mana mea)
:))) adevarat

2. Will you get far in life?
Where the wild roses grow – nick cave, kylie minogue.
Mda

3. How do your friends see you?
Someone you use – Vonda Shepard.
Nu cred :). Hm!

4. Will you get married?
Ivan, Boris et moi – Marie Laforet
Aăăă… eu nu inteleg franceza, doar imi place s-o ascult. Deci, desi in playlist, habar n-am ce zice Marie. Inteleg insa finalul cantecelului, care e cam asa: Anton, Ivan, Boris et moi, Rebecca, Paula, Johanna et moi, Sacha, Sonia, David et moi, Dimitri, Iona, Natacha et moi, Sacha, Sonia, David et moi, Dimitri, Iona, Natacha et moi. Presupun ca nu ma marit. :)

5. What’s your best friend’s theme?
Gouge away – Pixies
(ma depaseste, daca poate cineva sa interpreteze ii raman recunoscatoare)

6. What is the story of your life?
Nature Boy- David Bowie/Massive Attack
(zau ca-s femeie…; nici p-asta nu stiu s-o interpretez, dar imi place: here was a boy/ A very strange/ Enchanted boy/ They say he wandered/ Very far, very far/ Over land and sea/ A little shy and sad of eye/ But very wise was he/…/ This he said to me/ “The greatest thing/ You’ll ever learn/ Is just to love and /Be loved in return”)

7. What was high school like?
Parts of the process- Morcheeba :)
(… ihim: Angry faces, cursing loud, hanging places, falling proud… ce vremuri :))

8. How can you get ahead in life?
She hangs brightly- Mazzy Star (?)

9. What is the best thing about your friends?
Hungry eyes – Dirty dancing sountrack

(n-as zice ca-i prea departe de realitate :) :P)

10. What is in store for this weekend?
Monaco, 280 a l’ombre- Jean Francois Maurice
(as vrea eu)

11. What song describes you?
So it shall be- k.d. lang

12. to describe your grandparents?
Those sweet words – Norah Jones :)

13. How is your life going?
La maladie d’amour – Michel Sardou (… cu atatia mentionati la punctul 6, nici nu ma mir :)))

14. What song will they play at your funeral?
Hindi Sad Diamonds (moulin rouge soundtrack)
… ok :)

15. How does the world see you?
Song of joy, Nick Cave (iau titlul in considerare? sau muzica? sau versurile?)

16. Will you have a happy life?
Dear Heather, Leonard Cohen.
(titlul nu ma ajuta. Iar versurile sunt astea: Dear Heather/ Please walk by me again/ With a drink in your hand/ And your legs all white/ From the winter. Intelege cineva? Sa fac un sondaj? Fericita sau nu?)

17. Do people secretly lust after you?
Rome wasn’t build in a day – Morcheeba (You and me were meant to be/ Walking free in harmony/ One fine day we’ ll fly away/ Don’ t you know that Rome wasn’ t built in a day)

18. How can I make myself happy?
Suzanne, Leonard Cohen
(remarc ca ambele intrebari care au continut cuvantul happy in ele, au dus la leonard cohen. :)
Altfel, eu cred ca intrebarea asta se refera la cititor nu la mine (sau la autoarea/autorul intrebarilor)(sau la BlindGirl, care mi-a trimis leapsa). Si atunci cred ca raspunsul este: mergeti la concert, ca zice lumea ca vine LC la noi:))

19. What should you do with your life?
Nathalie, Gilbert Becaud
(interpretez asta ca ‘intreab-o pe natalie, ca ea stie’. N-o cunosc pe natalie… rog cititoarele cu acest nume sa-mi dea un semn, daca este, care este :))

Cei cinci destinatari sunt dupa cum urmeaza: apropitar ded uzina, veverita, diana, diana si mary poppins.

PS: n-am gasit ‘mi-o fac cu mana mea’ nicaieri pe net afara de aici.

In ultimele 3 zile am avut parte de urmatoarele evenimente rare (si foarte rare):

-am gasit scrumbie (si am facut-o la cuptor; si am mancat-o. noroc ca oasele de care e plina imi mai tempereaza entuziasmul, ca altfel, cat tine sezonul scrumbiei, as fi parasit blogul si m-as fi dedicat ‘ei’). anul asta cred ca i-am prins sezonul mai de la inceput.

-am facut clatite, la cererea lui Calin (el a mancat doar 3; mai mult decat de mancarea s-a bucurat de “intoarcerea” lor.)

-ieri s-a oprit curentul la job, drept care am dezertat si am ajuns la china town . Nu mi-era foame si nu-mi place mancarea chinezeasca (adica, nu imi place in mod deosebit), dar ajung (daca nu mi-e foame) si in restaurante chinezesti. Curentul la mine la job se opreste des. Lucrul rar a fost ca mancarea de aici mi-a placut incredibil de mult. (mai ales vita cu urechi de lemn pe care a comandat-o altcineva).

-si (ca sa nu credeti ca toate cele mentionabile din ultimele 3 zile se invart doar in jurul mancarurilor) am iesit cu Dan-de ce la o bere. Stiu ca pe de ce v-am anuntat ca l-am mai vazut si la party… da’ la party n-am apucat sa vorbim. Acuma am vorbit… si mult ma bucur. Dan e misto :).

Daca tot mi s-au intamplat atatea lucruri bune, hai sa-mi iau inima in dinti sa ma ocup de o leapsa dubioasa: ce-as face de-as fi dictatoare de Mizil. Leapsa vine de la finix si am ocolit-o mult si bine pentru ca eu nu-s doar simpla, dar si serioasa. Ori dictatura si Mizilul sunt ambele in afara ariei mele de competenta. Cum sa-mi dau cu parerea in acesta chestiune, atat de straina? N-am fost niciodata in Mizil si n-am nici un gand particular legat de oras (l-am cautat pe google…. aproape ca nu exista). Doar ca ieri am dat intamplator intr-un 7plus de un articol care anunta ‘mutarea fitzelor la Mizil’. Si am zis ca trebuie sa fac ceva inainte ca orasul sa fie complet compromis de initiativele altora. Deci, nu vreau fitze la Mizil. Facem asa:
- in Mizil se proclama ca valoare primordiala ‘frumusetea’.
- valoare secundara (cu sensul de a doua de pe lista): curatenia.
- toate taxele, ajutoarele si amenzile locale se stabilesc in functie de sus mentionatele 2 valori.

Si ca veni vorba de amenzi, sufletul meu justitiar (intesat de anterioare frustrari) tresalta. Vom amenda asadar (si, eventual retrage dreptul de practica) orice furnizor de servicii care livreaza servicii necorespunzatoare. Adica, vine instalatorul la tine, iti repara chiuveta si dupa doua zile curge iara. Rau! Foarte rau! Instalatorul are doar doua optiuni: se intoarce spontan, remediaza ‘definitiv’ problema, si mai face o reparatie bonus (si gratuit), fie se intoarce spontan, remediaza ‘definitiv’ problema si plateste o amenda. (e de la sine inteles ca, in conditiile in care curatenia e una din valorile fundamentale ale orasului, instalatorul lasa, cand pleaca, foarte mare curatenie la locul reparatiei). Cei care functioneaza (instalatori, constructori, punatori de faianta, dentisti, croitori, gunoieri, vanzatori, cofetari, dresori de caini etc) pe principiul ‘las’ ca merge si asa’, se califica pentru amenda+munca in folosul comunitatii.
Aruncatul gunoiului pe jos/ depozitarea lui in spatii nepotrivite  amenda+munca comunitara. Se mai amendeaza: masinile nespalate, casele neingrijite, blocurile cu subsoluri mizerabile si pereti inscriptionati, oamenii nespalati, gardurile care ar trebui reparate si nu sunt, cladirile nerenovate, spatiile verzi lasate in paragina. Pentru oamenii care n-au acces la apa curenta avem baie publica, posibilitatea sa-si spele hainele, si sapun + deodorant (toate gratuite cu conditia sa semneze in condica de prezenta de cel putin 2 ori pe saptamana si sa foloseasca sapunul si deodorantul si in zilele in care nu ajung la baia publica). Homelesii au acces la haine de schimb curate si potrivite sezonului. Cersetorii adulti sunt admisi, fiind amendabili doar daca sunt murdari (ca si restul cetatenilor). Nu-i permis cersitul prin intermediul copiilor si a animalelor. (nu stiu ce facem cu copiii care cersesc pe cont propriu…. ma mai gandesc la asta).

Si, cel mai important, ‘artistii’ care produc ceva-uri care mie mi se par frumoase, au statut preferential. Orice artist Mizilean, sau din afara Mizilului (din afara Mizilului inseamna de oriunde altundeva, inclusiv din groenlanda) poate beneficia de locuinta, bonuri de masa si spatii de expunere a lucrarilor sale, in mod gratuit. Trebuie, pentru asta, doar sa trimita o cerere insotita de portofoliu. Daca mie mi se pare ca ce-i in portofoliu e frumos, e transformat in cetatean de onoare al orasului si are acces la cele mai sus mentionate. (daca ajungem la ‘prea multe cereri’, pentru noii veniti asiguram cazare si celelalte pe durata limitata (maxim 3 luni?). cred).
Spatiile de expunere sunt gratuite pentru toti artistii (chiar si pentru cei pe care eu nu-i apreciez), atata doar ca vor avea prioritate cei care-mi plac mie.
Exista cinematograf in Mizil? Prespun ca da. Filmele proaste sunt permise dar pentru a le vedea, spectatorul va trebui sa plateasca o taxa suplimentara, numita chiar asa- taxa pentru film prost, care taxa va fi prezentata separat pe bilet.

Copiii preocupati de ‘frumos’ vor fi sprijiniti (in sensul ca vor avea acces gratuit la culori/aparate foto/instrumente muzicale/etc).

Si specializam (noi, femeia simpla) orasul in oferirea de vacante in care sa poti invata/exersa/practica o ‘arta’; hotelurile, pensiunile si intreprinzatorii interesati vor fi cu totii sprijiniti pentru a putea oferi acest fel de …oferta turistica. Ofertantii de servicii care interactioneaza cu turistii nu au obligatia sa zambeasca, dar au obligatia sa respecte ceva standarde de calitate. Nu le respecta, pierd licenta/autorizatia de functionare.

Orice spatiu public care nu-i deja folosit la altceva va trebui sa devina verde intens. Copaci, flori sau macar iarba peste tot.

Ma opresc aici, cu greu. Frumoasa leapsa :)
Merge mai departe la Sorin, eXstatic, cirese si Marie Jeanne.

[Trebuie sa multumesc juriului. Blogul meu a fost asezat pe locul 23 la categoria jurizata 'cel mai bun blog'. Multumesc. :)]

Asa… Am fost la petrecerea de bloguri.

Voi tine minte:
-coada la intrarea in club, asa cum eu mai vazutsem doar la tv; (apropo de cozi la intrarea in cluburi si tv: sunt singura care la reclama la hexoral aude sexoral?)
-coincidentele: cat asteptam sa intram, chiar in spatele nostru (al meu si al Aidei) s-au asezat Idaho si Dan-De Ce. Pe Idaho voiam s-o vad, dar nu apucasem s-o anunt ca vin la party. Iar pe Dan… il stiam virtual de la inceputul avizierului (pentru ca a binevoit atunci sa raspunda unei cereri de ajutor trimise de mine spre blogosfera) si in ultimul an incercaseram de 2 (3?) ori sa ne vedem (fara nici un rezultat). Dupa ce am intrat,imediat ce mi-am scris ecusonul si mi-am reintors ochii spre lume, am dat de Gramo.

Dupa acest inceput, care mi-a lasat impresia ca-i foarte usor sa gasesti intr-o multime de cateva sute de oameni pe cei cativa cunoscuti, n-am mai gasit pe nimeni. Bine, am vazut nenumarati celebrii, dar ecusoanele citite la intamplare n-au indicat nici un autor de blog de care sa indraznesc sa ma apropii. Smilla si aprozarnet (singurii pe care-i mai stiam (?) cat de cat) nu s-au lasat deconspirati. Ceea ce nici nu e de mirare, daca ne gandim la strategia de socializare adoptata de noi doua (va amintiti, da? cu Aida am fost la party): am pus berile facute cadou de adobe (ca toata lumea a primit o bere de la ei. merci) pe prima bucatica de tejghea pe care am gasit-o libera si langa ele am ramas tot restul timpului. (in fabrica sunt doar cateva mese cu scaune- si toate erau rezervate). Am stat in picioare. si locului. Noroc ca oamenii din jurul nostru s-au mai miscat.

Asa. Si am povestit cu Aida diverse (ceea ce este imbucurator; noi ne stim de peste 6 ani. in ultimii insa, ea a plecat din tara. si desi isi viziteaza meleagurile natale cu regularitate, si desi am pastrat o oarece legatura prin email, doar blogurile au reusit sa ne faca sa ne vedem. de 2 ori, partyul fiind cea de-a doua data.) (de fapt, nu-s foarte sigura ca pot zice ‘am povestit’; eu am vocea ‘mica’ si Aida dadea semne clare ca n-aude ce zic. cand le vedeam,(pe semne) repetam. cand nu erau clare, vorbeam mai departe).

Apoi Aida s-a intalnit in mod miraculos cu noper si sotia lui… ambii fiind fosti colegi de-ai ei, si ambii ramasi nevazuti de la plecarea ei din tara. Ocazie cu care mi s-au evaporat toate disponibilitatile conversationale. Dupa ce ca ei se auzeau greu (iar eu, deloc), nici nu mai aveam repere comune.

Moment in care a intervenit festivitatea de premiere. Cam cum nu-i intelegeam pe Aida&colegii, cam asa nu am inteles nici castigatorii. Deosebirea a fost ca de auzit, am auzit bine. Dar majoritatea celor anuntati la locul 1 (din domeniile citite de mine) imi sunt straini sau indiferenti. (Noroc cu bookblogul stabilit de juriu drept cel mai bun blog cultural, ca altfel chiar credeam ca citesc bloguri gresite:P). Poate ca daca la cel mai bun blog personal/cel mai bun blog/ cel mai bine scris blog/ cel mai bun blog colectiv ar fi castigat macar unul dintre multii mei favoriti, as fi povestit altfel acum. Sau macar de i-as fi vazut pe cei 2-3 premianti pe care ii citesc si eu (ca n-am vazut nimic). Sau daca omul ala care a anuntat castigatorii ar fi dat impresia ca stie ce anunta. Dar, nu.

Per total, ma bucur ca am fost acolo dar alta data nu mai merg. Chiar de data viitoare armosfera ar fi ok si chiar de as fi in situatia sa ma bucur pentru fiecare castigator in parte, cu Aida m-as intelege mult mai bine intr-o cafenea, iar cu ‘strainii’ as interactiona mai multumitor chiar si pe messenger, in prima conversatie.

(Ca sa vedeti castigatorii si voturile inregistrate de toate blogurile inscrise, mergeti pe roblogfest si intrati in categoriile listate in dreapta.) (l-am linkuit doar pe noper, pentru ca toti ceilalti sunt celebrii si/sau in blogroll. si pentru ca sunt obosita si compun textul asta doar ca sa inchei seria de mentiuni roblogfestiene.)

Intai m-am suparat pe RoBlogFest pentru ca mi-a pus in fata ochilor prea multe bloguri (ori eu, ca o femeie care se respecta, pot face orice numai alegeri nu). Apoi am ajuns in clipa in care ii multumesc festului ca exista (si mai ales celei de-a doua faze ale sale). Pentru ca, multumita lui (sau ei, daca credeti ca la faza ma refer) am descoperit niste bloguri de care nu aveam habar (si era pacat). Uite-le:

Stiu pe cineva
Blog colectiv la care oricine poate contribui daca stie pe cineva care face ceva tare, de care poti avea nevoie la un moment dat.

Iulia Maria’s blog
Blog personal ‘superficial si consumist‘. M-a prins cu articolul care se cheama ChippenSALES -despre cum se vede 8 martie dinspre (una) parte feminina a perspectivei.

Blog ul lui Mage
Nu va spun decat ca in ultimele lui 2 articole era vorba (de rau) despre bucuresteni si despre femei; femeie si bucuresteanca fiind, nu ma grabesc sa rad cand cineva rade de mine. de data asta insa am ras linistita si intensiv.

Asa. Sa ma intorc la ce ziceam.
Iar acum, nu mai sunt suparata …dar nici fericita n-am ajuns. A sosit ultima zi in care as mai putea vota si de hotarat, nu ma pot hotari*. Si pace! Ma uit la categoriile blog nou/personal/colectiv/bine scris/cel mai bun blog. Ca femeia simpla-n calendar (ca sa nu zic poarta noua) ma uit, cu neuronii in greva. Nu vreau sa aleg dintre 2-3-4-5 bloguri preferate unul singur. (ca sa nu mai zic ca ma doare sufletul pentru absenti)(dar ce m-as face daca, pe deasupra, si absentii ar fi prezenti?!) (nu disperati… prespun ca latura mea de samurai o sa biruie… si o sa votez in ultimul moment) (da doamne ca in ultimul moment sa pice netul)

*Sa nu uit sa trec la diacritice o data s-odata. sau macar la a din i :P, cum era pe vremea mea.

Hai c-am inceput sa respir. Adica am facut o barbara ordine prin feed reader si acum pot incepe o viata noua. S-a dus vremea cand ma apasau cele 1000+ articole necitite. Ieri seara am plecat din nou de la 0. Sa nu credeti ca le-am citit pe cele 1000+… :D… i-am zis doar readerului sa le marcheze pe toate drept citite (DoDu, remarca (te rog) c-am evitat o cacofonie)… si m-am uitat asa, la cateva dintre articole pe ‘deasupra’. Si am scapat.

Ei, dar uitandu-ma eu pe deasupra, am descoperit la Amar de Zi ca pe 12 martie reporterii fara frontiere (binecuvantati de unesco) lanseaza ziua libertatii presei online. Citez (tot barbareste:)) din articolul … citat: În aceeaşi zi, RFR organizează un protest online de 24 de ore împotriva cenzurii pe internet şi-i invită pe toţi utilizatorii de net să vină pe site-ul RFR pentru a demonstra virtual împotriva cenzurii şi pentru libertatea de opinie în internet.

Si daca tot incerc sa ma ‘aduc la zi’, iata ca mai bifez inca o leapsa primita pe la inceputul lui februarie, de la veverita VIP.

1 -Cat timp acorzi internetului
2- Cel mai interesant blog pe care-l citesti
3- Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent

Raspunsuri:
1 – 2-3-4-5-6 ore pe zi
2 – Oblia
3 – citesc nenumarati oameni frecvent (afara de zilele in care nu citesc pe nimeni). Ii citesc pe cei din blogroll si pe cei carora le-am tot trimis lepse pana acum. Asa ca transmit intrebarile de fatza catre unii dintre cei cititi dar mai rar citati: DoDu, Iulian Enache (care n-o sa raspunda, dar eu pe el il citesc), Sutu cu palatului lui, Luciat, Irene si Monica (si l-as trece si pe Finix… dar parca vad ca nici leapsa asta nu-i place :)). Am trecut mai mult de 5 destinatari… dupa cum ziceam si la inceputul acestui articol- am pierdut legatura cu alte bloguri si ma astept ca o parte dintre ei sa fi primit deja aceasta leapsa si eu sa nu am habar.

PS: si am de gand sa fac inca ceva ce trebuia demult sa fac: sa-i trec pe luciat si pe finix in blogroll. Pe luciat am evitat s-o trec pentru ca ea e o fiinta erudita… si mi-era ca o sa creada lumea ca-s la fel :D (vorbesc serios… ca d-aia nu l-am trecut nici pe sutu multa vreme: sa nu creada lumea ca eu inteleg politica:)), iar pe finix oarecum din acelasi motiv (el stie si pomeneste filme, de exemplu) la care s-a adaugat si faptul ca a aparut in viata mea virtuala intr-un moment in care blogul trecuse (temporar) pe inferioare planuri.

Intr-un trecut foarte indepartat am primit intai de la Oblia si apoi de la Cris o leapsa pe tema “filmul in care mi-ar placea sa traiesc”. Cei care au apucat sa citeasca deja articolul in care va povesteam cum uit tot (in general) si nume, carti, filme (in special). isi pot face o idee despre cat de complicata e aceasta leapsa pentru mine.

(De fapt, pentru respectarea intocmai a adevarului, ma vad nevoita sa vin cu o actualizare. Imediat dupa ce am postat articolul in care ma plangeam ca uit, am avut un curs la care au fost prezenti 20 de participanti. Viperei (care ma stie bine) nu i-a venit a crede: am retinut toate numele… in unele cazuri le-am retinut chiar din clipa in care le-am auzit pentru prima data. Drept urmare, vipera a facut misto de mine zicand ca de la pastila de lecitina pe care o luasesem dupa ce postasem articolul despre uitare mi se trage incredibila schimbare de memorie. Mda. Indiferent care ar fi fost cauza insa, memoria nu mi-a revenit retroactiv. deci filmele, oamenii, cartile pe care am apucat sa le uit, uitate au ramas.)

Reiau ideea: cum uit cu desavarsire filmele, n-am cum gasi filmul in care mi-ar placea sa traiesc. Chiar daca el ar exista (ca ma indoiesc umpic de asta). Asta nu inseamna insa ca ma voi eschiva de la aceasta leapsa. Pentru ca, multumita lui Calin, am gasit ‘ceva’ in care mi-ar placea sa traiesc: desenul animat Jane si dragonul. Am vazut cateva episoade din desen si, in principiu, e vorba de Jane care e un fel de printesa ce vrea sa fie (si) cavaler si care, pe deasupra, are un dragon vorbitor (si zburator), drept prieten apropiat. In fiecare episod, Jane e plimbata de dragon (ceea ce ar fi suficient pentru mine ca sa vreau sa traiesc in desenul ala), iar restul personajelor se poarta rezonabil cu ea si cand e costumata in cavaler, si cand e costumata in printesa.

O doamna mi-a spus la un moment dat ca am o minte de samurai si un suflet de printesa. I-am fost (si-i mai sunt) recunoscatoare pentru definire, ca pana atunci consumasem o gramada de timp incercand sa ma definesc ‘ori/ori’. Abia dupa memorabila intalnire cu aceasta doamna, am descoperit ca posibila optiunea ‘si&si’.

Si d-aia, de-ar fi sa schimb lumea in care sunt pe alta, cred ca in desenul ala m-as descurca rezonabil. Si as avea si dragonul ca bonus.

Leapsa merge in primul rand la Henrich, si apoi la oricine o mai vrea. N-o mai dau si altora in mod explicit (desi mi se pare o leapsa frumoasa) pentru ca in ultima luna nu prea am mai ajuns sa citesc alte bloguri, leapsa e veche, iar eu n-am idee cine a raspuns deja la ea. De-o doriti, va este dedicata (si de-mi lasati semn, precizez aici si … dedicatia personalizata).

Am primit aceasta leapsa de la DoDu si raspund la ea inaintea altor lepse-restanta din cauza ca foarte usoara. Sper sa nu se supere ceilalti; n-am uitat- o sa raspund tutror.

Eu, in viata mea am scris 2 poezii.

Prima, in clasa a VII (sau a VIa?), clasa in care am beneficiat de un profesor de romana cum putini alti profesori am avut. Am convingerea ca facuse oarece prostii (pentru acele vremuri) si fusese retrogradat la noi in scoala. Pentru ca n-avea nici o legatura cu restul cadrelor didactice si parea tare strain de ideea de scoala generala. Intr-o vreme in care profesorii de romana dictau comentarii pe care elevii ar fi trebuit sa le invete pe de rost, omul asta tinea niste ore superbe, cu detalii care-i inviau pe mortii scriitori cuprinsi in manuale. Ora de romana prespunea citit acasa, reluat fragmente in clasa si stat apoi de vorba, la ora, intr-un fel care nu semana deloc a ‘lectii’. Daca n-as fi citit continuu din clipa in care am invatat sa citesc, as fi zis ca acum din cauza acestui profesor citesc. (Iar faptul ca in dreptul meu in catalog se adunau notele de 10 fara ca eu sa stiu de unde si cand au aparut n-a facut decat sa-mi confirme faptul ca era un profesor foarte bun, care recunostea adevaratele valori :)).

Si, intr-o perioada in care nu descoperisem poezia, cuprinsa probabil si de avantul nenumaratilor de 10 mentionati mai sus, am ajuns sa scriu o poezie. 3 strofe. Despre iarna, ca era iarna. Poezie de care am fost ingrozitor de mandra. (ma rog… ingrozitor de mandra de primele doua strofe; ca pe a treia am compus-o greu si constransa de imprejurari. ca mi s-a parut ca o poezie care se respecta are neaparat mai mult de doua strofe).

Mai tin minte 2 versuri din ea: ‘desenat-a flori de gheata/ pe a tarii mandra fata’. Astea 2 pe mine ma impresionasera in mod deosebit, caci in acele vremuri (si mult dupa aceea) eram fascinata de florile de gheata de la ferestre. In camera mea era foarte frig (iarna), si cu cat era mai frig cu atat eram mai fericita, astepand zilele (destul de rare) in care geamurile mele erau pline de sus si pana jos de flori de gheata. Incercam sa le desenez fara sa reusesc sa ma apropii nici un pic de minunatia pe care o vedeam. Si invocarea lor in cadrul poeziei (flori de gheata!) imi aducea zambet pe buze. Ceea ce insemna ca poezia era buna. Pardon! Era foarte buna :)

Cu prima ocazie am luat poezia si am dat-o profului. Proful a citit-o cu mare atentie (dar asa facea el orice: cu foarte mare atentie), a impaturit foaia de hartie si a pus-o pe catedra. Si si-a continuat netulburat activitatea.

“Nu i-a placut. deloc. de la strofa 3 mi se trage.” … M-am suparat rau intai pe mine (nu trebuia sa i-o arat), apoi pe el (nu merita sa i-o arat), apoi iar pe mine (o fi o poezie proasta rau?) si, in cel din urma apoi, m-am resemnat (nici nu poti sa-i spui poezie). Cred c-au trecut macar doi ani pana am parcurs acesti pasi (dupa multa vreme am regasit-o si m-a frapat cat de induiosator-naiva era; mi-a fost chiar mila de prof ca l-am pus in situatia aia). Cat i-am parcurs (pe anii astia de care zic ca au trebuit sa treaca pana m-am resemnat) n-am scris nimic; dupa ce i-am parcurs- nici atat n-am mai scris nimic.

Poezia 2 a aparut accidental, prin liceu probabil. Eram la biroul meu si am auzit la radio o melodie. Am inceput sa scriu fara sa-mi fie clar ce fac, si am scris ‘fluent’ pana mi s-a epuizat… imboldul. Cand am recitit ce scrisesem mi-am zis ca-i poezie. Avea un ritm al ei si proza nu era, categoric. Mi-a placut pentru ca-mi readucea starea data de melodie. Era oarecum pe tema marii (pe care o iubesc cum iubeam florile de gheata). N-am schimbat nimic la ea si i-am aratat-o mamei, care a fost miscata. Da’ dupa cateva zile m-am gandit c-a fost miscata pentru ca aflase c-o scrisesem spontan si ca era cu versuri albe (nu cred ca se astepta nici la una, nici la cealalta din partea mea). Dupa alte cateva zile am rupt-o si cred ca foarte bine am facut. Am ramas cu senzatia ca scrisesem o poezie frumoasa. Nu in sensul c-am ramas mandra de mine, ci ca am ramas cu amintirea nestirbita a a unei stari senine pe care atunci, poezia aia, mi-a dat-o.

Si de atunci n-am mai recidivat (in versuri)(nici in proza).

Dau leapsa mai departe, cu mare curiozitate, Obliei, Medeei, lui BlindGirl si lui Paddy.

Mi-a dat Tomata o leapsa, leapsa pe care eu mai reusesc s-o vad doar multumita Google Readerului…. Ca site-ul Tomatei e momentan disponibil doar pentru initiati si norocosi (e in restructurare, iar Tomata promite ca va reveni in forta :)).
Asa. Ma invita ea sa vorbesc despre muzica autohtona (contemporana) care-mi gadila mie urechile in mod placut.

Trebuie sa recunosc ca nu-s printre cei calificati sa vorbeasca pe acest subiect. Habar n-am ce-o fi cu muzica asta contemporana. O stiu doar pe Oana Zavoranu cantand live ‘TUUU! Esti soa-re-le meu…’… asa cum doar ea stie s-o faca. (daca n-o stiti, ascultati-o. dureaza 19 secunde.) De memorabila, e memorabila. Dar gadilat … nu; poate zgariat. (apasat).
Asa c-o sa-mi iau libertatea sa mentionez muzica romaneasca de care mi-e dor in seara asta.

• Nicu Alifantis, aici cu Piata Romana. Nr 9 (nu se aude perfect… Am preferat o inregistrare facuta dupa discul pe care-l ascultam si eu :)).
• Celelalte cuvinte, un sfarsit e un inceput
• Ecoul, la o cana cu vin

Apoi, pentru completa informare a cititorului, pot sa precizez preferintele ceva mai recente (si fara linkuri): Iris (fara Felicia Filip!).
Si taxi, vama veche, sarmalele reci, vank, pasarea colibri, tapinarii… si-or mai fi si altele.

Si… in afara de orice concurs, pe primul loc, minunata, incredibila si inegalabila Ada Milea. Catre care nu pun link, ca ea e de ascultat ‘in direct’ :).

Iar daca e sa zic care-i cea mai buna voce romaneasca a momentului… cu toata lipsa mea de expertiza in domeniu, pe cea mai buna voce o stiu. Multumita intamplarii (si karmei mele bune), am ascultat-o live si nu-mi mai trebuie sa ma documentez ca sa ma conving ca EA e. Maria Raducanu.

Voce si suflet :).

Leapsa de la Aida. (Foarte grea leapsa!) Am stat si m-am tot gandit, confuzata fiind in primul rand de partea fizica a perfectiunii.

Cum arata barbatul ideal?
Cred ca-i mai complicat si din cauza ca, fiind eu mai in varsta, am un trecut destul de vast la care sa ma raportez cand ma gandesc la partenerul ideal. :) Ori, raportandu-ma la el (la trecut adica) remarc ca barbatii din viata mea n-au prea semanat unul cu altul. (Ceea ce mi se pare un lucru bun, nu?). Nici ca look (culoare par/ochi, inaltime, constitutie, trasaturi ale fetei), nici ca temperament. As zice cu mana pe inima (pana la urma) ca datele fizice nu conteaza. Datele fizice conteaza, eventual, intr-o prima etapa, pentru ca oamenii frumosi au sanse mai mari sa trezeasca interesul… si odata trezit, iti poti da seama si de suflet. De fapt conteaza (nu va enervati; sunt femeie si am voie sa ma razgandesc de cate ori vreau). Ca trasaturile si firea omului sunt oarecum exprimate de felul in care arata.
Sa zicem asa: barbatul ideal (pentru mine) are ochii vii, un zambet care te face sa ramai o clipa in plus uitandu-te la el si maini expresive.

Daca ajungem insa la suflet, e mult, mult mai clar.
Obligatoriu:
- e bun (bunatatea vine la pachet cu onestitatea, parerea mea)
- e destept
- imi ofera tipul de afectiune care-mi trebuie (asta nu stiu sa explic; dar prespune sigur niste liniste, echilibru, incredere); + poate sa primeasca si sa se bucure de felul de afectiune pe care pot sa-l ofer

Facultativ, dar important pe termen lung:
- rezoneaza cu tipul meu de umor
- imi inspira atitudini mai histrionice decat pornirile mele standard (pentru ca mie imi place de mine mai mult cand ies din starea mea obisnuita… si un partener in preajma caruia mie imi place mai mult de mine, e de apreciat, nu? :))
- aude ce ii spun din prima (hai, maxim a treia oara)
- ma lasa sa-mi vad de ale mele (daca nu-s si ale lui);
- nu cere socoteala (la atitudinea fata de mine si fata de altii ma refer, nu la nota de plata de la masa); intelege firesc (nu pentru ca-si impune sa fie politicos) oameni diferiti; nu-i deranjat de diversitatea prietenilor mei
- apreciaza macar in linii mari aceleasi mancaruri ca si mine (asta nu-i obligatoriu… dar imi place ca atunci cand fac mancare sa fie toata lumea multumita, …si vorbesc de ideal, nu? :))
- nu vrea sa ma ingrase si, in general, nu conteaza pe faptul c-o sa ma schimb.
- imi lasa un coltisor care sa fie doar al meu (asta am mai zis-o odata, sub alta forma, dar e importanta :)).
- ma vede frumoasa (asta cred c-ar trebui trecuta la obligatorii:))
- se implica in … implementarea activitatilor domestice pentru ca i se pare firesc sa fie asa, nu pentru ca ‘vrea sa ma ajute’;

Tot la obligatorii: Este atras de mine si ma atrage sexual. Ma iubeste si il iubesc.

Pentru ca lucrez la ACCEPT ;), imi permit sa fac o succinta referire si la femeia ideala: Ally McBeall (ma refer la personaj, d-aia nu mai dau alte detalii). (Sa nu intelegeti ca-mi plac femeile blonde, slabe, cu sanii mici, gura mare… e doar o coincidenta; pana la urma, DOAR sufletul conteaza :)).

Test-bonus: ‘what color heart do you have?’

Your heart is purple

(What Color Heart Do You Have?)

Leapsa merge mai departe (+/- test) la: cirese, Monica, Janie, Dna Arhi . Hai, si la Dono, Finix si De Ce. (toti (si toate) au libertatea sa vorbeasca despre femeia ideala, in cazul in care ‘barbatul ideal’ nu-i un titlu care sa-i inspire).

(cine vrea lepse e rugat sa lase un semn; mai am trei restante, dupa cum urmeaza: filmul in care as vrea sa traiesc, cea mai buna voce romaneasca, cel mai bun blog.)

Prima e de …mult primita de la Aida si de azi primita de la Bogdan. E cea cu deschide cartea:
1 Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2 Deschide-o la pagina 123.
3 Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4 Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5 Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6 Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

O sa-mi permit sa iau cartea care era cel mai aproape cand am aflat de leapsa de la Aida (mai ales ca respectiva carte, desi terminata intre timp, e tot aproape… si pot apela la ea).
Deci: Viata mea aici si acum, Andre Moreau
Vom aborda acest aspect ceva mai incolo.
Pe aceasta leapsa n-o dau nimanui ca am senzatia ca in ultima luna a aparut pe toate blogurile. Asa ca o pastrez aici. De o doreste cineva insa, e binevenit sa o culeaga (eventual sa lase si un semn).

—————————————————–

Leapsa 2 vine de la BlindGirl si raspunzand azi la ea inregistrez un record personal de viteza: doar 2 zile :)
Tema: originile numelui blogului meu
[fac o paranteza sa va zic ca blogul meu are ceva probleme de identitate. Eu cred ca numele blogului meu e avizier personal. Multi insa zic ca-i blogul femeii simple, dupa cum zice si domeniu. Ca sa fie si mai neclar, femeia simpla din mine s-a cam plictisit sa-si foloseasca acest nume, asa ca in ultimul an m-am autoidentificat virtual drept irina. Ceea ce nu-i in avantajul nimanui, dupa cum bine zice Dan aici. Asa ca ma gandesc sa-i schimb numele blogului, sa-l redenumesc femeia simpla, iar avizier personal sa-i ramanda de subtitlu; si ma gandesc (da, ma gandesc mult, dar rezultatele nu-s totdeauna vizibile) sa ma reintorc la (re)prezentarea mea ca femeie simpla. (Ca sa vedeti cate eforturi pentru a facilita comunicarea cu cititorii mei.)(ma rog, prespun ca pentru moment mai mult v-am confuzat… dar pe termen lung unificarea asta identitara ar trebui sa ajute, nu?)]
Asa. Deci, in clipa de fatza, numele blogului meu e avizier personal. Si am ajuns la el pentru ca despre asta e vorba: blogul e spatiul public unde-mi afisez acele nelamuriri, raspunsuri, situatii care-s ale mele. Cand mi-am cautat numele stiam ca vreau un blog care sa ma arate cu identitatea mea reala si cu preocuparile de zi cu zi… Dar cum ziceam si alta data, imi place sa cred ca nici unul dintre prietenii mei nu se simte amenintat de blog. Pentru ca ceea ce pentru mine este de domeniul privatului, nu ajunge pe blog. Deci, da. E personal, dar e totusi un avizier. :)
(exista explicatii, deja exprimate, si pentru ‘femeia simpla’)

Pe aceasta leapsa o dau mai departe urmatorilor
Aprozarnet, Madelin, Scrintin, Optzecea, Idaho, Tomata cu scufita
(si ma opresc cu greu aici, ca-s multe blogurile despre care as vrea sa stiu cum si-au gasit numele)

***Pe 1 februarie incepe Roblogfest 2008 (am aflat via Zoso).

***Tot de la Zoso (dar gasit via Arhi :)) am aflat (1) cum poti sa iti asociezi o poza cu o adresa de email, poza care sa apara atunci cand comentezi in diverse locuri si (2) cum faci daca esti proprietar de blog si vrei ca pozele oamenilor posesori de … gravataruri sa se vada la tine pe blog (eu sunt proprietara de blog, dar v-am mai zis ca-s …introvertita. de cand ma gandesc sa fac ceva pana pun in practica trebuie sa treaca niste timp) (totusi nu-s introvertita rau de tot, ca mi-am facut gravatar (?!) deja).

***La Staicu Ionut Bogdan am gasit (via Napster) “ceva” (ii zice … bookmarklet) multumita caruia poti scapa de scris nume, email si adresa site de fiecare data cand comentezi. Este foarte frumos explicat, asa incat chiar si eu m-am priceput a urma pasii necesari. Si functioneaza, ca l-am testat deja pe cateva bloguri. Ii multumesc mult autorului. :)

***La mărie am gasit un loc unde poti vedea cate secunde mai ai de trait. (ca sa afli va trebui insa sa-ti declari indicele de masa corporala; indice pe care la ‘ei’ il poti calcula doar daca-ti stii greutatea si inaltimea in alte unitati de masura decat kg si m. iata aici link unde-l puteti socoti in unitatile noastre de masura)(daca esti slab/a, nu mai calcula nimic. pune <25). E o senzatie aparte, eu zic sa incercati. (Dupa parerea lor eu mor pe 2 noiembrie 2042.)

***Si ultima, dar si cea mai importanta veste: BlindGirl cu sotul si cu un …ajutor:) au produs ‘o altfel de protectia consumatorului’. Este vorba de eopinii, un site care sa inregistreze parerile consumatorilor, site care nu contine reclama platita si care nu plateste pentru pareri. Iar activitatea initiatorilor site-ului e neplatita si ea. Le zic succes si ma bucur ca am unde sa-mi popularizez review-urile de servicii fara sa-mi fac griji ca servesc interesele (nepublice) ale cuiva. Puteti lua bannere de sustinere de aici.

Citind eu bloguri vecine si prietene (mai mult sau mai putin vecine si mai mult sau mai putin prietene. n-o luati ad litteram) am descoperit urmatoarele articole pe care vreau sa vi le impartasesc*:
Suzi isi exprima sentimentele fata de oameni si poze. Asa zic si eu. Plus ca pe mine putine lucruri ma dispera mai mult decat momentul in care in poze apar oameni pe care nu-i cunosc: aici e X de care ti-am spus ca e cu Y, colega de serviciu a cumnatei nasului vecinilor mei.

Andreanum, plecand de la situatia unui manuscris nepublicat al lui Nabokov, ne face partasii dilemei: ce ar trebui sa faca fiul lui N (actual posesor al manuscrisului): sa-l publice (mai ales ca scrierea in cauza ar arunca o noua lumina asupra operei Nabokoviene) sau sa-l distruga (asa cum N a cerut). Eu mi-am exprimat punctul de vedere acolo… daca aveti si voi ‘un’ punct de vedere, eu zic tot acolo sa-l exprimati… ca eu sunt o femeie simpla de fier in aceasta chestiune: autorul ceru sa fie ars manuscris, atunci ars trebuie sa fie. Desi mi-ar placea sa-l citesc :D. (imi permit aici o paranteza: parerea mea personala este ca aceasta carte va fi publicata si ca toata discutia din jurul ei a fost pornita spre a-i creste vizibilitatea. Dar timpul ne va lamuri. Iar dilema, ca principiu, ramane valabila.)

Arhi spune o poveste despre cum a intrat el in adresa de mail a cumnatului, cum a descoperit ca acesta o inseala pe sotie (si anume pe sora lui Arhi), cum si-a anuntat sora despre situatie si cum toata familia (sora included) a trecut de partea cumnatului (care a explicat ca nimic din ceea ce se vedea nu era adevarat). Concluzia lui Arhi era: “Asa ca, lasati dracului spionajul de parole. Fericiti cei ce nu stiu nimic…”. M-am bucurat c-a pus in discutie problema, crezand ca m-a scutit de un post pe tema asta (e ok sau nu sa intri in mailul altcuiva… asta in diverse conjuncturi posibile)… si m-am asternut pe citit comentarii. In loc sa vad cum zice cititorul ca e cu unde incepe si unde se termina dreptul la intimitate, am gasit multe pareri despre ce ar fi putut Arhi sa faca pentru a dovedi ca minte cumnatu’. Sau altele asemenea. Drept care am pornit sondajul pe care-l gasiti in dreapta sus: E ok sa intri in emailul personal al altcuiva? Votati va rog.

Dono vorbeste despre spatiul personal si despre oamenii care, dupa ce ti-l invadeaza, te scuipa cand vorbesc. Aici nu-i nici o controversa, ca toata lumea care comenteaza pare sa fie de acord: e rau sa fii scuipat. Atunci ma intreb cine or fi aia care totusi intra in spatiul personal? Si mai ales cine or fi aia care-ti intra in spatiul personal desi scuipa (involuntar, dar ce folos?) cand vorbesc?

Iar Oblia are un superb articol ‘aniversar’, provocat de sarbatorirea unui an de blog. E de citit si, eventual, de inclus intr-o culegere de articole cu titlul 101 de motive bune pentru a-ti face blog. (Pe langa ca are niste cuvinte mai mult decat elogioase despre mine, are cuvinte frumoase la adresa mai multora. Eu zic ca toate linkurile pe care le da cu aceasta ocazie sunt de vizitat :))

*ati remarcat in coloana din dreapta a avizierului o casetuta verde cu titlul ‘articolele altora. de citit’? Acolo se afla articole recente (care mi-au placut) ale altor bloggeri… inclusiv ale unora care nu-s in blogrollul meu, dar pe care ii citesc :). Ma gandesc sa o fac mai mare (cu 10 intrari). Ce ziceti?

PS:
1. Cei care au blog dar n-au domeniu si care si-ar dori sa le aiba pe amandoua, se pot inscrie aici. Pana pe 31 ianuarie.
Altfel spus: Aprozarnet va desemna castigatorul lunii februarie al premiului HaiPa.

2. sondajul saptamanii anterioare, care incerca sa vada ce gen au cititorii mei, s-a terminat incredibil de echilibrat: 25 femei, 25 barbati si 5 altceva. Dar ma gandesc ca nu-i neaparat reprezentativ pentru ca zilele trecute am beneficiat de multi cititori noi (si probabil ocazionali) adusi aici de tema semnalarii reclamei pe blog. Asa ca probabil ca-l repet (pe sondaj) mai incolo.