femeia simplă

Pentru Bucuresti.

Orice fel de uleiuri sau grasimi comestibile pe care pina acum le aruncati, pot fi colectate si date centrului de colectare a uleiului uzat, spre reciclare.  Le colectati in ce recipiente puteti (fara apa sau resturi alimentare. trebuie strecurat) si cind le-ati umplut , sunati la centru ca sa vedeti cind puteti trece sa le lasati. Sau colectati peste 30 kg, caz in care vine centrul la voi sa ia uleiul, gratis. Hai, cititi.

[si in aceeasi nota verde: magazinele Mega Image colecteaza baterii/acumulatori uzati. nu stiu daca toate, dar cel de la Lujerului, da]

[textul nu-mi apartine. e preluat de la "organizatori" si cred ca-i rezultatul muncii colective a unor voluntari. daca va recunoasteti ca autori ai sai, pls ziceti-mi, ca va precizez :)]

1 Decembrie este Ziua Mondiala Anti SIDA. Arata-ti solidaritatea fata de cei infectati cu HIV! Vino alaturi de noi la un eveniment destinat sensibilizarii populatiei in privinta problematicii  HIV/SIDA, organizat de Asociatia ARAS (Asociatia Romana Anti-Sida) si Asociatia ACCEPT in data de 1 Decembrie, in Bucuresti.

Ce?

O actiune stradala, constituita din trei flashmob-uri.

Flash mob – un grup mare de oameni care se aduna intr-un loc definit dinainte, fac o actiune scurta, dupa care se disperseaza rapid. Flash mob-ul este o actiune de masa, o modalitate de a te exprima, de a transmite un mesaj.

Unde?

Locatiile flashmob-urilor sunt: Piata Romana, Piata Universitatii, Piata Unirii.

• Piata Romana: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. Magheru cu Bd. Dacia.
• Piata Universitatii: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. N. Balcescu cu Bd. Regina Elisabeta (la fiecare din intrarile in pasaj).
• Piata Unirii: cele 4 colturi ale intersectiei Intersport-BRD-McDonald’s.

Cand?

Marti, 1 Decembrie 2009. Evenimentul va incepe la ora 13.00.

• Piata Romana: ora 13.00
• Piata Universitatii: ora 13.30
• Piata Unirii: ora 14.00

Cat timp?

2 minute

Cum?

1.Intra pe site-ul http://oraexacta.net/ si sincronizeaza- ti ceasul cu ora Romaniei.

2. Pregateste o pancarta de carton alb de format A4 sau A3 si deseneaza/picteaza pe ea – fundita rosie (simbol al solidaritatii cu persoanele afectate de HIV-SIDA). Poti gasi un model al funditei rosii aici.

3. Aduna-ti prietenii si vino la ora 13.00 la Piata Romana, in locatia stabilita.

Ajuns(a) acolo, poarta-te firesc, ca si cum nu urmeaza sa aiba loc vreun eveniment. Pana la ora stabilita, este important sa nu tii pancarta la vedere, ci in geanta/rucsac, astfel incat nimeni sa nu o vada pana la inceperea evenimentului. De asemenea, este important sa nu stati grupati, astfel incat flashmob-ul sa dea impresia unei totale spontaneitati.

4. La ora 13.00, ridica pancarta in pozitie vizibila (deasupra capului) si tine-o asa timp de 2 minute. In tot acest timp, pentru maximizarea impactului, este important sa nu vorbim intre noi.

5. Dupa 2 minute, ne vom dispersa si vom parasi cu totii locatia flashmob-ului. Daca doresti sa participi si la celelalte doua flashmob-uri, te poti indrepta spre Piata Universitatii.

6. La ora 13.30, in Piata Universitatii va avea loc un al doilea flashmob, dupa modelul primului.

Urmeaza al treilea flashmob, identic cu primele doua, in Piata Unirii, la ora 14.00.

Pentru alte detalii sau intrebari, nu ezita sa ne contactezi pe mail (accept@accept-mail.ro), la ACCEPT sau la telefon (021.252.56. 20 sau 0720.222.378)

Te asteptam alaturi de noi pe 1 Decembrie!

VETI.

Asa se scrie corect. Veti. (Pentru cititorul care nu intelege: saptaminal google trimite pe blogul meu cel putin un om care cauta raspunsul la aceasta intrebare. si am zis sa ne lamurim deci.)

Exemplificare: Unde veti merge cind veti vrea sa mergeti?

…Parca as vrea sa mai bifam si alte intrebari de acest tip, dar ma abtin. Ca sa nu-l confuzez pe cautatorul de raspuns la “veti”.

perspectiva preferata, din locul preferat: terasa de la cherhana

De la 2 mai, august, 2009

In primul rind vreau sa va spun ca m-am intors.  Nu povestesc, c-ar semana mult cu povestea de anul trecut si cu cea de acum doi ani :). Am pus niste poze pe Picasa, pentru cine vrea detalii.

In al doilea rind, va recomand sa va uitati pe site-ul Nemira, la sectiunea de carti de 5-10 lei. Sint carti bune. Am facut inainte de vacanta o comanda si, dat fiind pretul ridicol de mic, mi-am permis sa traiesc aventuros: am cumparat si carti pe care nu mi le doream si despre care nu stiam nimic. Printre ele Ubik – nu mai citisem SF de peste 5 ani; am avut noroc, am nimerit carte buna, o sa mai citesc- si O pisica, un barbat si doua femei.  Aceasta din urma a fost sideranta. Va dau citat spre exemplificare (Lily e pisica):

“Si-a scos un genunchi afara, sprijinindu-l de balustrada, si, aplecata deasupra acoperisului, a soptit inca o data:
- Lily!
Imediat s-a auzit raspunsul:
- Miau!
Apoi, s-au vazut apropiindu-se de ea, pe acoperis, doi ochi stralucind, fosforescenti.
-Lily!
- Miau!
- Lily!
- Miau!
A continuat sa o cheme intruna si, de fiecare data, Lily i-a raspuns – asa ceva nu se mai intimplase pina atunci.”

Deci: daca ati ajuns sa va simtiti vreodata jenati de faptul ca ati povestit prea mult despre o pisica sau daca, fiind de cealalta parte a baricadei, ati fost vreodata exasperati de cineva care v-a povestit prea mult despre o pisica, luati de cititi. E o carte bine si delicat scrisa, care va poate scapa de frustrari, indiferent in care dintre cele doua categorii numite mai sus va incadrati :).

… Celelalte lucruri ramin cum am stabilit: inca mai vreau sa renovez blogul, intentionez sa raspund la comentarii, inca nu m-am dezmeticit, nu mi-a lipsit netul… dar ma bucur sa-l regasesc :).

Azi incepe, simbata se incheie: program GayFest 2009

Eu, una, abia astept sa merg la Gay-side story, cu si de Lorena Lupu,  miine, ora 20, Verde Cafe.

Apoi, recomand cu toata gura cele 2 expozitii foto ale Anei Dumitrescu (iata aici citeva din pozele facute de ea anul trecut, tot cu ocazia GayFestului).

Expozitiile sint deschise pe toata durata festivalui, una (Generatii) e in Verde Cafe, alta (Cupluri) e in Soho Lounge.

Ce altceva se mai intimpla?

- workshop Arta Travestiului (azi- luni, ora 20, Verde Cafe)
- filme (Verde Cafe, miercuri-simbata, incepind cu ora 19)
- muzica clasica- Cvintetul Harchad’es (Palatul Sutu, joi, ora 19)
- biblioteca vie (British Council, joi, ora 13)
- dezbatere despre activism LGBT (din nordul Europei pina in Balcani) (sediul Accept, joi, ora 13)
- dezbatere principii Yogyakarta (Centrul Ceh, vineri, ora 13)
- Marsul GayFest, (simbata, ora 17, cu plecare din piata unirii, anul acesta pe un traseu mai scurt)
+ party-uri, in Soho.

Locatii:

• Verde Cafe, str Domnita Ruxandra nr 15, harta
• Soho Lounge, Str Bacani nr 3, harta
• Palatul Sutu, universitate, harta
• British Council, Calea Dorobantilor 14… fara harta :)
• Centrul Ceh, tot universitate, pe linga biserica rusa, harta
• ACCEPT, str Lirei nr 10
• punct de intilnire Mars-undeva prin Piata Unirii, harta

Subtitlu: ce-am invatat eu din acest film

Zilele trecute am fost la film; dupa cum v-ati prins din titlu, am vazut Changeling cu mult-iubita de unii :) Angelina Jolie.

Pentru mine, sa merg la cinema, e un eveniment.  Si intre 2 evenimente de acest fel pot trece si ani de zile. Motivul evitarii cinematografelor e ca sint umpic claustrofoba… si e obligatoriu sa-mi aduc aminte de asta la cinema, in cele 10 minute care trec de cind se stinge lumina pina ma prinde filmul. Asta, daca ma prinde filmul.  Daca nu, ramin cu ochii mai mult la luminitzele care indica iesirea, decit la ecran.

In Changeling Angelina e mama singura a unui baiat de vreo 6 ani si sefa de operatoare telefonice. E personaj principal, jucind o mama care, atunci cind ii dispare copilul, ajunge sa se puna cu politia corupta.  Actiunea se petrece prin 1930, in Los Angeles.  Daca n-ati vazut filmul, imaginati-va o Angelina fara “barbat la casa ei”, apartinind clasei de mijloc, incadrata in limitatul cimp al muncii accesibil femeilor acelor vremuri. Adica e serioasa, nefericita si distinsa: palariutza de ani ’30, par scurt si coafat cu bucle tot ca in acea perioada, rochii care lasa sa se vada partial picioarele si pantofi cu toc. Si, fiind vorba de Angelina, buze.

Cu ce credeti ca am ramas eu din acest film? (reiau: primul film vazut la cinema intr-un interval de vreo 2 ani, 3 nominalizari la oscar, subiect cu care n-aveam cum sa nu rezonez ca doar era si mama singura si copilul era de virsta copilului meu.)

Deci- cu ce credeti ca am ramas?
Cu imaginea Angelinei alergind pe treptele politiei atunci cind credea ca i-a fost gasit copilul. Si cu concluzia urmatoare: imaginea unei femei disperate care alearga pe tocuri este ridicola/jenanta/penibila.
Contraziceti-ma daca puteti, va rog.

Azi am fost la gradinita lui Calin, la serbare. La 12 ore post eveniment , cum imi las gindurile libere, cum incep sa imaginez (desi a trecut atita timp de atunci) chinuri elaborate si prelungibile pe termen lung pentru o parte a parintilor participanti.

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.

Eu n-am avut momentul ala de rascruce in copilarie, ala de ¨nu exista Mos Craciun¨. Imi amintesc insa (fara legatura cu nimic altceva decit ¨rascrucea¨) disperarea din ziua cind mamaia si-a taiat parul lung.

In ambele situatii insa, adultii erau paraleli cu ce era in sufletul meu. Cind cu tunsul mamaii, maica´mea se straduia sa-mi explice/demonstreze cit mai convingator ca pe mamaia n-o doare cind i se taie parul. Eu urlam ca din gura de sarpe, aveam sufletu´ devastat de dezastru si ma gindeam ca mama e cam proasta (neofensator) daca-si imagineaza c-ar fi posibil sa doara tunsul. Nu plingeam pentru ca credeam c-o doare, ci pentru ca-i taia parul. si plingeam asa tare, ca nu puteam explica.

Cu moshii, tot asa: nu intelegeam de ce se chinuie atit adultii si de ce trebuie sa ne facem cu totii ca insusi Mos Nicolae (sau Craciun) vine cu cadourile, cind era clar ca-s cadouri cumparate din magazine. Nu-mi exprimam nedumerirea pentru ca, pe de o parte nu voiam sa le stric bucuria (zau!:)), iar pe de alta ca mi-era teama sa nu-mi ia mai putine cadouri daca devine public faptul ca ei sint ¨moshii¨.

Imi amintesc cum, foarte mica fiind, am gasit globurile de Craciun ascunse intr-o cutie, sub pat. Mama trebaluia prin alta camera si eu eram chinuita de dilema: cum sa fac sa spun c-am gasit globurile (ca sa pot cere voie sa ma joc cu ele) FARA sa spulber mitul cu mos Gerila (ca pe vremea mea, Gerila ii zicea)? (la mine in copilarie mosu venea cu brad impodobit cu tot; adica in seara magica eu eram trimisa prin vecini si cind ma intorceam acasa vedeam de departe beculetele clipocind; mi se spunea ¨ia te uita! iar a venit mosu cu bradul cit ai fost tu plecata!¨).

Deci- gasesc globurile… si pina la urma strig:

- mama, vino sa vezi! mosu si-a uitat gloabele sub pat! (mama m-a privit cu condescendenta si m-a lasat sa ma joc cu globurile; am spart unul… ceea ce, atunci, era o mica tragedie: globuri frumoase se gaseau greu si se spargeau usor, ca erau din sticla).

Dar altceva voiam sa va spun. Desi stiam ca parintii sint cei care cumpara cadourile, eu credeam si cred in mos Nicolae si Mos Craciun. Rolul mosilor e hotaritor- doar ei ii pot convinge pe cei apropiati sa cumpere cadourile ideale si doar ei pot aduce cadouri cu adevarat importante. si vor face asta, daca am fost cuminte. sau daca-i rog din suflet :)

Deci, aveti grija. Mos Craciun exista. Mos Nicolae exista.

<<A înființat mai multe fundații, care au obținut chirii foarte ieftine atât de la Primăria Iași, cât și de la RAAPPS. S-a aflat în conflict de interese cînd a votat, în Camera Deputaților, ca chiriașii RAAPPS să poată cumpăra spațiile închiriate, în condițiile în care Stanciu avea o fundație în aceeași situație. O parte din firmele sale au contracte cu diverse instituții de stat, în multe cazuri presa relatînd că licitațiile la care Stanciu a câștigat contracte s-au desfășurat după sistemul “mâinii moarte”.>>

Ce-i asta? Pai, ce sa fie? Nu-i nimic. Iaca, un citat din Ghidul alegatorului uninominal produs de (ta-ta-ta-tam!) Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie, Agentia de Monitorizare a Presei si Pro Democratia.

Daca va intereseaza continutul, atunci aflati ca in citat e vorba de Anghel Stanciu, candidat la curentele alegeri. Cam in acest fel sint descrisi in ghid si alti candidati, pe baza semnelor de intrebare ridicate, de-a lungul timpului, de presa (teme: conflictele de interese, averile nejustificate, colaborarea cu securitatea si traseismul politic).

Daca va intereseaza forma, … atunci nu rideti inca. Priviti si in continuare:
<<Criza, pe care aproape nimeni nu o vedea apropiindu-se de plaiurile carpatine, a lovit şi Romînia. Încă toropiţi de o tranziţie lungă romînii abia dacă au observat fenomenul.>>

Si, mai ales, ia uitati aici minune de extras:
<<(…) platforma sindicală devine campanie electorala pentru liderul devenit candidat și pentru partidul care âl susține, dar și campanie contra partidului de la guvernare; candidatul âși camuflează parte din venituri, în declarația de avere, sub formula (…).>>
(mai sus e vorba de Catalin Croitoru).

Zic unii ca aceasta scriere originala era expusa pe toate cele 3 site-uri ale celor 3 organizatii care au muncit la ghid. Cind am verificat eu, doar CRJIul mai pastra copia incriminanta, aici (sau aici, dovada ca nu fantazez, dupa ce-or corecta). ProDemocratia corectase (parca am mai zarit â folosit in paralel cu î, dar cum informatiile au fost colectate de 40 de persoane, si cum ambele grafii sint acceptate, e scuzabil (cred)). Pe site-ul AMP n-am mai gasit ghidul, in nici o forma… Am gasit insa o coincidenta adorabila: primul titlu listat de ei pe prima pagina, la noutati, este raportul  numit Media Literacy Level in Romania (March-April 2008).

Hm… Va rog, stimata AMP, in raportul viitor pe aceasta tema, includeti si primul sens al literacy-ului, si anume nivelul de alfabetizare din media. Ca pentru un studiu de caz gasiti material in casa :P :).

1 fumatul dauneaza grav sanatatii (nu vreau sa-l dezbatem pe acest motiv; poate e 100% adevarat… ideea e ca toti fumatorii stiu asta. si ce daca? :))
2 costa prea multi bani; cum zicea cineva pe vremea cind banii erau de hirtie: sa fumezi e ca si cind ai da foc banilor, ca sa te bucuri de fum;
3. cind ai depasit un pachet pe zi, doar de 1% din tigari te bucuri; restul sint d-alea fumate aproape inconstient (din obisnuinta) sau, si mai rau, sint d-alea chinuite (ex: cind fumezi in wc-ul din tren).
4. dependenta e ceva neplacut; frumos ar fi sa iti vina sa fumezi doar cind vrei… realitatea e ca vrei sa fumezi cind ramii fara nicotina, nu neaparat cind e momentul potrivit de tigara pentru sufletul tau.
5. ai parte de efecte adverse imediate: mirosi urit, ti se ingalbenesc dintii, tusesti dimineata (si scuipi); tusesti (mai putin scirbos, dar siciitor) in restul zilei (si al noptii), ai haine gaurite accidental de tigari, suporti priviri condescendente* din partea nefumatorilor, constati pe pielea ta ca ridurile de expresie in cazul fumatorilor exprima si expresia fumatului (si observi asta exact la virsta mea, ca parca nu ajungeau ridurile expresiilor celelalte).
6. te simti prost cind aprinzi tigara la masa sau cind ai un copil /o femeie insarcinata in preajma; te sperie (sau macar te siciie) gindul unei calatorii cu avionul spre continentele vecine; nu te poti bucura de ceaiurile cu fitze, pe motiv ca in majoritatea ceainariilor cu ceaiuri de fitze, nu se fumeaza.
7. pachetele de tigari au ajuns macabre, urite, scirboase.

Ei, date fiind toate aceste motive, care credeti ca a fost cel care m-a determinat sa ma las de fumat cu 4 luni in urma?

Al 8lea: m-am suparat pe BAT (British American Tobacco)! :))

Zau. Era pe vremea promotiei la Kent(4) cind trimiteai coduri, customizai un audi r8, si poate-l si cistigai. La cele 2-3 pachete de tigari pe care le fumam zilnic am zis sa particip si eu, desi nu-mi trebuia audiul. Si intr-una din zile incerc sa trimit un cod de pe leptopic … si descopar ca butonul de “trimite” era in afara monitorului (de 7 inci)… si bare de scroll nu existau. Incerc F11, scot toolbarul de navigare, dau no style la page style… in zadar! butonul ramine inaccesibil. …Asta e!

Ma mut pe calculator de dimensiuni normale, trimit 2-3 coduri, desfac pachet nou ca sa trimit tot ce aveam, bag codul … si aflu ca acel cod fusese introdus deja. Il mai tastez o data, ingrozitor de atenta… si apoi inca o data … in zadar.
Ca sa nu ramin cu frustrarile la mine, m-am dus la rubrica de ‘contact’ si am trimis o mini-lacramatie in care ziceam: nu merge un cod pentru care bag mina in foc ca-i nou, si nu pot trimite coduri de pe leptopic.
(Nu ma asteptam sa rezolv ceva; credeam c-o sa primesc o scrisoare standard: multumim ca ne-ati scris. n-avem ce va face cu codul, ghinion. iar cu leptopicul, multumim de semnalare din adincurile sufletului nostru corporatist: de data asta ramine asa. data viitoare punem scroll. tineti aproape, si-o sa va convingeti.)

Nu mi-au raspuns.
Adica dupa ani de zile in care eu cotizez, orice s-ar fi intimplat (dar chiar orice), cu cele 2 pachete de kent4 zilnice, kent4 nu poate sa-mi raspunda cind ii scriu?! Ce trist! Incredere inselata,… asteptari nimicite, …iluzii spulberate, …intoarcere abrupta la realitatea cruda: eu cind fumez, imbogatesc BAT-ul! si atit.

Am zis: dar nu voi tolera asa ceva. Schimb tigarile!
Cum plec des din Bucuresti, imi trebuia o marca de tigari cu cantitate similara de nicotina si gudron, care sa coste cam 56 de mii (ca atit era kent4 pe vremea aia), SI care sa se gaseasca pe toate drumurile.
Aici, la “gasit pe toate drumurile”, m-am poticnit. Si apoi m-am mai poticnit odata, cind am vazut ca tigarile pe care le gasisem de inlocuitor ok, erau produse tot de BAT. :D

Hm! schimbatul nu era optiune. Imi raminea lasatul de fumat… care nici asta nu era optiune (din marele motiv ca voiam doar sa nu dau bani la BAT, nu sa ma chinui). Asa incit, fortata de imprejurari si dependente, am lasat balta sanctionarea BATului :).

Doar ca in urmatoarea luna, in fiecare zi cind imi cumparam cele doua pachete ma gindeam la BAT si la mine in urmatorii termeni: da’ chiar sint fraiera!
Si zau ca nu prea gaseam motive sa ma contrazic. Ca picatura chinezeasca fu constarea asta repetata la nesfirsit. Pina la urma m-am convins ca fumind, eu pierd in proportie de 98%, iar BATul cistiga cam 100%. Si m-as fi lasat… dar nu voiam sa ma chinui. Si atunci a aparut zybanul :) (inchina-i-as ode, ca usor m-am lasat de fumat cu zyban!)

Deci: fumatorul fumeaza ca sa faca producatorul de tigari bani. Nice! Asta e motivul 8 si perspectiva care m-a ajutat sa ma las de fumat.

*de n-ar exista
- reactiile moralizatoare sau condescendente ale nefumatorilor (care, de exemplu,  profita de pauza (pe care fumatorii au obtinut-o) ca sa explice fumatorilor cit de asocial e acest obicei)

si
atitudinea de guru parvenit a fostilor fumatori care sint dornici oricind sa propovaduiasca fericirea renuntatului la fumat cu o intonatie usor isterica,

mult mai multi fumatori s-ar gindi pe bune sa se lase. think about it inainte sa ridici piatra la fumator, data viitoare.

Spaţiul verde al parcurilor bucurestene este în prezent interzis accesului oamenilor, prin HCLMB 44/1994 (si HCGMB 10/2001). Însăşi menirea spaţiului verde, anume ca oamenii să se bucure de el, este contrazisă de obligaţia de a călca doar pe alei. Pe iarba parcurilor din alte oraşe europene oamenii păşesc, se plimbă, se joacă, stau, citesc, dorm, discută etc., fără ca aceasta să dăuneze peluzelor. Iarba trebuie îngrijită, nu îngradită.

De aceea, cerem modificarea HCLMB nr. 44/1994 – privind protecţia spaţiilor verzi de pe teritoriul Municipiului Bucureşti, prin eliminarea articolului 1, litera b, si stipularea pemisiunii accesului public pe spaţiile verzi.

PS:  petitia nu-i a mea, dar o simt ca si cind ar fi. hai, semnati. aici :)

PPS: si invitati-i si pe altii sa semneze. ginditi-va ca miine-poimiine vine primavara.
v-ati gindit?
asa.
acum imaginati-va cum simtit iarba sub un picior descult. nu-i bine? :)

Sa insir aici tot ce poate face un vinzator impotriva interesului sau?

Ah, cum intoarce el (de vinzator zic) cu ponderata scirba privirea cind il deranjezi in timp ce vorbeste cu colega! Si cit de expresiv poate sa fie in relatie cu clientul! Cum zugraveste pe fatza sa neincredere (n-ai TU bani de asta), dezgust (doar nu vrei sa merg in depozit?! n-avem, n-auzi?), vigilenta (te urmaresc cu ochi de vultur), asertivitate (ori aveti bani exacti, ori va duceti sa schimbati. ca eu n-am rest), hotarirea (cum arunca el pe tejghea pachetul de tigari!) etc, etc, etc! :)

Dar nu despre cei din exemplele de mai sus vreau sa vorbesc.

Ci despre o specie superioara: binevoitorii-agasanti… ca de ei mi-a adus aminte peculiarme. Stiti vinzatorul ala enervant de amabil? Caruia ii spui ca te descurci singur (si ii promiti ca, daca nu, te intorci la el) si el tot pe capul tau ramine?

Exact asa sint vinzatoarele de la Meli Melo:
-Buna ziua! Pot sa va ajut cu ceva?
-Buna ziua. Nu, multumesc.
-Cautati ceva anume?
-Nu. Multumesc. Ma uit. (si ma intorc cu spatele la ea, cu fatza la cercei)
-Avem si colier nuanta asta. Sau, la set, asa, pe albastru
-A-ha. (si, ati ghicit, ma intorc cu spatele).
-Puteti proba, se aude din partea omniprezentei vinzatoare.

vorba peculiarei: LASA-MA!

Daca in cazul vinzatorilor badarani reactia mea e clara si de durata (nu mai calc pe acolo nici daca asta inseamna 15 minute de mers in plus pina la urmatorul furnizor de acelasi lucru), in cazul vinzatorilor prea-binevoitori am exersat detasarea. Aveam oarecum senzatia ca doar eu sint deranjata, ca-s mai putin sociabila de fel. Si ca probabil ca atitudinea respectiva e bine primita de restul clientilor. Si d-aia ea exista- sa-i fie bine majoritatii cumparatorilor.

Dar daca nu doar eu sint deranjata? Sintem mai multi? MeliMelo stie ca sintem mai multi? Si insista in a cere vinzatorilor sa alunge clientii?

Sau nu? (e sondaj pe tema asta, in dreapta)

update generat de-o coincidenta: si Idaho tot de vinzatori  vorbeste;  de la  Mega Image Delfinului

Titlul e dupa modelul numelui unui joc din copilarie: sa tesem frumos. Cred ca toata lumea de virsta mea isi aminteste jocul respectiv.

Tot toata lumea de virsta mea ar trebui sa-si aminteasca niste lucruri despre tuse, lucruri pe care le stiam deja in vremurile in care invatam sa tes. Frumos.

Asadar, pe vremuri toata lumea stia ca:
- unele boli se transmit prin aer;
- tusea e un semn cum ca ai putea fi racit/bolnav;
- atunci cind tusesti/stranuti, imprastii in jur minuscule/invizibile (dar dese) picaturi de scuipat, picaturi care, daca esti racit/bolnav, pot fi suprapopulate cu microbi.
- copiii (batrinii, stresatii si altii) sint mai sensibili la racelile de sezon.

In acest context, va prezint urmatoarea reclama la sirop de tuse (Mucotusin? Mucosin?):
- copii, petrecere aniversara, tort cu luminarele
- sarbatorita (copilitza) da sa stinga luminarelele aprinse, dar incepe sa tuseasca (probabil e racita).
- i se da mucotusin. tusea dispare
- sarbatorita, fericita, (si, in continuare, racita) reia suflatul in luminari si, de data asta, le stinge. (Le stinge suflindu-si raceala peste tort.) Sarbatorita, parintii si invitatii sint fericiti. (Restul povestii nu se mai vede in reclama, dar pot eu sa va spun ce se mai intimpla: acum, la t1, microbii racelii ei sint uniform imprastiati pe tort; iar acum, la t2, copiii invitati maninca tortul glazurat cu microbi).

Adica creativii facura o reclama in care medicamentul ce trateaza tusea e si cel care permite raspindirea bolii care are tusea ca simptom?

Sau lucrurile nu mai sint cum stiam eu?

Pina azi imi imaginam (adica presupuneam drept un fapt de la sine inteles) ca daca as avea spatii de depozitare mai multe/mari, mult mai bine mi-ar fi. Iar ordinea ar domni in domiciliul binecuvintat cu suficiente debarale, rafturi, cutii dulapuri si dulapioare.

Azi, cumva miraculos, am avut revelatia:
cu cit mai multe sint spatiile de depozitare, cu atit mai multe vor fi lucrurile inutile pe care le voi pastra.

In continuarea fireasca a urarii de bine. Autorul pozei- tot Mugur.

(de nu se vede, click pe poza pentru marire)