Archive for the '... educative' Category

3 motive sa nu mergi la Cafeneau Actorilor

Published
by
irina
on May 8, 2008
in ... educative, ale mele, anunţuri din avizier and astăzi
. 13 Comments

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.

Google Reader pentru profani

Published
by
irina
on April 16, 2008
in ... educative and blogging
. 12 Comments

Dupa ce una din prietenele mele m-a rugat pentru a 3a oara sa-i explic la ce foloseste si cum se foloseste Google Reader-ul, m-am hotarat. Explic aici, si cand ma intreaba data viitoare dau linkul. :)

La ce foloseste?
Google Reader (in continuare numit GR) va poate fi de folos daca:
- cititi mai multe bloguri in mod consecvent
- v-ati plictisit sa tot intrati pe blogul cuiva care scrie rar si sa nu gasiti nimic.
- va doriti sa aflati cat mai repede cand, pe blogurile vizate de voi, apar articole noi.

GR este ceva care pune la un loc toate articolele care apar pe blogurile care va intereseaza. Dimineata la cafea, in loc sa intrati din blog in blog si sa vedeti ca unii (ca mine) tot n-au postat nimic, puteti sa intrati in contul vostru de GR si veti avea in fata ochilor toate articolele nou aparute. Le puteti citi direct acolo… iar daca vreti sa comentati, sunteti doar la un click distanta de blogul dorit. In plus, puteti pastra legatura si cu comentariile la anumite articole si sa aflati cand cineva posteaza un comentariu nou.

Avantaj suplimentar: contul de GR il puteti accesa de pe orice calculator legat la net (nu-i ca bookmarks-urile, care-s pastrate doar in computerul in care le faceti).

Cum se foloseste?
Ca sa beneficiati de aceste minunate avantaje, trebuie sa faceti urmatorii pasi:
1. sa va faceti un cont google
2. sa intrati in GR
3. sa va abonati la blogurile care va intereseaza.
Si gata!

Si acum, iata pasii explicati unul cate unul.

1. Contul google (Google account, pe limba lor)
- Intrati AICI
- Scrieti in primul camp o adresa de email (de-a voastra:)). Nu e obligatoriu sa fie gmail.
- Alegeti o parola (min 8 caractere), pe care o scrieti de doua ori.
- Scrieti codul de validare
- Dati click pe I accept. Create my account.
- Asteptati sa primiti mailul de validare a contului (pe adresa pe care tocmai ati declarat-o). Primiti mailul si dati click primul link din el.

2. Intratul in Google Reader
Mergeti in GR (www.google.com/reader) si va logati (adica: scrieti adresa de email completa si parola, ambele identice cu cele folosite la pasul 1 :)).

3. Abonarea la bloguri
Imediat ce ati intrat, google reader o sa vrea sa va … faca un tur. Si mai apoi o sa va mai dea niste sfaturi si indicii. Faceti sau nu turul, dupa bunul plac.
Singurul lucru care va trebuie insa pentru abonarea la bloguri este sa … va abonati. Adica:GetStartedGoogleReader
- dati click acolo, in stanga, unde scrie add subscription (incercuit cu roz, in poza)
- treceti adresa blogului dorit (cu copy/paste) in dreptunghiutzul care vi s-a deschis in fata ochilor. Blogul o sa fie adaugat, si in fereastra din dreapta o sa vedeti ultimele articole. Repetati pasul 3 cu toate blogurile pe care le vreti in reader.

Cred ca e inutil sa va spun ca dupa ce v-ati facut contul, nu va ma trebui sa repetati pasul 1 :P. Pur si simplu
- mergeti in google reader,
- va logati (scriind emailul complet si parola aleasa pentru GR)
- si cititi (sau adaugati bloguri in lista voastra).

Mai departe sunt convinsa ca va descurcati singuri, chiar si cei foarte profani :). Va puteti dezabona de la ce bloguri vreti, le puteti grupa in foldere/categorii si, daca aveti blog, puteti sa va faceti o casetutza cum este a mea, asta verde din sidebar (coloana din dreapta adica), in care sa apara acele articole ale altora pe care vreti sa le impartasiti cititorilor vostri.

In incheiere, cativa termeni ‘de specialitate’, de care nu aveti neaparata nevoie:
Feed: un format … aparte in care sunt transpuse articolele de pe bloguri; feedul contine ‘continutul’ articolelor si linkul catre ele. Feed-urile n-au nici o utilitate pentru cititorii care citesc direct ‘pe blog’. Nici ceilalti, care folosesc google readerul (sau altceva) nu au nevoie sa citeasca feeduri. GR insa are nevoie de ele pentru ca doar informatia stocata ca feed poate fi accesata de el (daca un blog nu ofera articolele si sub forma de feed, nu va puteti abona (prin feed) la el; cel putin 90% din bloguri au feeduri).

 RSS si Atom: 2 feluri diferite de feeduri. Pentru o femeie simpla, distinctia dintre ele e nesemnificativa… pentru ca n-are nici o utilitate practica atunci cand vrei sa te abonezi la feedurile unui site. E treaba GR sa le inteleaga pe fiecare in parte.
FeedIcon Nu le-am mentionat degeaba, insa. Uneori e posibil ca doar trecand adresa blogului la add subscription sa nu va puteti abona. Atunci, cautati in blogul cu princina fie poza alaturata, fie RSS, Atom sau feed. Dati click pe ce-ati gasit, luati adresa care apare in browser si pe ea treceti-o la ‘add subscription’.

Agregator (de feeduri)= cititor de feeduri (sau feed reader); ‘ceva’ care consulta feedurile blogurilor din lista voastra si care va permite sa vedeti aproape imediat articolele nou aparute asezate, toate, intr-un singur loc. Adica agregatoarele verifica periodic feedurile ca sa vada daca pe blogurile/site-urile vizate apare continut nou… si daca apare, anunta asta. Google Reader e un exemplu de agreagator. Mai sunt si altele, dar eu nu le mai tin minte nici pe cele pe care le-am folosit personal, pana sa ajung la GR.

PS IMPORTANT: unele bloguri nu lasa GR sa afiseze articolul integral. Autorul blogului este cel care hotaraste daca ofera feed integral sau partial. Asta inseamna ca pentru unele dintre blogurile pe care le adaugati la voi in GR va fi totusi nevoie sa mergeti ‘la sursa’ pentru a citi articolul integral. (se merge dand click pe titlul articolului dorit, in GR).

PPS: Mai multe despre RSS-uri, la Dan. (caruia ii multumesc o data in plus, ca mult m-a ajutat cand am inceput eu sa ma intreb ce-s alea RSSuri. Cu ceva timp in urma:))

Asa-i la scoala?

Published
by
irina
on April 5, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier and astăzi
. 11 Comments

Cer iertare ca va bulversez postand de doua ori in aceeasi zi… dar am gasit la Sly un filmulet in care un profesor hartuieste sexual o eleva. Asta in clasa, in prezenta celorlalti elevi. Eu cred ca inregistrarea e reala (decorul e corect si-s prea multi ‘actori’ implicati ca sa-mi imaginez ca-i farsa). Dar tot ireala mi se pare. Sa te porti asa in public inseama sa pleci de la premiza ca hartuirea elevilor de catre profesori e ceva acceptabil (sau macar tolerabil). A devenit asa intre timp? Ca ‘pe vremea mea’ stiu sigur ca nu era.

(de vazut, din film, sunt doar primele 5 minute. Restul pana la 10, cat dureaza inregistrarea, sunt goale)

Scrumbie la cuptor

Published
by
irina
on April 5, 2008
in ... educative and ale mele
. 11 Comments

Pentru ca o gramada de lume ajunge la mine cu cautari legate de scrumbie (de pe urma unui post in care intrebam cand e sezonul ei), iata astazi reteta mea preferata de scrumbie la cuptor. Fara poze, ca tot n-am reparat camera foto.

Scrumbia trebuie pregatita cat mai repede dupa ce ai cumparat-o (cateva ore, maxim) si tinuta la rece pana incepi s-o pregatesti. Socoteste 1 peste de persoana.
Ai nevoie de: scrumbie, 1-2 morcovi mici, 1 ceapa foarte mica, umpic de ulei (2 linguri, sa zicem), pentru uns tava. +/- sare si piper. + (obligatoriu) cuptor si o tava suficient de mare sa ca incapa toata scrumbia pe care vrei s-o faci, fara sa se atinga un peste de altul)

Instructiuni:
1. cureti 1-2 morcovi mici, si-i toci rondele subtiri (1 mm, ca reper :))
2. cureti o ceapa foarte mica si-o tai peshtisori (intai pe jumatate, apoi feliute subtiri, pe lungimea jumatatii (adica pe linia care merge de la motzul cepei, la coada :P)(poti s-o tai si altfel, nu ma supar)
3. cureti scrumbia de solzi, apoi de intestine si branhii (daca nu stii unde-s branhiile… taie-i capul, si-ai scapat de complicatii)(la solzi ai grija. Se curata usor dar sunt foarte fini si e posibil ca pe unii sa-i scapi din vedere. Ceea ce ar fi pacat, pentru ca-ti compromite partial pielea). O speli bine (da cu unghia de-a lungul coloanei vertebrale dupa ce ia-i scos ‘interiorul’ ca sa cureti si vasele de sange care se afla acolo. Altfel, carnea invecinata cu zona respectiva o sa aiba un gust usor amarui. Nu-i dezastru daca nu faci asta, dar nici varianta ideala nu e).
4. sarezi scrumbiile curatate (in exterior si interior)
5. ungi bine tava cu alea 2 linguri de ulei
6. asezi cate un rand de rondele de morcovi in tava, asa incat sub fiecare peste sa fie … cate un rand. Ceapa o pui in tava cum vrei tu. Ideal, pui 3-5 rondele de morcovi si 2-3 pestisori de ceapa in burta fiecarei scrumbii.
7. pui peste fiecare rand de morcovi cate un peshte, apoi umpic de piper, o ceasca de apa si bagi tava la cuptor.
Foc mediu, 45 minute maxim (zic eu. Altii zic s-o tii o ora).

Mananc-o calda. Este PLINA de oase, dar din fericire sunt fine si daca inghiti vreunul nu-i nici o catastrofa. Important e ca e ingrozitor de gustoasa si ca merita s-o incerci chiar daca pestele nu-i mancarea ta preferata. Si nu uita, sezonul de scrumbie e foarte scurt (cat de scurt, nu stiu nici eu). Daca te tenteaza, nu lasa incercarea retetei pe ‘data viitoare’.

Garnitura… poate fi diversa. Fie cartofi natur (cartofi curatati, taiati bucati ca la salata orientala, fierti cu sare. Dupa ce au fiert ii scurgi de apa, pui peste ei niste unt si verdeata (gen patrunjel, marar) si-i mananci neaparat calzi. Caz in care iti mai trebuie si o lamaie, de stors un pic pe scrumbie.

Sau cartofi la cuptor -varianta mea, cu mujdei de usturoi.
Cartofii la cuptor: cureti si tai cartofii in bucati mari, pe lungime/ ii pui in apa care fierbe cu sare/astepti sa dea din nou in fiert si-i mai astepti 1-2 minute/scoti cartofii si-i arunci intr-o tava unsa cu ceva ulei. Mai pui niste sare/condimente, stropesti cu ulei generos (vreo 50-100 ml) si-i pui la cuptorul incalzit in prealabil tot pentru vreo 45’, daca nu mai mult. Ies cu coaja aurie si usor crocanta si interiorul pufos de moale ce e.
Iar mujdeiul recomand sa-l faci dupa metoda maionezei. Usturoiul dat prin presa/bine pisat se amesteca cu sare si apoi pui un pic cate un pic ulei. Ai grija sa nu se taie (ca daca s-a taiat, e compromis), pui ulei si amesteci bine, pui ulei si amesteci … si tot asa. Ar trebui sa obtii o pasta alba, cam de consistenta salatei de icre. In care mai pui o lingura de otet si 2-3 de apa (sau 5-6 de apa, cum vrei tu). Si gata.

Variante:
Daca ai o singura tava pentru cuptor si vrei sa incerci felul meu de garnitura, poti pune intai cartofii la cuptor (dupa ce i-ai dat putin in fiert), si dupa 10 minute pui si scrumbia (uiti de fantezia cu sirurile de morcovi dedesupt). Categoric cei acoperiti de scrumbie, nu mai ies crocanti… dar pufosi tot ar trebui sa fie.

Traditional scrumbia se face la cuptor imbracata in hartie de gatit sau folie de aluminiu. Eu am renuntat la ele. Folia de aluminiu se lipeste de peste si, cand o desfaci pestele e plin de suc… care mie nu-mi place, iar hartie de copt n-am niciodata in casa (se gaseste la supermarket, la raionul cu folii de plastic si aluminiu). Peste toate, scrumbia este pentru mine un peste superb (ca look) si d-aia prefer s-o vad in farfurie cu cap cu tot si pielea integrala. :)

Din targmureseana intelepciune

Published
by
irina
on March 2, 2008
in ... educative and pe la altii auzite
. 13 Comments

La Tg Mures (v-am zis cat de mult mi-a placut acolo? :)) am auzit o ‘vorba’ de duh care-mi pare foarte potrivita pentru nenumarate circumstante. E in doua etape:

1. La totzi ni-i greu!

si, continuarea:

2. Nu la totzi deodata, si nu la toti la fel.

Citate

Published
by
irina
on February 22, 2008
in ... educative and ale mele
. 2 Comments

Intr-una din zilele saptamanii care se incheie acum, avizierul a fost destinatarul a 43 de spamuri (adica foarte multe, daca le comparam cu cele 2-3-4 pe zi pe care le primeste de obicei). Toate din partea a doua site-uri si toate compuse dupa modelul:
Money is better than poverty, if only for financial reasons — Woody Allen, From ‘Without Feathers’ 1976
After every ‘victory’ you have more enemies — Jeanette Winterson
Guard against the impostures of pretended patriotism — George Washington
I was playing poker the other night with Tarot cards I got a full house and 4 people died — Steven Wright

Citate, adica. (Citatele sunt diferite de la un mesaj la altul. Nu le-am sters inca (pe spamuri) asa ca daca mai vreti exemple, ziceti-mi.)

Situatie care mi-a amintit de practica facuta in Petrosani (eu am studiat geologia, drept care intr-unul dintre anii de studii, practica s-a desfasurat pe langa mina). Am stat vreo 2 saptamani la Petrosani si era imediat dupa mineriade, asa ca profesorii ne-au rugat sa nu abordam subiectul ‘politica’ cu oamenii locului. Si in general sa ne purtam cu manusi cu ei.

Prespun ca voi nu stiti cum e in practica la geologie: in timpul zilei faci diverse lucruri (interesante) legate de pamant, iar dupa ora 5-6 ai program de voie… pe care esti constrans de imprejurari sa-l petreci zi de zi impreuna cu colegii si profesorii, de obicei intr-o carciuma locala. In petrosani am avut noroc pentru ca pe langa cofetaria mirobolanta pe care am pomenit-o in alt post (post pe care insa nu-l mai gasesc :D), am gasit si un bar foarte ok, numit Barock. Bar care era frecventat de noi si de mineri. In prima seara acolo ma trezesc cu un miner langa mine care-mi pune in fatza un pahar cu 200 ml de vodca, ma saluta frumos (si destul de distant- ceea ce am apreciat) si incepe sa vorbeasca. In primele 3 minute ajunge sa-mi spuna niste vorbe mai lungi pe care le incheie cu “dupa cum zice Eliade”. Eu raman mult surprinsa si ascult cu atentie ce zice in continuare (vorbele alea ‘din eliade’ nu-mi trezisera prea mare interes… dar citarea lui eliade in barock era un lucru la care nu ma asteptasem). Dupa inca 2 minute, minerul tranteste inca un “citat” pe care mi-l prezinta ca fiind din Sartre. Cum citatul 2 ma prinde ceva mai pregatita sufleteste, ma bag in seama si zic:
-in ce context zice sartre asta? Ca nu mi se pare a fi chiar reprezentativ pentru el…

Minerul priveste spre mine inexpresiv cateva secunde, se ridica si merge la alta masa. Ma gandesc: dreptate au avut profesorii aia care ne-au cerut sa nu intram in controverse de nici un fel cu minerii. Si ma indrept spre colegi sa le spun ce mi s-a intamplat. (S-au distrat umpic, dar singura remarca oarecum pe subiect a unuia dintre ei a fost: alta data nu mai refuza vodca (ca o refuzasem). Nu pot sa beau vodca, zic eu. Ca beau deja bere. O bem noi, mi se raspunde).

Ma duc iar mai departe de colegi si in cateva minute, apare un nou miner langa mine. Cu paharul de vodca cu tot. Multumesc pentru vodca (tocmai imi terminasem berea si retinusem solicitarea colegului). Minerul vorbeste si nu trece mult si aud acelasi citat ca mai inainte, terminat cu ‘dupa cum zice eliade’. Am zambit fermecator si am schimbat subiectul. Dupa ceva vreme aud si citatul din sartre. Am ramas vorbind cu minerul curioasa sa vad daca mai sunt si alte citate in portofoliu. N-a mai urmat nici un alt citat.

Am baut din vodca (si colegul care-mi zisese sa n-o mai refuz a venit la un moment dat pe langa mine si mi-a zis “nu mai tine vodca in gura. Inghite-o repede, ca altfel te imbeti pana pleaca omul.” (am avut colegi foarte mishto :))

Asta a fost, cu citatele. In zilele urmatoare ne-am imprietenit cu minerii care frecventau barockul si am ajuns sa vorbesc cu ei despre alte alea. Inclusiv despre politica si mineriade. Am ramas de atunci cu ceva afectiune fatza de mineri si cu o alta intelegere a mineriadelor (anume cu aceea ca unii pur si simplu au profitat de naivitatea minerilor), intelegere pe care nu mi-as fi imaginat-o posibila inainte sa-i cunosc. Am primit o multime de pahare de vodca (pe care le-am redirectionat catre cei care o apreciau mai mult ca mine) si nu mi s-a intamplat niciodata, ca in schimbul vodcii, sa am parte de propuneri indecente sau de conversatii ‘deocheate’. Iar patronii barockului, atunci cand au aflat ca una din colegele mele si cu mine ne doream sa bem lapte, au adus lapte. A fost una din cele mai frumoase practici :).

Anunturi si o intrebare despre scrumbie

Published
by
irina
on February 20, 2008
in ... educative, ale mele and anunţuri din avizier
. 20 Comments

1. pe 26 februarie, 14.30, se intampla prima intalnire a Narcoticilor Anonimi din Bucuresti. La Centrul de Asistenta Integrata a Adictiilor- Obregia (CAIA OBREGIA), din Şoseaua BERCENI Nr.10 - 12 (în incinta Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof.Dr. Al. Obregia, intrarea dinspre Str. Emil Racoviţă, pe lângă Capela Sf. Teodora), Sector 4, Bucureşti. Informaţii la tel. 3340302 (în limba română) sau 0720485563 (în limba engleză).
Va rog frumos sa preluati anuntul si sa-l dati mai departe.

2. Sa-mi spuna si mie cineva cand e sezonul la scrumbie!!! Va rog frumos!
Scrumbia e pestele meu preferat si scrumbia la cuptor e mancarea mea preferata. Din pacate, scrumbia proaspata eu stiam ca se gaseste doar o data pe an, pentru 2-3- maxim 4 saptamani. Si eu stiu ca aparitia ei e legata de Paste. Pentru ca intr-un an, asa am gasit-o, si asa am tinut minte cand s-o caut. Doar ca Pastele pica altadata in fiecare an, si uneori pica dupa ce s-a terminat sezonul de scrumbie. Ieri seara am auzit intamplator pe cineva zicand ca scrumbia se gaseste la noi de DOUA ori pe an. Ghinion insa: nu stia sa-mi spuna care-s perioadele astea doua.
De aia, va rog mult-mult-mult: cine stie care-s zilele din an cand are sens sa caut scrumbie la supermarket, sa-mi zica si mie.

3. Merg feedurile pentru articolele de pe blog. Multumita lui BlindGirl, am aflat ca nu mergeau. Multumita lui Gabi-HaiPa, s-a rezolvat. (Si ca sa fie adevarul complet: problema aparuse multumita mie, care pusesem un spatiu in plus undeva).

4. N-am curajul sa-mi redeschid google readerul. In ultimele (multe) zile, din lipsa de timp, n-am mai citit blogurile prietene. L-am deschis azi (pe reader), sa verific blogul meu (dupa sesizarea lui BlindGirl) si cu groaza am vazut ca pe blogurile pe care le urmaresc au aparut ‘intre timp’ aproape 1000 de articole noi. De-ar fi wireless in tren, n-ar fi nici o problema cu adusul la zi, ca am multe ore de calatorit. Dar deocamdata nu e.

5. In urmatoarele 2 saptamani merg la: sinaia, tg mures, cluj, predeal, brasov. Daca vreunul dintre comentatorii sau cititorii mei este din aceste localitati, m-as bucura sa ne vedem la o cafea. Daca cititorul exista (si s-ar bucura la randu-i), sa ma caute, si il anunt programul meu exact.

Sf. Valentin e bun

Published
by
irina
on February 12, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier and gay et al.
. 14 Comments

Sf Valentin (ca si din morti resuscitatul Dragobete) e o sarbatoare buna pentru indragostiti. Cand nu esti indragostit invazia de inimioare e kitchoasa, iar sarbatoarea e ‘consumerista’. Cand esti indragostit iti pare rau ca nu poti cumpara toate inimioarele. (cel putin in cazul meu asa e :P). Ei, daca-i bun pentru indragostiti, eu cred ca putem zice linistiti: Sf Valentin e bun.

Acuma sper sa nu lezez simtamintele religioase ale nimanui* dar dupa cum se vad lucrurile de aici, din biroul meu, Sf Valentin pare sa fie un sfant nu doar bun, ci si gay friendly.

Altfel nu stiu sa explic coincidenta care face ca:
- de sf. Valentin, Taromul sa anunte o promotie care cuprinde si** cuplurile gay (acelasi Tarom care cu ceva vreme in urma a fost atentionat de CNCD ca-i discriminatoriu sa vii cu o oferta promotionala valabila doar pentru cupluri barbat-femeie )
- de Sf. Valentin, Radio Total anunta Valentine’s Gay… cu un promo care mie mi-a placut. Iata-l:

Nu cautati intelesuri obscure si revelatii senzationale.

La Radio Total Valentine’s Gay este, ca peste tot si pentru oricine, ziua indragostitilor. Tuturor indragostitilor.
La Radio Total credem ca sintem in sfirsit suficient de destepti si de deschisi la minte incit sa ne acceptam unii pe altii asa cum sintem. In culori si sunete si forme diferite.
La Radio Total chiar credem ca daca dragoste e, restul nu conteaza !

La Radio Total chiar auzim cu totii aceeasi muzica.

Asculta Valentine’s Gay la Radio Total, si vei auzi si tu aceeasi muzica, alaturi de noi.

Esti liber sa intelegi ce vrei.
Esti liber sa intelegi.
Esti liber.

14 februarie - Valentine’s Gay - la Radio Total - o singura zi si aceeasi muzica - pentru toti.

Si, fara legatura cu Sf Valentin, dar oarecum pe aceeasi tema:
Editura Parlalela 45 a lansat ieri, la Carturesti, volumul „Legendele iubirii: miturile necenzurate ale Greciei” a lui Andrew Calimach. Cartea costa 20 Roni, si-i tradusa de o draga prietena de-a mea, prietena care vorbeste si scrie foarte frumos romaneste. Deci ma astept sa fie foarte frumos de citit :).
Iar despre continutul cartii… dupa cum zice Calimach pe ultima coperta:
“Nu putem decat sa ne intrebam daca aceste povesti, odinioara sacre, n-ar fi cumva si mai apreciate in forma lor autentica, daca, descoperind in ele intregul spectru al dorintei, copiii nostri n-ar creste cumva mai toleranti unii cu altii, mai bogati in respect si acceptare de sine.”

Sa ne-ntrebam.

———————-
*eu nu-s deloc o fiinta religioasa; dar ii respect pe unii oameni care sunt.
** promotia pare sa cuprinda, de fapt, si cuplurile parinte-copil: Oferta este valabila pentru 2 pasageri care calatoresc impreuna ( 1 adult + 1 companion).

A fi sau a nu fi. Mircea Badea

Published
by
irina
on February 8, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier, gay et al. and in lupta cu morile de vant
. 28 Comments

L-ati vazut pe Badea aseara? Eu am dat de el tocmai in clipa in care a inceput sa vorbeasca de un blog (la emisiunea care se cheama “in gura presei”, emisiune in care povesteste ce i se pare lui de interes din ziarele zilei). Ce a zis despre blog? Ca autoarea lui trebuie sa se epileze pe maini, si asta plecand de la o poza in care se vede ceva par pe antebrat. Care e legatura cu ‘specificul emisiunii’, si anume cu presa? Nu este.
Inseamna (deci) ca are o legatura cu Mircea Badea. Cat a vorbit el pe aceasta tema? 5 minute! (5 minute dintr-o emisiune care dureaza o ora, cu reclame cu tot). Asadar subiectul e de maxima importanta pentru MB.

Trec peste faptul ca parerea lui Badea despre parul de pe maini e doar parerea lui Badea. (parerea lui despre par pe maini la femei… pentru ca vrand sa se dea ca exemplu de mascul caruia femeile paroase ii fac concurenta, a ridicat maneca. Moment in care prespun ca telespectatorii care impartasesc oroarea lui B pentru par, au exclamat involuntar: acopera-te!!) Si peste faptul ca libertatea lui Badea de a fi oripilat de par e pe picior de egalitate cu libertatea fetei de a se bucura de el sau de a-l ignora. Si peste faptul ca felul in care se prezinta cineva intr-o imagine pe blogul personal ramane la alegerea celui care se prezinta. Si peste faptul ca Badea isi poarta parul intr-un fel care mie NU imi place (ca pare o casca, nu par).

Trec peste toate ca sa asez lucrurile intr-un context mai larg.
Observam deci ca lui MB nu-i plac femeile care au par pe maini.
Alta data (in trecutul recent), l-am auzit explicand cu aplomb ca nu-i plac femeile incaltate in balerini. (adica in pantofi simpli, fara toc*).
Si in mod constant l-am auzit oripilandu-se ca femeile dezbracate pe prima pagina a libertatii sunt grase. (pentru DoDu, care fiind in canada poate nu e la curent cu libertatea: libertatea asta e un tabloid, cotidian, de foarte mare circulatie care are pe prima pagina in mod obisnuit vedete porno feminine prezentate natur sau in chiloti si alte vedete feminine, prezentate tot asa. Uite aici o exemplificare de prima pagina a libertatii). Ei, femeile in cauza sunt oricum numai grase nu. E adevarat ca nu sunt nici anorexice… dar sunt modelul de femei care-si intemeiaza cariera (si) pe silueta… deci sunt mai slabe decat femeile reale :). Deci putem zice ca lui Badea nu-i plac femeile reale (sau cel putin majoritatea lor covarsitoare).
(Hi, sunt irina, nu ma epilez pe maini, sunt foarte slaba si port pantofi fara toc.)

Ce observam in cele de mai sus? Ca lui B ii plac poate papusile Barbie,
- la care talpa e asa configurata incat si sa vrea n-au cum purta balerini,
- care au o talie suficient de fina incat pot s-o invidieze doamnele purtatoare de corset in cautarea unui record de Guiness Book,
- si la care toata pielea (afara de scalp) este dintr-un fin si catifelat plastic.
(s-ar putea totusi sa nu-i placa nici Barbie, pentru ca am auzit de la el si niste remarci legate de sanii ‘amigdale’, pe care nu m-am priceput sa le interpretez… dar care ar putea sa insemne ca sanii nefiresc de ridicati nu sunt ok).

Sau am putea conchide ca lui Badea nu-i plac femeile.

[Poate n-am dreptate si, oricum, departe de mine gandul de a-l infiera… (posturile mele anterioare pro drepturi gay pot sa confirme intelegerea mea fata de realitate). De ce scriu despre asta atunci?
Pentru ca, daca am dreptate, am impresia ca Mircea Badea nu-si da seama. Nu-si da seama ca lui Mircea Badea nu-i plac femeile.]

LE- adica, adaugire ulterioara, later edit:
*Aprozarnet insista aici si aici ca n-am inteles cum e cu balerinii. E posibil ca MB sa fi vrut, de fapt, sa spuna ca nu-i plac femeile care poarta ceea ce le dezavantajeaza, pe motiv ca e la moda. Ramane de clarificat acest aspect.
Dar eu tot sunt convinsa ca pentru MB femeia ideala e papusa barbie. (aprozarnet, esti multumit? :)) (si DoDu ar trebui sa fie multumit, pentru ca am evitat o cacofonie, inlocuind mai sus ‘zica ca’ cu ‘spune ca’.)

ANSITul suna intotdeauna doar o data

Published
by
irina
on February 7, 2008
in ... educative and pe la altii auzite
. 3 Comments

Am primit un mail despre niste cursuri organizate de ANSIT (Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor), mai precis de reprezentantul ANSIT pentru regiunea de nord vest (Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Maramures, Satu-Mare si Salaj). La aceste cursuri se pot inscrie tinerii intre 14 si 35 de ani, din judetele din paranteza anterioara (vad ca limita de sus a ‘tineretului’ urca permanent, asa incat sa se mentinta la distanta de 2-3 ani de varsta mea (cand aveam eu 28, tinerii se terminau la 25, cand aveam 30, la 28)). Dar sa trecem peste asta, fiecare cu karma lui. Am citit mesajul cu atentie, sa vad daca-i potrivit pentru tinerii din jurul meu. Si nu regret deloc ca l-am citit. :)

Pentru ca astfel am aflat cateva lucruri de genul celor pe care ma asteptam sa vad… daaar si alte lucruri, mai putin comune. Vi le prezint pe acestea din urma:

  • Tipul programului: program naţional de educaţie non-formală în domeniul tineretului derulat si la nivel regional la nivel de start-up. (tineret derulat? si la nivel national la nivel de start-up?????? … Aham!)
  • Toti participantii vor primi materialele personalizate ANSIT necesare la curs. (pentru mine asta e de ras, dar poate e asa din cauza ca nu ma inscriu in grupa de varsta vizata. Stimati cititori mai tineri, spuneti-mi: voi va alegeti cursurile la care mergeti in functie de ce-i inscriptionat pe mapele si pe pixurile pe care le primiti acolo?))
  • Programul: fiecare participant va primi in mapa programul zilnic de training, masa si activitati. (e luat cu copy/paste, deci scris si in original fara diacritice; va asigur ca la prima citire am inteles ca oamenii primesc masa (si activitati) in mapa. Cu program cu tot.)

Si acum cireasa de pe tort: adevaratul motiv care m-a determinat sa fac un post pe tema asta este procedura de selectie a candidatilor.

  • Selectia se va face conform metodologiei de accesare a programului, pe principiul “primul venit primul servit” [..]. Doar persoanele selectionate vor fi contactate telefonic o singura data. (Daca nu raspundeti la telefon va fi contactat urmatorul de pe lista) .

Daca nu raspunzi la telefon O DATA, va fi contactat urmatorul???? (nu-s suficiente semne de intrebare, dar ma opresc aici). (si daca esti la baie? Si daca esti in examen? Si daca pur si simplu nu poti sa raspunzi in momentul in care te suna ei pentru ca esti un tanar implicat in diverse activitati de schimbat lumea si chiar in clipa aia o schimbi?)

I-am cautat pe net ca sa va dau linkul (poate vreti sa va inscrieti), ocazie cu care am remarcat o diferenta intre mesajul primit pe mail si prezentarea de pe net.
Conform mesajului primit de mine te puteai inscrie oricum, numai prin email nu (si eu pusesem asta pe seama procedurii de selectie, ca daca selectezi oamenii in ordinea primirii formularelor, n-ar fi fost corect fata de cei care n-au acces la net sa accepti si emailul ca mijloc de comunicare). Dar pe site scrie ca te poti inscrie si pe mail, daca trimiti formularul de inscriere scanat. Problema era stampila prespun; si intre timp s-au lamurit ca formularul stampilat poate sosi si pe mail. :)))

Si mi-am adus aminte de o faza de la notariat:
Notaritza, catre secretara/asistenta:
- asta e original, nu copie!
- e copie, doamna
- tu, la experienta mea, imi spui mie care e copie si care e original?! E original! Nu vezi ca are stampila rosie?
- … e copie, doamna. Copie color :D
(era copie color, iar notarita era de pe vremea cand fotocopiile erau neaparat alb-negru).

Stau si ma intreb cum a fost selectat personalul care a gandit prezentarea cursurilor. Pe principiul ‘primul venit, primul servit’? :P :) (in cazul in care cel care a elaborat prezentarea e un tanar aflat la inceput de drum, il rog sa considere acest articol drept o critica constructiva, care sa-l ajute in activitatea viitoare:). Si ca sa va dovedesc buna mea intentie, iata link catre pagina ANSIT-ului unde sunt prezentate si cursurile din alte regiuni. Succese!)

Casatoria gay: argumente contra

Published
by
irina
on February 6, 2008
in ... educative, gay et al. and in lupta cu morile de vant
. 22 Comments

Poate ati auzit sau poate n-ati auzit despre o initiativa a unor parlamentari romani, parlamentari care solicita modificarea definitiei familiei si casatoriei din Codul Familiei. Ce doresc dumnealor? Ca acolo unde scrie “soti” in codul familiei (si inca 2 legi pe tema asta) sa scrie si “barbat si femeie”. Nu vreau sa discut acum chestiunea casatoriei gay, ci sa va supun atentiei ‘expunerea de motive’ pe care parlamentarii initiatori au adus-o in sprijinul initiativei lor. (Va rog sa va pregatiti sufleteste pentru un moment aparte.)

Citez:
Inca de pe vremea stramosilor nostri daci si apoi in timpul vremelnicei ocupatii romane a 14% din teritoriul Daciei [va rog, nu treceti nepasatori peste acest inceput de fraza; reluati-l!], familia a constituit o institutie fundamentala. Acest lucru este confirmat de doua definitii din Istoria Dreptului Roman [pai…noi ascultam la dreptul Roman? Romanii- rai; dacii –buni… Credeam ca asta am lamurit-o la inceput] care au ramas celebre [p-astea ar trebui sa nu vi le mai spun, odata ce sunt intrate in memoria colectiva. Dar vi le zic.]: Domitius Ulpianus (223 en) – ‘casatoria este unirea dintre un barbat si o femeie, care depinde de convietuirea neintrerupta’; Erremius Modestinus – ‘casatoria este unirea dintre un barbat si o femeie si continuitatea de viata atat pe plan religios, cat si pe plan social si politic’ [doua citate, memorabile intr-adevar, din care inteleg ca sunt nule casatoriile in care partenerii nu convietuiesc neintrerupt, sau nu sunt de aceeasi religie, sau nu au aceleasi afinitati politice; ‘continuitatea de viata pe plan social’ nu mi-e clara… dar prespun ca asta nu va impiedica anularea altei serii de casatorii, in care ea nu-i respectata].

Daca Goethe, un romantic, facea remarca dupa care casatoria este ‘inceputul si culmea oricarei culturi’, Proudhon, mai sobru, sublinia: ‘casatoria este sacralitatea justitiei, misterul viu al armoniei universale, forma data de insasi natura religiei speciei umane’ , iar dupa Leon Blum ‘casatoria este punerea laolalta cu o fiinta de celalalt sex a tuturor intamplarilor vietii, a tuturor functiilor fizice [:D] si a tuturor nazuintelor morale care o alcatuiesc’. [totdeauna am avut o slabiciune pentru eruditi; eu zic ca si asta e de recitit… si chiar de memorat daca sunteti de aceeasi parte a baricadei (desi p-aia cu functiile fizice, eu zic s-o treceti sub tacere; memorati-o daca vreti, dar n-o citati ca argument pro casatorie intre persoane de sex opus (mi se pare usor promiscua, adica))]

Va scutesc de un citat (scurt) din … Dreptul Bisericesc Oriental, Bucuresti, 1915, p 30 (dar v-am dat sursa, la o adica) si de enumerarea unor mari juristi din epoca moderna si contemporana care prin casatorie au inteles ‘uniunea liber consfintita intre un barbat si o femeie’ [lucru de care, de altminteri, nu ma indoiesc].

Dar va citez inca putin din final (ma stradui sa respect intocmai forma):
Pentru a nu da loc interpretarii in cea ce priveste intocmirea actelor de stare civila si sa se solicite ca in Romania sa aiba loc oficierea casatoriei intre persoane de acelasi sex, incalcandu-se Biblia initiatorii au propus modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Familiei […]

Deci asta este. Nu va imaginati ca am sarit pasaje importante cu alt tip de argumente. (eu am in fata un print dupa un pdf… dar promit ca maine incerc sa gasesc varianta electronica, sa v-o pun la dispozitie, spre convingere ca e reala). Iata link catre original.

Aceasta argumentare este semnata de 27 de senatori si deputati (20 PRM, 4 PSD, 1PD, 1 PNL si un independent).

Am vrut sa v-o impartasesc pentru ca mi se pare sa-vu-roa-sa. :)

Dar nu-i doar atat! Pana acum aceste randuri au fost analizate si discutate de oamenii din fruntea tarii (initiativa a primit avize negative din partea Guvernului, Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi, Comisiei pentru Muncă, Familie şi Protecţie Socială şi Comisiei pentru Egalitatea de Şanse… si este inca departe de a-si fi incheiat drumul). Si mi-am zis ca ar fi pacat sa ramana necunoscuta oamenilor simpli care-mi citesc blogul. Cand zic asta ma refer inclusiv la oamenii simpli care sunt impotriva casatoriilor gay. Iata, ei pot sti acum mai clar care sunt fundamentele acestui punct de vedere si au la dispozitie o comoara de argumente suplimentare. Iar cei care au reusit deja sa-si faca publica sustinerea fata de aceasta initiativa, pot sti mai clar alaturi de cine combat (sa va reamintesc? 20 prm, 4 psd… impotriva bibliei, 14%din teritoriul Daciei etc, etc, etc… eu ma duc sa mai citesc o data expunerea de motive :)))

PS: O parte a parerii mele despre parerea altora despre casatoriile gay poate fi gasita aici.

Pierdut Afganistan

Published
by
irina
on February 1, 2008
in ... educative and in lupta cu morile de vant
. 10 Comments

Fiind eu o femeie simpla, atunci cand intamplarea mi-a pus in fatza un atlas pentru copii, am zis sa nu-i dau cu piciorul (intamplarii) si sa ma uit la poze. Mi-am luat un aer preocupat si am deschis atlasul, asteptandu-ma sa vad harti. Si am ramas uitandu-ma, pentru ca acolo unde trebuia sa fie harta lumii (… harta lumii, nu? o stie toata lumea, aia de pe peretii scolii… sau de la tv) am avut o surpriza. Harta lumii era centrata pe Americi. Asa incat pe centru erau (dupa cum v-am zis) americile, pe langa ele era mult albastru de la oceane si la marginile hartii erau inghesuite multe tari. Cum originalul aparuse in State, mi-am zis… mda. e si asta o perspectiva. hai sa nu fiu carcotasa si sa vad cum se vede lumea cand esti american.

Ei bine, am constatat ca nu e prea usor sa fii american; am inceput sa inteleg de ce oamenii aia nu stiu geografie. Pai cum sa stii? Ca urmare a acestei reprezentari a lumii, indiile de vest apareau frumos scrise in dreapta (acolo unde se zice c-ar fi estul), iar indiile de est apareau in stanga (la vest adica). Pe deasupra, daca esti american, toate tarile alea multe din asia iti apar jumate intr-o parte a hartii, jumate in cealalta. Neplacut. Uitandu-ma in continuare (totusi, de ce n-or fi taiat harta dupa un ocean?… sau macar dupa ce se termina india, cum vad ca fac altii?) remarc o tara care nu avea nimic scris pe jumatatea ei cea mai mare. Desi era mai mare decat alte jumatati si desi pe jumatatile de tari mai mici incapuse numele lor. Ma uit in partea cealalata a hartii, dupa jumatatea 2- tot nici un nume. Ok, hai ca v-am deconspirat tara inca din titlu: Afganistanul, desi cu granitele frumos conturate, nu era si denumit (in nici un fel) pe ‘harta politica a lumii’. Ha! :)

Ca sa n-o mai lungesc am cautat in continuare Afganistanul acolo unde ar fi putut el fi mentionat. Si anume: pg 37 Orientul mijlociu, pg. 39-40 Asia Centrala, pg 43- Sudul Asiei. Da, ati ghicit. Nu era nici urma (adica urme erau, uneori chiar bucati semnificative, dar nicaieri nu scria Afganistan. Scria in schimb Pakistan, Iran, Turkmenistan… cred ca si Tadjikistanul (nu mai am atlasul la indemana si acum pentru Tadjidkistan n-as mai baga mana in foc). Afganistanul nu era nici la index. M-am uitat din curiozitate sa vad daca Qatarul exista. Exista.

Pana acum v-am vorbit de Atlasul geografic al lumii (glob rotitor), Sarah Lavete, Teora, 2007 . O carte frumoasa, colorata, cu un glob ‘rotitor’ inclus (pe glob apare afganistanul), achizitionabila contra 70 Ron.

D’aia zic, Teora poate sa declare: pierdut Afganistan.

PS: de citit comentariul lui DoDu. ca de obicei :)

Pe la altii auzite

Published
by
irina
on January 28, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier, blogging and pe la altii auzite
. 7 Comments

***Pe 1 februarie incepe Roblogfest 2008 (am aflat via Zoso).

***Tot de la Zoso (dar gasit via Arhi :)) am aflat (1) cum poti sa iti asociezi o poza cu o adresa de email, poza care sa apara atunci cand comentezi in diverse locuri si (2) cum faci daca esti proprietar de blog si vrei ca pozele oamenilor posesori de … gravataruri sa se vada la tine pe blog (eu sunt proprietara de blog, dar v-am mai zis ca-s …introvertita. de cand ma gandesc sa fac ceva pana pun in practica trebuie sa treaca niste timp) (totusi nu-s introvertita rau de tot, ca mi-am facut gravatar (?!) deja).

***La Staicu Ionut Bogdan am gasit (via Napster) “ceva” (ii zice … bookmarklet) multumita caruia poti scapa de scris nume, email si adresa site de fiecare data cand comentezi. Este foarte frumos explicat, asa incat chiar si eu m-am priceput a urma pasii necesari. Si functioneaza, ca l-am testat deja pe cateva bloguri. Ii multumesc mult autorului. :)

***La mărie am gasit un loc unde poti vedea cate secunde mai ai de trait. (ca sa afli va trebui insa sa-ti declari indicele de masa corporala; indice pe care la ‘ei’ il poti calcula doar daca-ti stii greutatea si inaltimea in alte unitati de masura decat kg si m. iata aici link unde-l puteti socoti in unitatile noastre de masura)(daca esti slab/a, nu mai calcula nimic. pune <25). E o senzatie aparte, eu zic sa incercati. (Dupa parerea lor eu mor pe 2 noiembrie 2042.)

***Si ultima, dar si cea mai importanta veste: BlindGirl cu sotul si cu un …ajutor:) au produs ‘o altfel de protectia consumatorului’. Este vorba de eopinii, un site care sa inregistreze parerile consumatorilor, site care nu contine reclama platita si care nu plateste pentru pareri. Iar activitatea initiatorilor site-ului e neplatita si ea. Le zic succes si ma bucur ca am unde sa-mi popularizez review-urile de servicii fara sa-mi fac griji ca servesc interesele (nepublice) ale cuiva. Puteti lua bannere de sustinere de aici.

CV-ul: sfaturi pentru cei fericiti*

Published
by
irina
on January 27, 2008
in ... educative and in lupta cu morile de vant
. 24 Comments

Extrase din CVul unei domnisoare studente la jurnalism, care anterior a mai lucrat ca operatoare calculator, si care isi doreste postul de coordonatoare PR:

***Unde va vedeti peste 5 ani?
cred ca maritata cu un copilas si reporter la o mare televiziune sa tranzmit in direct

****Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
sa pot sa calatoresc prin lume si sa-mi fac prieteni cat mai multi iar in cariera mi-as dorii sa fiu macar pe sfertul Andreeai Esca pe care o ador inca de mica.

***Care este departamentul in care doriti sa lucrati? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit.
PR deoarece imi place foarte mult sa comunic, sunt o fire foarte curiosa de fel si imi place sa stiu cat mai multe lucruri despre persoane importante.

***Detaliati personalitatea dvs (hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si de lucru)
Sunt un pic cam rasfatata fiind si singura la parinti, imi place sa-mi plimb cainele prin parc, sa citesc seara in special, sa fac integrame, sa pierd vremea pe internet, sa ascult muzica, sa dansez, si nu in ultimul rand sa ma distrez.

Induiosator…

Initial am avut de gand sa compun niste recomandari… dar imi dau seama ca cele la care ma gandeam ar fi fost inutile. Si atunci am compus altele, adaptate nevoilor domnisoarei, zic eu. Iata-le:
1. Exista deosebiri mari intre CV si profilul de hi5. Te invit sa gasesti macar 1, pentru inceput. Dupa ce ai gasit-o, mai cauta una. Si tot asa. In momentul in care cele doua (cv-ul si hi5) ti se par suficient de diferite, poti trece la pasul urmator.

2. CVul ar trebui sa te faca interesanta pentru angajator. (Nu ca acum n-ai fi…). Gandeste-te: cum i-ar placea angajatorului sa fie piaristul lui? Fa o lista (cat mai lunga) cu raspunsurile. Apoi incercuieste raspunsurile care au legatura cu activitatea profesionala. (indiciu: integramele sau faptul ca vrei sa te mariti nu-s de incercuit; plimbatul cainelui- la fel (dar el va ramane cand candidezi la un post de plimbator de caini… sau pentru orice post la Animal Planet). (vezi, tre’ faci lista cat mai lunga. ideea e sa ai pe ea minim 3 raspunsuri incercuibile; daca nu gasesti… mai zaboveste in etapa asta; eventual, intreaba un prieten).

3. Prespunand ca ai incercuit ceva, pretinde ca tu ai acele calitati, si incearca sa le mentionezi in CV, la intrebarile alea care par de oracol. (desi aici am scris putin, e un pas important. Nu-l trece cu vederea!)

4. Dupa ce ai completat CVul, reciteste-l si incearca sa vezi daca nu cumva ce-ai scris tu poate fi interpretat si altfel decat ai intentionat ( in clipa de fatza vrei sa te mariti cu un copilas si vrei sa te distrezi in randurile de la 1 la penultimul.)

5. Dupa ce l-ai modificat pe ici si colo, cand ti se pare tie ca arata bine, da-i un print si mergi cu foile si cu un pix rosu la cineva care stie limba romana. Spune-i: corecteaza-mi si mie, te rog, paginilea astea.

6. Daca iti corecteaza terminatii la cuvinte, daca-ti pune sau iti taie linioare, daca nu intelegi ce a corectat, mergi pe net si cauta-ti alt job (unul la care sa nu fii obligata sa scrii in interes de serviciu). … Repeta pasii 2-5, pentru noul job vizat si rescrie CV-ul (cu corecturi cu tot). Si pana termini facultatea ia meditatii la scriere (o invatatoare ar fi ideala)…

Sfat bonus: cand termini meditatiile de care zic mai sus, poate vei vrea sa-ti insotesti CVul de o scrisoare de intentie/motivatie. Daca da, ai mare grija. Cand iei cu copy/paste textul, corecteaza genul (nu-i frumos sa ramana ‘sunt interesat’ daca la sex ai bifat F). Si dupa ce ai corectat genul, vezi daca apare undeva “firma dvs” sau un nume de firma. Daca da, inlocuieste cu numele (scris corect) al firmei catre care trimiti CV-ul. Succes!

*fericiti=eufemism pentru ’saraci cu duhul’

Sa spun ca-i reclama? Sa nu spun?

Published
by
irina
on January 17, 2008
in ... educative
. 4 Comments

Daca aceasta recenzie ar fi fost platita:
- m-as fi asigurat ca am poze cat de cat graitoare pentru ce zic
- ar fi avut preturi (pentru mancare si cazare)
- ar fi fost mai scurta, mai clara, sau macar mai ‘lucrata’
- ar fi continut linkuri puse altfel, evenutal pe cuvintele cerute de … finantator
- ar fi continut probabil un plus de info despre cum ajungi acolo …etc.

Si sa zicem ca recenzia platita si imbunatatita ar fi aparut pe blogul meu. Adica ati fi avut o prezentare de pensiune mai usor de citit si cu un plus de informatie. Ceea ce e de bine, pentru ca plusul e plus, nu? :)

Ba, pardon. Cata vreme nu-i semnalizata ca reclama si se dovedeste a fi reclama, tot ce bifez de pe urma ei e ceva credibilitate pierduta. Si pentru produs, si pentru mine. (Nu pot sa ma abtin: as fi tare curioasa sa stiu daca INGul a luat in calcul faptul ca oamenii isi vor da seama ca-i reclama. M-ar distra zile intregi sa aflu ca nu. Dar poate ca au luat in calcul. Necunoscute sunt caile publicitatii pentru mine!)

Desigur, as putea conta pe faptul ca n-o sa afle nimeni. Si atunci imi ramane credibilitatea nestirbita :D. (alta paranteza, ca mi-am adus aminte: stiati ca in germania legea iti interzice sa faci sex in spatiul public SI sa fii prins? …in acest caz ‘legea’ zice pe fatza: hotul neprins e negustor cinstit.:)) Dar lumea blogurilor e o lume plina de … comentarii :). Citeam undeva ca orice secret care e cunoscut de mai mult de 2 persoane ajunge public mai devreme sau mai tarziu. Si cine zicea asta, o zicea inainte sa existe netul.

Fie ea oricat de corecta, recenzia platita care nu-i anuntata ca platita (si e dovedita a fi asa), e compromisa. Si atunci cui e utila? Si atunci ce folos ca ti-ai spus cu adevarat parerea ta? Ha?

Ei bine, doamnelor si domnilor, tot acest dezastru credibilistic, poate fi evitat. Prin incadrarea postului la categoria ‘publicitate’… sau ‘posturi platite’… sau cum o vrea bloggerul sa zica.

Si atunci, lucruri folositoare tuturor se vor intampla:
- cititorul constant intelege ce se intampla; poate deosebi posturile platite de cele… gratuite…si daca a ajuns cititorul meu constant din dragoste pentru articolele ‘mosite’ integral de mine… se hotaraste in cunostinta de cauza ce face mai departe (se muta pe alte bloguri/ sare articolele platite/ se bucura ca in sfarsit scriu si eu ceva ce-i foloseste…)
-cautatorul de info despre pensiuni gaseste info despre pensiuni. Fiind anuntat ca asta e post cerut de conjunctura poate sa mai caute inainte sa se hotarasca cum e pensiunea, sau poate sa ma creada pe cuvant… E treaba lui. Dar are niste info in plus atunci cand ajunge sa se hotarasca.
- pensiunea e promovata (si, daca e desteapta, poate folosi si punctele slabe pe care i le semnaleaza bloggeru)
- blogul ramane un spatiu personal, in care temele alese de mine sunt delimitate de temele platite de straini. Imi pastrez, ca sa zic asa, profilul distinct de al finantatorului, in timp ce-mi conturez practic profilul, pentru ca-mi spun parerile. (mele.)

Dezavantajele sunt (si ele) evidente:
- cititorul care nu vrea, din principiu, bloguri cu articole platite, pleaca.
- odata ce-am zis ca-i platit se vor gasi destui care sa-si puna mari semne de intrebare despre adevarul spuselor mele.

Dar vorba englezului, nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale.