Cu ceva vreme in urma, noaptea, in fata blocului, m-a amenintat cu un cutzit un cetatzean. N-am apucat sa aflu ce voia, deoarece el mi-a spus “nu tzipa”, eu cu mare si nebanuit volum am tipat, iar el a fugit. repede. (Diana, pls, nu-i spune lu’ mama :D).

Eu, in seara respectiva, acasa la mine, il aveam pe bunicul care (adormit) se uita la tv asteptindu-ma sa ma intorc, ca sa-mi predea copilul; asa ca n-am comentat incidentul in nici un fel, ca sa ajunga si minunatul bunic sa se odihneasca la el acasa pina la urma. M-am  gindit o vreme sa merg a doua zi sa reclam la politie, dar am renuntat la gind. Caci nu-i retinusem deloc fatza omului, si sa merg sa fac o plingere de principiu, nu prea vedeam la ce ar ajuta.

La citeva zile dupa, am ajuns sa ma gindesc c-ar ajuta alti oameni care vin noaptea acasa… dar tot nu m-am dus la politie. iar dupa o saptamina cineva mi-a zis “trebuia sa suni la 112. trimiteau un echipaj de politie in zona. si chiar daca nu-l prindeau, cetazeanul cu cutitul ar putea fi macar intimidat de prezenta politiei in zona.”

Si atunci a fost  prima data cind m-am gindit la 112 in respectivul context. Pentru mine 112 era numar pentru urgente, ori eu scapasem de agresor, deci n-aveam nici o urgenta.

Ieri am vorbit cu un om din politie despre asta. Om care mi-a spus ca trebuia sa sun la 112 si dupa ce “urgenta” a trecut. Un cetazean cu un cutit in mina e motiv suficient pentru ca mai multe echipaje de politie sa fi fost trimise in zona. Daca ar fi prins pe cineva care corespundea semnalmentelor, atunci politia m-ar fi contactat si mi-ar fi cerut sa vin sa fac o declaratie. daca nu, n-ar mai fi trebuit sa fac nimic in plus  DAR politistii ar fi fost atenti in mod special in zona respectiva, la barbatii care aveau semnalmentele agresorului meu. S i toata lumea ar fi fost in mai mare siguranta.

[In alta ordine de idei, eram odata intr-un autobuz in care 2 oameni au inceput sa se bata. cineva a sunat la 112 si, spre mirarea mea, in 2 minute un echipaj de politie a oprit autobuzul, a invitat extrem de politicos oamenii care se bateau sa coboare (respectivii au coborit), si in 5 minute de cind bataia incepuse, ea si disparuse dintre noi.]

Asadar, eu n-am stiut, dar acum stiu, si va spun si voua: 112 nu e doar pentru urgente “active”, e si pentru informat politia de posibile probleme, spre binele tuturor. In plus, uneori e posibil sa treaca doar citeva minute de cind suni, pina politia ajunge.

Sau, cum imi zicea cineva, 112 e ca apa sfintita:  cind  ai o problema, poate nu ajuta, dar nici n-are la ce sa strice daca suni. :)

Prima data a fost imaginea in care premierul parea ca se ridicase pe virfuri ca sa dea mai inalt in poza.  Credeam atunci ca rideam de superficialele preocupari ale omului, care in loc sa-si vada de primministresti lucruri, isi consuma neuronii cu cam inutile griji. de genul cum sa par mai inalt, cind sint scund.  Mi s-a parut de ris asa, pretz de 3 secunde.

Intre timp insa mi-am dat seama ca premierul avea oarece motive serioase sa vrea sa para mai inalt. Pentru ca de atunci incoace stimatii jurnalisti mentioneaza neobositi scundimea d-lui Boc ca si cind ea insasi ar fi un argument ce-i demonstreaza premierului incompetenta. superficialitatea. servilismul. lipsa de strategie. mintea scurta. etc. etc. etc. etc. Si eventualii onorati oaspeti din studio arunca rinjete satisfacute  de tipul  “hai ca i-a zis-o! Liliputan!!! hi-hi-he-he!”  Cum insa nu am auzit explicit “incompetentule” ci doar ca Boc e mic, prespun ca asta e de ris. Felul in care un om e facut de bunul Dzeu sau, dupa caz, de Mama Natura+/-ceva ulterioare accidente.

Rezumind ceva ce acum, multumita inaltimii primministrului am aflat, daca-i zic lui X “piticule!” (si X e scund) se cheama c-am facut o gluma. Da?

Piticule! Scundule! Micule! Inaltule! Grasule! Nasosule! Sasiule! Chelule! Pletosule! Ciungule! Urecheatule! Blondule! Subnutritule!

As putea continua, dar ma opresc aici, inainte sa va spargeti de ris.

Ati vazut titlurile alea de ieri-alaltaieri? Alea care ziceau  91% dintre romani, pentru pedepsa capitala?

Femeia simpla din mine are senzatia ca e vorba de 91% din 50%. Raportul sondajului e aici. Vedeti si voi.

Romanii au fost intrebati intii daca ar vrea organizarea unui referendum pe tema pedepsei capitale. Cam 50 la suta dintre cei chestionati au zis c-ar vrea.

Apoi,  acestia 50% care au zis ca vor, au fost intrebati cum ar vota, daca ar fi referendum; 91% au zis ca ar vota reintroducerea pedepsei capitale.

91% din 50% deci. Adica, generalizind, 45% dintre romani, pentru pedeapsa capitala.

Orice fel de uleiuri sau grasimi comestibile pe care pina acum le aruncati, pot fi colectate si date centrului de colectare a uleiului uzat, spre reciclare.  Le colectati in ce recipiente puteti (fara apa sau resturi alimentare. trebuie strecurat) si cind le-ati umplut , sunati la centru ca sa vedeti cind puteti trece sa le lasati. Sau colectati peste 30 kg, caz in care vine centrul la voi sa ia uleiul, gratis. Hai, cititi.

[si in aceeasi nota verde: magazinele Mega Image colecteaza baterii/acumulatori uzati. nu stiu daca toate, dar cel de la Lujerului, da]

1 Decembrie este Ziua Mondiala Anti SIDA. Arata-ti solidaritatea fata de cei infectati cu HIV! Vino alaturi de noi la un eveniment destinat sensibilizarii populatiei in privinta problematicii  HIV/SIDA, organizat de Asociatia ARAS (Asociatia Romana Anti-Sida) si Asociatia ACCEPT in data de 1 Decembrie, in Bucuresti.

Ce?

O actiune stradala, constituita din trei flashmob-uri.

Flash mob – un grup mare de oameni care se aduna intr-un loc definit dinainte, fac o actiune scurta, dupa care se disperseaza rapid. Flash mob-ul este o actiune de masa, o modalitate de a te exprima, de a transmite un mesaj.

Unde?

Locatiile flashmob-urilor sunt: Piata Romana, Piata Universitatii, Piata Unirii.

• Piata Romana: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. Magheru cu Bd. Dacia.
• Piata Universitatii: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. N. Balcescu cu Bd. Regina Elisabeta (la fiecare din intrarile in pasaj).
• Piata Unirii: cele 4 colturi ale intersectiei Intersport-BRD-McDonald’s.

Cand?

Marti, 1 Decembrie 2009. Evenimentul va incepe la ora 13.00.

• Piata Romana: ora 13.00
• Piata Universitatii: ora 13.30
• Piata Unirii: ora 14.00

Cat timp?

2 minute

Cum?

1.Intra pe site-ul http://oraexacta.net/ si sincronizeaza- ti ceasul cu ora Romaniei.

2. Pregateste o pancarta de carton alb de format A4 sau A3 si deseneaza/picteaza pe ea – fundita rosie (simbol al solidaritatii cu persoanele afectate de HIV-SIDA). Poti gasi un model al funditei rosii aici.

3. Aduna-ti prietenii si vino la ora 13.00 la Piata Romana, in locatia stabilita.

Ajuns(a) acolo, poarta-te firesc, ca si cum nu urmeaza sa aiba loc vreun eveniment. Pana la ora stabilita, este important sa nu tii pancarta la vedere, ci in geanta/rucsac, astfel incat nimeni sa nu o vada pana la inceperea evenimentului. De asemenea, este important sa nu stati grupati, astfel incat flashmob-ul sa dea impresia unei totale spontaneitati.

4. La ora 13.00, ridica pancarta in pozitie vizibila (deasupra capului) si tine-o asa timp de 2 minute. In tot acest timp, pentru maximizarea impactului, este important sa nu vorbim intre noi.

5. Dupa 2 minute, ne vom dispersa si vom parasi cu totii locatia flashmob-ului. Daca doresti sa participi si la celelalte doua flashmob-uri, te poti indrepta spre Piata Universitatii.

6. La ora 13.30, in Piata Universitatii va avea loc un al doilea flashmob, dupa modelul primului.

Urmeaza al treilea flashmob, identic cu primele doua, in Piata Unirii, la ora 14.00.

Pentru alte detalii sau intrebari, nu ezita sa ne contactezi pe mail (accept@accept-mail.ro), la ACCEPT sau la telefon (021.252.56. 20 sau 0720.222.378)

Te asteptam alaturi de noi pe 1 Decembrie!

Asa se scrie corect. Veti. (Pentru cititorul care nu intelege: saptaminal google trimite pe blogul meu cel putin un om care cauta raspunsul la aceasta intrebare. si am zis sa ne lamurim deci.)

Exemplificare: Unde veti merge cind veti vrea sa mergeti?

…Parca as vrea sa mai bifam si alte intrebari de acest tip, dar ma abtin. Ca sa nu-l confuzez pe cautatorul de raspuns la “veti”.

perspectiva preferata, din locul preferat: terasa de la cherhana

In primul rind vreau sa va spun ca m-am intors.  Nu povestesc, c-ar semana mult cu povestea de anul trecut si cu cea de acum doi ani :). Am pus niste poze pe Picasa, pentru cine vrea detalii.

In al doilea rind, va recomand sa va uitati pe site-ul Nemira, la sectiunea de carti de 5-10 lei. Sint carti bune. Am facut inainte de vacanta o comanda si, dat fiind pretul ridicol de mic, mi-am permis sa traiesc aventuros: am cumparat si carti pe care nu mi le doream si despre care nu stiam nimic. Printre ele Ubik – nu mai citisem SF de peste 5 ani; am avut noroc, am nimerit carte buna, o sa mai citesc- si O pisica, un barbat si doua femei.  Aceasta din urma a fost sideranta. Va dau citat spre exemplificare (Lily e pisica):

“Si-a scos un genunchi afara, sprijinindu-l de balustrada, si, aplecata deasupra acoperisului, a soptit inca o data:
- Lily!
Imediat s-a auzit raspunsul:
- Miau!
Apoi, s-au vazut apropiindu-se de ea, pe acoperis, doi ochi stralucind, fosforescenti.
-Lily!
- Miau!
- Lily!
- Miau!
A continuat sa o cheme intruna si, de fiecare data, Lily i-a raspuns – asa ceva nu se mai intimplase pina atunci.”

Deci: daca ati ajuns sa va simtiti vreodata jenati de faptul ca ati povestit prea mult despre o pisica sau daca, fiind de cealalta parte a baricadei, ati fost vreodata exasperati de cineva care v-a povestit prea mult despre o pisica, luati de cititi. E o carte bine si delicat scrisa, care va poate scapa de frustrari, indiferent in care dintre cele doua categorii numite mai sus va incadrati :).

… Celelalte lucruri ramin cum am stabilit: inca mai vreau sa renovez blogul, intentionez sa raspund la comentarii, inca nu m-am dezmeticit, nu mi-a lipsit netul… dar ma bucur sa-l regasesc :).

Eu, una, abia astept sa merg la Gay-side story, cu si de Lorena Lupu,  miine, ora 20, Verde Cafe.

Apoi, recomand cu toata gura cele 2 expozitii foto ale Anei Dumitrescu (iata aici citeva din pozele facute de ea anul trecut, tot cu ocazia GayFestului).

Expozitiile sint deschise pe toata durata festivalui, una (Generatii) e in Verde Cafe, alta (Cupluri) e in Soho Lounge.

Ce altceva se mai intimpla?

- workshop Arta Travestiului (azi- luni, ora 20, Verde Cafe)
- filme (Verde Cafe, miercuri-simbata, incepind cu ora 19)
- muzica clasica- Cvintetul Harchad’es (Palatul Sutu, joi, ora 19)
- biblioteca vie (British Council, joi, ora 13)
- dezbatere despre activism LGBT (din nordul Europei pina in Balcani) (sediul Accept, joi, ora 13)
- dezbatere principii Yogyakarta (Centrul Ceh, vineri, ora 13)
- Marsul GayFest, (simbata, ora 17, cu plecare din piata unirii, anul acesta pe un traseu mai scurt)
+ party-uri, in Soho.

Locatii:

• Verde Cafe, str Domnita Ruxandra nr 15, harta
• Soho Lounge, Str Bacani nr 3, harta
• Palatul Sutu, universitate, harta
• British Council, Calea Dorobantilor 14… fara harta :)
• Centrul Ceh, tot universitate, pe linga biserica rusa, harta
• ACCEPT, str Lirei nr 10
• punct de intilnire Mars-undeva prin Piata Unirii, harta

Zilele trecute am fost la film; dupa cum v-ati prins din titlu, am vazut Changeling cu mult-iubita de unii :) Angelina Jolie.

Pentru mine, sa merg la cinema, e un eveniment.  Si intre 2 evenimente de acest fel pot trece si ani de zile. Motivul evitarii cinematografelor e ca sint umpic claustrofoba… si e obligatoriu sa-mi aduc aminte de asta la cinema, in cele 10 minute care trec de cind se stinge lumina pina ma prinde filmul. Asta, daca ma prinde filmul.  Daca nu, ramin cu ochii mai mult la luminitzele care indica iesirea, decit la ecran.

In Changeling Angelina e mama singura a unui baiat de vreo 6 ani si sefa de operatoare telefonice. E personaj principal, jucind o mama care, atunci cind ii dispare copilul, ajunge sa se puna cu politia corupta.  Actiunea se petrece prin 1930, in Los Angeles.  Daca n-ati vazut filmul, imaginati-va o Angelina fara “barbat la casa ei”, apartinind clasei de mijloc, incadrata in limitatul cimp al muncii accesibil femeilor acelor vremuri. Adica e serioasa, nefericita si distinsa: palariutza de ani ’30, par scurt si coafat cu bucle tot ca in acea perioada, rochii care lasa sa se vada partial picioarele si pantofi cu toc. Si, fiind vorba de Angelina, buze.

Cu ce credeti ca am ramas eu din acest film? (reiau: primul film vazut la cinema intr-un interval de vreo 2 ani, 3 nominalizari la oscar, subiect cu care n-aveam cum sa nu rezonez ca doar era si mama singura si copilul era de virsta copilului meu.)

Deci- cu ce credeti ca am ramas?
Cu imaginea Angelinei alergind pe treptele politiei atunci cind credea ca i-a fost gasit copilul. Si cu concluzia urmatoare: imaginea unei femei disperate care alearga pe tocuri este ridicola/jenanta/penibila.
Contraziceti-ma daca puteti, va rog.

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.