Archive for the '... educative' Category

Pensiunea Tara Barsei, Brasov

Published
by
irina
on January 16, 2008
in ... educative
. 6 Comments

(Exemplu de recenzie laudativa, neplatita)

Nu m-am cazat in pensiunea asta, doar am vizitat-o doua zile la rand si am si mancat de cateva ori acolo. Si eu zic ca-i de tinut cont de ea. E intr-o cladire veche, chiar langa piata sfatului, e destul de ieftina si are net wireless (accesibil in unele locuri… oficial e peste tot, dar colegii care l-au probat, l-au gasit doar uneori).

Cum e?
Punctul ei forte, dupa umila-mi (si poate nereprezentativa) perspectiva, e… eclectismul. Pentru ca Tara Barsei e o pensiune divers decorata :). Partea de bar si restaurant contine: pereti ce aduc cu decoratiuni orientale, pereti pictati cu pitici/spiridusi in culori vii, pereti rosii cu tablouri aparte (adevarul este ca fiecare tablou merita privit), pereti oarecum albi cu ceva stucaturi (parca). Fiecare salon e altfel, unicul element comun fiind anunturile cu ‘stingeti lumina’, anunturi prezente deasupra fiecarui intrerupator. Ah, era sa uit. Si plafoanele. Nu va spun mai mult dar, de cumva ajungeti in restaurant, ridicati ochii spre tavan. Merita.
Partea din cladire in care se asigura cazare este incantatoare (parerea mea), duce cu gandul spre casuta din povesti. Cu mult lemn (cu o patina credibila), unghere care ies treptat la iveala, scari inguste si, adesea, spatii in care macar unul dintre unghiuri (perete/perete sau perete/tavan) nu are 90 de grade. Usa de intrare in singura camera pe care am vizitat-o este scunda si pare mult mai lata decat o usa standard. Cum camera asta vizitata era mansardata, am avut senzatia ca-s Alba ca Zapada insasi, in casa piticilor. De curat era curat, baia era tot curata, cu instalatii noi si functionale. Am stat putin, dar mi-a placut mult-mult :). Din pacate n-am poze. Iar fotografiile de pe site-ul pensiunii (e acelasi link din titlu :)) va pot da o idee despre spatiu… dar nu surprind ceea ce mi-a placut mie.

Personalul
Atat cat am interactionat eu cu el, personalul e prietenos si te face sa-i intelegi utilitatea. Exemplu: desi eram un grup de 13 persoane si nu rezervaseram masa intr-o seara de vineri, desi mai era pe acolo un alt grup mare care sarbatorea ceva, desi e vorba de o pensiune (deci prespun ca n-au armate de oameni angajati la bucatarie), dupa 2 minute de asteptare in care angajatii au susotit si au dat fuga sa intrebe una-alta, am auzit: da, poftiti!
Am inceput sa poftim…si am intrebat :
- se fumeaza?
- nu se fumeaza!
- NU se fumeaza?! (am spus asta in cor, majoritatea fiind fumatori)
- Se fumeaza!
(era un salon micutz, izolat de restul restaurantului si usor aerisibil. in care noi am fost singurii clienti; va asigur insa ca flexibilitatea lor a fost de laudat si nu-i un lucru de la sine inteles)

Acum, prietenii si colegii mei care au interactionat mai plenar cu acelasi personal, au remarcat ca in acest loc trebuie sa insisti ca sa primesti rest, ceea ce e intotdeauna un lucru rau. (o cafea e 3.5 roni. Daca dai o hartie de 10, restul pe care il primesti ‘din prima’ e 5 roni). Ma rog. Ii invit pe cei care au ceva de zis despre asta, sa zica. Mi mi-a placut. Prietenos cat trebuie si tot ce am cerut s-a putut face/s-a gasit.

Mancarea
E ok. Meniul e variat si-i centrat pe bucatarie romaneasca, tot ce e prezentat in meniu exista (cel putin asa ni s-a intamplat noua), preturile sunt mici, servirea e mai rapida decat m-am asteptat (pe undeva la juma de ora de cand dai comanda). Prima data cand am mancat acolo imi era foame asa ca n-am indraznit sa experimentez. Am vrut ceafa cu cartofi prajiti si am cerut ceafa cat mai grasa si in sange. Asa mi-a fost adusa (ceea ce e intotdeauna de apreciat), gustul insa a fost… modest. Am gustat de la vecini dintr-o pomana porcului (savuroasa, cu carnati bine condimentati si sarati atat cat trebuie dupa parerea mea (adica putin)) si dintr-un sufleu al casei (interesant (in sensul bun al cuvantului :))
Mi-a mai placut o ciorba de burta (divina) si cineva a mai laudat intens o ciorba de fasole. Papanasi- corecti spre foarte buni. Deci, dupa noroc… si de la onest in sus.

Cand mai ajung in Brasov, aici vreau sa stau. La mansarda. Ai auzit vipera? :)

————————

Asa. Recenzia de fata mi-a fost sugerata de cineva care mi-a promis c-o sa ma venereze daca o scriu. Pentru ca mi-a placut ideea (de venerare :P), pentru ca m-a inspirat pensiunea, si pentru ca n-am avut altceva mai bun de facut intr-un tren, am scris-o. Am scris-o in decembrie… si probabil c-ar fi ramas ‘nepublicata’ daca nu mi-ar fi servit acum drept exemplu. Maine promit sa va povestesc cum ar fi aratat aceasta recenzie de ar fi fost platita. Si mai promit sa va (re)impartasesc (tot maine) punctul meu de vedere despre recenziile platite… despre care am vorbit atat in ultimele zile. (si abia atunci, postul asta isi incheie rolul didactic.)

Disclaimer: titlul postului vrea sa spuna ca am inceput un demers didactic, cu exemple. NU vrea sa spuna ca asta de mai sus e un model de ‘asa da recenzie’, fie ea platita sau nu.

Ma fac guru

Published
by
irina
on December 29, 2007
in ... educative and ale mele
. 9 Comments

Nu stiu altii cum sunt (presupun ca-s diferiti), dar eu cand sunt acasa nu stau pe net. Nu-i vorba doar de blog, ci de net. Ieri-alaltaieri ma gandeam chiar daca n-ar fi cazul sa ma las de blog; ca postul anterior e de pe 21 decembrie, in conditiile in care am cel putin 2 articole ‘de sertar’, pe care le-as fi putut oricand posta… Si de intrat pe net, am intrat de cateva ori, de fiecare data pentru cateva minute- cat sa verific comentariile. Dar n-am postat (imi cer iertare de la comentatori. de unele comentarii m-am bucurat. dar n-am raspuns:D). Si, cum ziceam, ma gandeam ca poate mi-a trecut. Poate a fost doar o ‘faza’, asta cu blogul.

Ei, cu sufletul impacat pot azi sa anunt: nu-i doar o faza. (cred ca lipsa de interes pentru blog e mai degraba legata de Calin. Cum stau prea putin acasa, timpul de ‘acasa’ e rezervat copilului.) Acum, nefiind acasa, am intrat pe net si m-a uitat Dzeu aici. (cand eram mica mamaia imi spunea cam in fiecare seara: ‘treci in casa! Te-a uitat Dzeu jucandu-te!’. Si eu mi-l imaginam pe Dumnezeu asa: foarte batran, cu barba lunga, alba si imbracat cu o haina de preot, dar albastra. Si mi-l imaginam foarte ocupat, intr-un fel de biblioteca plina cu dosare groase, din care tot citea. Fiecare dosar era pentru cate un om. Citea din cate un dosar, mai tragea cu ochiul pe Pamant (la ce facea omul ala), hotara una-alta si-l punea la loc. Cand ma striga mamaia, Dzeu ridica ochii din dosar, isi dadea cu mana peste frunte si zicea “iar am uitat-o pe irina p-afara!’)

Asa. Ziceam ca am intrat si am ramas pe net. Mi-a luat destul de putin sa-mi verific mesajele… restul timpului am stat pe bloguri. Si din blog in blog am ajuns aici. Ce vreau sa va spun? E un fel de cadou de la mine, pentru voi. Unul de care stiu ca n-o sa tineti seama, dar cred in salturile calitative generate de acumulari cantitative :P.

Ei, in articolul la care va trimit scrie, de exemplu, ca nu-i adevarat ca tre sa bei 8 pahare de apa pe zi. Poate ca-i adevarat, poate nu-i adevarat- nu asta vreau sa propun ca subiect de conversatie. Ideea (mea) e ca oamenii astia care au ca indatorire profesionala sfatuirea de bine, se razgandesc ades. Eu zic ca fiecare om ar fi inzestrat cu un organ care-i permite sa-si dea seama ce-i face bine si ce nu. (sa nu-mi veniti cu exemple de cardiaci care fumeaza din greu; sa-ti dai seama ce e bine nu inseamna ca o sa si faci asa. Ziceam doar ca-ti POTI da seama SINGUR. Daca esti putin atent).

Dar sa revin. Recomandarea (disclaimer: aceasta recomandare vine de la o amatoare, nu de la o specialista in sfaturi) pe care v-o fac cadou e urmatoarea: beti apa cand va e sete.

Diverse

Published
by
irina
on December 7, 2007
in ... educative and anunţuri din avizier
. 3 Comments

Nu stiu ce sa va spun mai intai. Asa ca vi le prezint in ordinea in care m-am intalnit cu ele:
1. Sutu anunta o petitie. Ca sa vina PJ Harvey si Radiohead.

2. Tot la Sutu am gasit o… ceva care mi-a placut (se gaseste pe blogul lui, in stanga jos). Doar ca am vrut si eu sa-mi fac cont, sa-mi pun poza, sa-mi dau blogul si sa exist pe harta lor si… n-am putut. Ca dupa ce ma chinui la your profile sa-mi trec anul nasterii (pentru mine s-ar putea sa fie mai greu decat pentru voi. ca pentru data nasterii au un calendar care pleaca din prezent si trebuie sa dau ceva clickuri ca sa ajung din 2007 la anul meu), asa… deci dupa ce ma chinui cu profilul ala, cand dau save info, ma trezesc cu o pagina goala in fata. Si profilul nesalvat. Stie cineva sa-mi explice cum sa fac?

3. Copacul de hartie cere ajutor. Eu zic sa mergeti pe site sa cititi… dar pentru lenesi, iata o prezentare (aproximativ) succinta. Ideea din spatele copacului e urmatoarea: tu reciclezi (si donezi hartia pe care altfel o aruncai la gunoi), ei, din banii obtinuti pe hartia reciclata, cumpara si planteaza copaci (eventual cu ajutorul tau).
Acuma urmeaza niste info doar pentru bucuresteni:

  • Daca vrei sa contribui si ai peste 50kg de hartie stransa, poti apela la ei (dar nu chiar acum, ca sunt suprasolicitati).
  • Daca vrei sa contribui si ai mai putin de 50kg (sau daca ai mai mult de 50kg dar vrei sa contribui (tot) mai mult) atunci duci singur hartia la unul din cele doua centre trecute pe site, si banii ajung la copac.
  • Daca n-ai hartie prea multa dar ai timp, poti ajuta la incarcatul/transportul hartiei pe care copacul o colecteaza.
  • Daca ai prieteni carora crezi ca Mos Craciun ar vrea sa le aduca niste cadouri eco, mergi la KFC sau Pizza Hut si cumpara brelocuri (nu trebuie sa consumi nimic pentru asta; 1 breloc=5 Ron). Banii donati de tine astfel, ajung tot la copac.

LE: pana la urma am inregistrat o victorie partiala cu blogzoneru’. in sensul ca  m-am pozitionat pe harta, am adaugat blogul si poza… dar restul profilului tot nu-l pot completa.

Cuvinte de pomina

Published
by
irina
on November 26, 2007
in ... educative, ale mele and pe la altii auzite
. 17 Comments

Geeea, cu multe zile in urma mi-a dat o leapsa. Tema este “Ce intrebari sau replici de pomina ati dat sau ati luat?”… si se invarte mai ales in jurul intrebarilor si replicilor de pomina in cuplu, eventual replici prevestitoare de papuci.

Astazi, doamnelor si domnilor, vi le prezint pe urmatoarele:

- locul 3, pentru versatilitate: Bubu, te sun cand ma scap. Remarcati, va rog, pe ‘bubu’. E la fel de unisex ca si iubi/pisi/etc… dar mi se pare ca are un aer mai proaspat, nu-i la fel de dulceag si, pe deasupra, nici nu-i de natura sa dea sperante nejustificate. Iar ‘te sun cand ma scap” se traduce aproximativ cu “multumim pentru interes, va sunam noi”. Dar e de 101 de ori mai user friendly, nu?

 - locul 2, pentru ambivalenta: Eu nu dispar cu totul niciodata! (asta a devenit de pomina; la momentul la care mi-a fost spusa, am crezut ca-i un fel de promisiune. ulterior am inteles: era un fel de amenintare)

 - locul 1, pentru … gandul de pe urma: Sunt casatorit. Nu cred ca-i bine ce-am facut. (p-asta am auzit-o dimineata. Si nu, nu (cred) ca profitasem de inocentza lui.)

- marele premiu, pentru expresie artistica: Cred c-ar fi mai bine sa uitam ce-a fost intre noi. Ii dau locul fruntas, cu mana pe inima. In primul rand, pentru ca am auzit-o fara preaviz… ceea ce a facut-o ca pentru mine sa fie extrem de ‘de pomina’. Apoi pentru ca este o replica despre care, inainte s-o aud in realitate, credeam ca se rosteste doar in anumite filme. (Sau ca Sandra Brown are copyright asupra ei.) Si mai apoi, pentru ca imi imaginam ca replicile melodramatice sunt rezervate femeilor. Dar nu :)

Acum, in afara de concurs, mai am o replica, in alt registru, pe care am auzit-o recent de la un prieten gay (nu mi-a zis-o mie :P):
- Nu te supara, ai un foc?
- Nu, dar daca vrei, iti pot spune cat e ceasul.

Si inca una, tot pe linie… profesionala. Un cetatzean, nou intrat intr-un cerc gay:
- eu sunt bisexual.
- nimeni nu-i perfect.

Leapsa merge mai departe la Mara, Madelin, BlindGirl, Tomata cu scufita, Katie. Si la Painkiller, care poate o sa-mi spuna iar ca nu onoreaza lepse. Dar poate nu.

PS: Mugur este de la sine inteles, ca primitor de leapsa, daca doreste:). Si orice cititor care are vorbe de pomina pe care vrea sa le faca publice (dar asta prespun ca nu mai era nevoie sa adaug, nu?).       

4 ani=224 femei omorate. 2008=?

Published
by
irina
on November 23, 2007
in ... educative, anunţuri din avizier and in lupta cu morile de vant
. 18 Comments

In Romania, din 2004 pana acum, au fost inregistrate 33.730 cazuri de violenta domestica. 224 femei au murit.

fundita

Fundita alba- simbol al solidaritatii
cu femeile afectate de violenta domestica
El (simbolul) a fost propus de cativa barbati canadieni care, in 1991, au organizat o “campanie a barbatilor” impotriva violentei care afecteaza femeile. Campania cerea barbatilor sa poarte fundita si, prin asta, sa faca in nume personal o declaratie publica: nu voi bate niciodata o femeie si nu voi ignora/tacea din gura cand o femeie e batuta in preajma mea. Dupa doar 6 saptamani de pregatire a campaniei s-a ajuns ca fundita sa fie purtata de peste 100.000 de barbati canadieni. Ulterior, fundita a fost preluata ca simbol “generalizat” al tuturor celor solidari cu femeile afectate de violenta domestica. (sursa, in engleza, aici)
#########################################

25 Noiembrie- Ziua internationala
pentru eliminarea violentei impotriva femeilor.

Fundatia Sensiblu (de pe site-ul careia am preluat cifrele si imaginea funditei), impreuna cu Serviciul de Prevenire al Directiei Generale de Politie- Bucuresti si cu sprijinul TVR organizeza in perioada 25 Noiembrie – 10 Decembrie o campanie impotriva violentei domestice. Sloganul: Prin indiferenta, incurajam violenta domestica.

Programul actiunilor organizate in Bucuresti de Sensiblu:

***25 Noiembrie, ora 11 – Inaugurarea „Zidului Indiferentei”
Startul campaniei se va da printr-un zid amplasat la Piata Universitatii, pe acest zid vor fi prezente siluetele femeilor care in anii trecuti: 2004, 2005, 2006 au decedat in Bucuresti din cauza violentei domestice.

***25 Noiembrie – 10 Decembrie
Pe perioada campaniei de 16 zile vor fi impartite fundite si pliante informative la „Zidul Indiferentei”, in intervalul orar 10:00 – 17:00,

***10 Decembrie, ora 17:00 – Spargerea „Zidului Indiferentei”
#########################################

Imi pare rau… Am senzatia ca n-am reusit sa ma dezbar de limbajul de lemn si “de specialitate”. Problema mea este ca despre subiecte care ma afecteaza direct nu pot sa scriu. In cazul femeilor batute (ca si in cazul copiilor) am o durere de suflet care ma amuteste. Simt cumva universul paralel al celor care, ocazional sau permanent, traiesc in teroare. Si care n-au nici macar puterea/posibilitatea de a pleca, daramite de a raspunde. Traiesc intr-o lume in care ‘bataia e rupta din rai” si in care majoritatea rade in hohote la bancurile cu femei batute. Intr-o lume in care principiul ‘rufele se spala in familie’ se traduce in practica si sub forma: nimeni din afara familiei nu poate interveni atunci cand o femeie e batuta (sau cand un copil e batut). Si intr-o lume in care exista oameni care zic: daca nu i-ar placea, ar pleca singura.

Odata, intr-o scena la care m-am nimerit prin preajma, in care un barbat beat batea o femeie, s-a gasit un (alt) barbat care sa reactioneze:
- Ba, ia-ti femeia si mergeti sa faceti scandal in alta parte.

Ei, in asa lume, singurul lucru pe care il poate face oricine si care poate sa conteze pana la urma, e sa porti fundita. Contez pe faptul ca tot la noi exista si vorba ‘cand doi iti spun ca esti beat, du-te sa te culci’. (traducere, daca am fost prea ermetica: Cand doi iti spun ca bataia nu-i rupta din rai, poate se cade sa-i crezi.)

PS: linkuri/info despre alte evenimente din Ro pe aceasta tema sunt binevenite.

LE: pumukli anunta un concert la teatrul de opereta din Bucuresti, sambata 24 nov, ora 18.30 + proiectii de filme si dezbateri in Cluj.

Si mai LE: vezi si comentariul de mai jos pentru a afla ce poti face daca esti batuta de partenerul de viata.

Invataturile mele catre cei care au nevoie de ele

Published
by
irina
on November 19, 2007
in ... educative
. 11 Comments

Cand aveam vreo 20 de ani am vazut o actrita, tanara, americana si oarecum celebra, care avea celulita. Ce mi-am zis eu atunci? “Aha, deci celulita nu se vindeca.” Rationamentul din spatele acestei concluzii mie mi se pare accesibil oricui… dar cum de atunci au trecut o gramada de ani si vad ca (doar) eu par a fi in stare a-l …rationa, iata ca vi-l impartasesc si voua (pe rationament): acea actrita avea, pe de o parte, celulita si, pe de alta, si banii, si interesul profesional, si acces la diverse creme si proceduri- toate acestea fiind premize necesare pentru o incununabila de succes cautare a leacului celulitei. Daca ea n-a reusit sa aiba coapse de statuie (ma refer la statui fara celulita), inseamna ca nu se poate. Eforturile pentru eradicarea acestei (de obicei) feminine plagi sunt frectie la picior de lemn.

Asa. Au trecut anii. Poate voi n-ati fost atenti/atente la asta (desi, drept sa va spun, ma indoiesc ca n-ati fost. daca n-ati fi interesati de subiect n-ar mai avea atata trecere imaginile cu vedete surprinse cu cearcane, aripioare, celulita etc); eu am fost relativ receptiva la aceasta problematica si, cu timpul, m-am convins: actrita cu pricina nu a fost o exceptie. De atunci, cu toate progresele contemporaneitatii in domeniul ascunderii defectelor fizice, am vazut si alte actrite (inclusiv pornostaruri) si manechine cu celulita.

Ce vreau sa spun?
- ca aloc adesea ganduri diverse unor chestiuni care n-au nici o legatura cu ordinea zilei,
- ca ma simt acum in postura de guru pentru ca urmeaza sa divulg un adevar la care se pare ca doar eu am acces
- si ca (atentie, ca asta e ideea principala): celulita NU se vindeca. Intelegeti? :)

Discriminarea pentru toti

Published
by
irina
on November 6, 2007
in ... educative, anunţuri din avizier and in lupta cu morile de vant
. 10 Comments

Sat din Ardeal, care contine romani si tigani, tiganii fiind cu totii asezati la marginea satului. Tiganii nu au pamant si se angajeaza cu ziua sa lucreze pamanturile romanilor. In sat toti romanii saluta pe toti romanii, inclusiv pe necunoscuti. Nici un roman din sat nu saluta tiganii. Tiganii cunoscuti.

1: discriminare=nesimtire. Nu o spun cu rautate. Sau cu suparare. E pur … descriptiv. Sunt convinsa ca oameni altfel plini de buna credinta (si cuviinta) pot fi … asa, fara sa-si dea seama. Nesimtire/discriminare e regula dupa care poti recunoaste discriminarea in situatii aparent inofensive, de zi cu zi. Sa nu saluti un om din cauza ca-i tigan e discriminare. Pentru ca daca ai face la fel cu un roman (cu care altminteri vorbesti), ar fi nesimtire.

2: discriminare=nedreptate.
Imagineaza-ti un copil tigan care abia a invatat sa citeasca. E langa o cladire si buchiseste ce scrie pe zid: moar-te-ti-ga-ni-lor. Acum imagineaza-ti copilul roman, in situatie similara, citind pe zid ’moarte romanilor’. Eu cred ca pentru mai toata lumea, ambele situatii sunt nedrepte. Mai cred si ca toata lumea e in principiu de acord ca-i nedrept ca un angajator sa refuze un candidat necunoscut fara sa-l treaca mai intai prin procesul standard de selectie. Totusi, daca esti tigan, ai sanse mari sa ti se intample ambele situatii. Nu mai contezi tu ca persoana cu pregatirea, experienta si abilitatile pe care le ai sau nu, pentru ca te pierzi undeva in masa amorfa a ‘romilor’. Si ceea ce ‘in principiu’ e catalogat drept nedrept/injust/absurd, devine brusc justificat. Nu-i justificat. E nedrept, in continuare. Si discriminatoriu.

Ceea ce cred eu ca face ‘discriminarea’ sa fie o vorba goala pentru unii, e tocmai faptul ca o pronuntam adesea referindu-ne la grupuri. “Grupul” duce cu gandul la niste oameni lipsiti de individualitate, nediferentiati, amorfi. Se pierde din vedere ca discriminarea inseamna de fapt ca un om anume e tratat, dupa standarde comune noua tuturor, nedrept. Un om este judecat nedrept. Si inca unul. Si inca unul. Si inca unul…

##################################################

Tot textul de mai sus este introducerea pentru o invitatie. M-am referit la tigani pentru ca zilele astea toata lumea vorbeste despre ei. Dar discriminare se intampla (si se recunoste exact la fel cum v-am zis pentru romi) si in cazul altora: tineri, batrani, persoane cu dizabilitati, femei, gay, oameni de alte religii etc, etc, etc … si, cu voia dvs, ultimii pe lista, barbati :). Vineri, 9 noiembrie, intre orele 14 si 17 Sambata, 10 noiembrie, intre 10 si 12 (LE) se intampla in Bucuresti o “manifestatie pentru promovarea solidaritatii si a luptei pentru combaterea tuturor formelor de discriminare.” Este vorba de un mars pe traseul izvor- splai – unirea – universitate- victoriei. Si este una din acele putine initiative care nu au ONG-uri sau politicieni in spate, ci simplii cetateni. Mai multe info despre eveniment- aici: Pana nu suntem toti liberi, suntem toti prizonieri.

Nu uitati: vineri, ora 14, statia de metrou Izvor ;) Sambata, ora 10, Piata Constitutiei (traseu: Pta Unirii, Pta Alba Iulia).

Ia si da mai departe

Published
by
irina
on November 2, 2007
in ... educative, ale mele, anunţuri din avizier and in lupta cu morile de vant
. 7 Comments

V-ati intalnit vreodata cu o masina parcata pe trotuar in asa fel incat din cauza ei a trebuit sa iesiti in strada ca sa treceti mai departe? Dar cu masini parcate in dreptul trecerii de pietoni in asa fel incat sa nu ai cum trece printre ele daca aveai bagaje sau copil in carucior?

Intrebarile sunt retorice. In acest context, intr-un post anterior, imi ziceam:
- Ce-as vrea sa am niste stickere cu mesaje explicite dar delicate adresate masinilor parcate aiurea! (vezi si postul anterior pentru exemple de parcari aiurea).

Zana buna Ioana (Ioana, sa-mi dai un link catre ‘tine’ :)), auzindu-ma, a creat aceasta imagine:

am trecut pe aici

Ulterior, tot Ioana a transpus poza in formatul etichetelor autoadezive pe care la am eu la indemana (2×5 etichete, pe A4): contur negru , contur gri

Fiind vorba de o zana buna, Ioana nu tine la drepturile de autor. Puteti lua imaginile, le puteti da altora, le puteti folosi in orice fel vreti. De fapt, nu-i vorba ca ‘puteti’. Chiar va rugam s-o faceti :).

Perspectiva de ‘pietoana’

Published
by
irina
on October 29, 2007
in ... educative, ale mele and in lupta cu morile de vant
. 20 Comments

Am gasit cu intarziere un post de-al lui Petru, post care mi-a resuscitat o mini-trauma mai veche. In cazul meu, ea (trauma) a fost construita de urmatoarele 3 situatii (+ altele, dar pe acelasi calapod):
1. Pe vremea cand locuiam in …alta parte, pe straduta pe care mergeam in fiecare zi era o masina parcata in asa fel incat, ca sa pot trece dincolo de ea, trebuia sa ies in strada. Trecem pe langa alte 50 de masini parcate pe trotuar… (aproape) toate asezate asa incat sa ramana pietonilor macar umpic din ce-i al pietonilor (ma refer la trotuar). Pentru idiotul de care zic erau doar 2 variante posibile: ori lipsea masina, ori exista si atunci nu puteai face abstractie de ea.

2. mergeam pe o stradutza dintr-alea mici de pe langa pitar mos. Mergeam PE strada, asadar. Masini care sa circule pe acolo nu prea erau. Trotuare erau, dar nu le constientizasem prezenta, ca nu erau vizibile cu ‘ochiu liber’. Un cetatean trece pe langa mine cu masina si scoate capul pe geam ca sa-mi urle:
- mergi pe trotuar, vaco! (nu sunt sigura, e posibil ca, pentru a-i respecta intocmai specificul personal, sa fi fost necesar sa scriu ‘vac-o’ :P)
Eu, cu tendinte de mahalagioaca bine reprimate dar prezente, am dat sa raspund, la randu-mi. doar ca masina era deja prea departe ca sa mai conteze. Partea civilizata din raspunsul pe care omul ala nu l-a mai auzit era “care trotuar?!!”. Pentru ca fiecare centimetru de trotuar exploatabil din zona respectiva e folosit ca parcare. Nici chiar eu (45 kg dispuse destul de mult pe inaltime) n-aveam cum ma strecura prin spatiul ramas intre masini si cladiri.

3. Aud la un moment dat un sofer-ascultator intrat in direct, la radio, care se exprima cu aplomb pe tema mamelor iresponsabile care merg cu carucioare cu copii pe ‘carosabil’.  M-am enervat. Eu, ca mama care sunt, am “preferat” sa-mi plimb copilul agatat de mine, in ham, pana pe la un an, cand a mers singur. Pentru ca daca ieseam cu caruciorul, trebuia sa ocolesc o gramada, apoi sa merg 50m pe carosabil, cu copilu’n carucior, ca sa ajung la trecerea de pietoni sa pot traversa strada. Pentru ca in dreptul trecerii erau parcate masini printre care nu puteai sub nici o forma trece cu caruciorul.

Petru zice in postul ala ca masinile parcate brambura sunt vulnerabile in fatza unei chei (‘la figurat’).  Eu, in vremurile cand eram continuu afectata de combinatia “parcari lipsa+ bun simt, la fel”, ma gandeam sa-mi fac niste stickere. Cu 1-2 tipuri de mesaje dedicate (si delicate. exemplu: am trecut pe aici. de-mi lasai loc, treceam pe dincolo).  Un sticker nu-i chiar asa de rau ca o zgarietura de cheie (ca recunosc ca la cheie m-am gandit prima data pentru idiotul mentionat la punctul 1. si nu ‘la figurat’ :)) dar e  suficient de greu de dat jos … si daca tot trebuie sa ocolesti o masina ca sa poti merge mai departe, macar scoti si un beneficiu personal din ocolirea asta: cauti locul ideal pentru lipit mesajul :) 

Disclaimer: in acest post NU spun ca soferii sunt nesimtiti. Spun ca exista soferi nesimtiti (care probabil ca sunt egali ca proportie cu pietonii nesimtiti). Adevaratii soferi nesimtiti se recunosc dupa faptul ca vor reusi cumva sa parcheze in asa fel incat sa incomodeze pe cineva chiar si intr-o parcare goala - ei, pentru acesti oameni ma gandesc inca sa-mi fac stickerele. :)

LF, ziua 1: am descoperit-o pe damali ayo

Published
by
irina
on October 12, 2007
in ... educative, anunţuri din avizier and pe la altii auzite
. 5 Comments

Azi am fost la atelierul ‘strategii anti-rasiste’ din cadrul ladyfest-ului. 10-15 persoane (daca includem si strainii), vreo 2 ore de discutii care s-au invartit in jurul feminismului si a situatiei femeii rome. Discutiile- interesante si utile pentru mine, mai ales ca subiectul mi-era strain. Si cu atat mai relevante cu cat cateva participante erau de etnie roma.

Atunci cand am ajuns la partea cu modalitati de schimbare a situatiei femeii rome am aflat si eu (pentru prima data) de o …negresa :) celebra pentru activitatea ei de combatere a rasismului: damali ayo. Ce a facut-o celebra (parerea mea, dupa ce am frunzarit putin netul) este faptul ca poate face ‘activism’ cu umor (asa cum eu nu stiu sa fac :D).  Unii zic chiar ca ceea ce face ea e arta. Pe langa site-ul personal, mai are unul care se cheama ‘rent a negro’ (inchiriaza un negru).  Unde chiar asta poti sa faci. Contra cost, ca orice inchiriere. Negrul se poate inchiria cu ora, iar pretul sau final depinde de ce vrei sa faci cu el. Vrei ca negru’ sa spuna cuiva ca nu esti rasist? Asta-i scump! Te costa $1500. Vrei sa-i atingi parul? $25 per atingere. Vrei sa-i atingi pielea? $35 (tot per atingere). Vrei sa-ti confrunte rudele rasiste? $500 (per ruda). Negrul poate si sa calatoreasca, dar in acest caz trebuie luate in calcul si costurile aferente.

Eu as inchiria-o pe damali ayo, dar nu-mi permit. Si pentru ca presupun ca si altii dintre cititorii mei sunt in aceeasi situatie, iata, gratuit, un street performance de-al doamnei. E in engleza, dar nu trebuie sa stii engleza ca sa-l poti urmari (daca stii urmatoarele: dy cere bani pe strada de la albi, ca ‘reparation’ pentru negrii. Apoi, in partea 2 a filmului da banii stransi de la albi unor negrii, tot trecatori pe strada. Reactiile oamenilor, fie albi, fie negri, sunt incantatoare :))

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9XnVwS6XgE4]

LADYFEST BUCURESTI, 12-14 OCTOMBRIE

Published
by
irina
on October 11, 2007
in ... educative, anunţuri din avizier, astăzi and in lupta cu morile de vant
. 0 Comments

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

afis_mic1.jpg  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   - arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Apel catre nefumatori

Published
by
irina
on October 9, 2007
in ... educative, ale mele, anunţuri din avizier, astăzi and in lupta cu morile de vant
. 15 Comments

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

Nu taia padurea ca-n codru

Published
by
irina
on September 11, 2007
in ... educative
. 2 Comments

Este o campanie de comunicare* pe tema (absentei) padurilor, campanie care are blog.  Pe blog ‘se cauta’ 70-80 de persoane care sa planteze brazi intr-o zona ‘taiata ca-n codru’ din Romania, in octombrie.  Mergeti sa cititi. Poate ne vedem la plantat. Desi, daca e sa ma iau dupa numarul cunostintelor mele interesate de arboricola ‘transfuzie’, AMP va trebui sa gandeasca un drastic sistem de selectie a participantilor.
Imi doresc ca asa sa li se intample :)

*campanie de comunicare initiata de Agentia de Monitorizare a Presei (AMP) in parteneriat cu Asociatia pentru Coeziune Economica si Sociala (ACES), Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS) si Comitetul National Roman pentru Drepturile Copilului…. cu finatare Phare.

Distrigazul crede ca nu discrimineaza. Bravo! Atunci, s-o tina tot asa:)

Published
by
irina
on July 26, 2007
in ... educative, gay et al. and in lupta cu morile de vant
. 8 Comments

Dupa cum poate ati citit prin ziare sau ati vazut la stiri, instanta a hotarat ca distrigazul l-a discriminat pe DZ.

Context
Anul trecut, pe 14 iulie, Daniel Zavoian si Octav Popescu erau dati afara dintr-un sediu Distrigaz Sud SA intr-un fel spectaculos pe care l-am povestit pe larg aici.  Cum incidentul a fost generat de reactia unui angajat distrigaz fata de presupusa homosexualitate a celor 2 (plus ‘romanitatea’ (tot presupusa) a lui OP), si cum DZ si OP s-au aflat in acea situatie ca angajati ACCEPT, toate cele 3 parti (DZ, OP si accept) au depus cate o plangere la CNCD.
CNCDul are caderea de a efectua investigatii proprii in cazurile de discriminare si de a sanctiona actiunile catalogate a fi discriminatorii… Ca sa investigheze avea nevoie sa afle numele angajatilor reclamati ca ar fi discriminat; nume pe care le-a cerut de la distrigaz, si pe care distrigaz nu le-a dat. Distrigazul a informat insa CNCDul ca-si desfasoara propria ancheta interna in aceasta privinta, atat doar ca, dupa cum zice chiar distrigazul, ‘va rugam sa observati insa si contextul in care angajatii sus-mentionati* au raspuns intrebarilor angajatorului si anume, procesul complex de reorganizare si restructurare a Distrigaz Sud SA, care impune nu doar schimbari in structura si numarul angajatilor, dar si implementarea unor valor noi ale companiei’. …!!! Wow!  Deci- fara nume. Dar cu restructurare, reorganizare, implementare si cu valori noi. Emotionant! :)

Ancheta interna a distrigaz stabileste (in septembrie 2006) ca n-a fost discriminare. Si cum CNCDul nu parea sa progreseze cu investigatia sa, DZ a recurs in ianuarie 2007 si la cealalta cale prin care poti reactiona daca te simti discriminat: instanta.

Prezent
Luna aceasta instanta s-a pronuntat: a fost discriminare. 

Distrigaz declara intr-un comunicat de presa (citat din adevarul): “Totuşi, informaţiile aflate la dispoziţia noastră confirmă că, din cele cinci capete de cerere prezentate în instanţă, patru au fost respinse, iar valoarea despăgubirii cerute de reclamant nu a fost acceptată, suma fiind diminuată la 1.000 euro. Sentinţa nu este definitivă, urmând a fi contestată“.

Interpretare personala
Asa este cum spune distrigazul:), unele capete au fost respinse. Care erau ele?
- obligarea paratului (=distrigaz) sa ia masuri institutionale care sa previna incidente similare in viitor
- obligarea paratului sa includa in regulamentul de ordine interioara o prevedere prin care sa interzica orice comportament discriminatoriu in relatiile de munca si sa organizaeze un curs pentru angajati, in legatura cu nediscriminarea
- obligarea paratului la plata unei amenzi pentru intrarzieri in punerea in practica a celor de mai sus

Sa va zic ce inteleg eu ca spune Distrigaz in citatul anterior:
varianta 1: dracul nu-i asa de negru. La urma urmei instanta zice doar c-a fost discriminare, nu zice si ca ar trebui sa schimbam ceva. 
Sau (varianta 2): nu intelegem ce se intampla. Daca tot e discriminare ar fi trebuit acceptate si capetele celelalte. Vom face recurs pentru remedierea acestei inadvertente :)

In incheiere, va citez si un comentariu postat de Arhanghel la articolul pe aceasta tema publicat ieri de gandul:
Inteleg sa fi batjocorit fiindca esti homosexual si tigan dar ce ne facem atunci cand un simplu cetatean e tratat cu lipsa de respect de catre cei de la distrigaz?

Eu zic ca, macar pentru moment, nici distrigazul, nici arhanghelul nu inteleg.  Diferenta dintre distrigaz si arhanghel este insa ca distrigazul a avut la dispozitie un an in care sa se gandeasca la asta. Si ce folos?

* angajatii erau mai ‘sus mentionati’ astfel: ‘angajatii identificati a fi prezenti in biroul indicat de catre petitionari’. Ati inteles care angajati, nu?

Cum arata un heterosexual

Published
by
irina
on April 23, 2007
in ... educative and gay et al.
. 15 Comments

Acum vreo saptamana, pe blogul meu a ajuns cineva care se intreba ‘cum arata un heterosexual?’.  Dupa inca 2-3 zile, probabil acelasi/aceeasi cineva, se intreba acelasi lucru, dar de data asta cu MAJUSCULE. M-am hotarat sa-i raspund, inainte sa apuce intrebe din nou (nici nu-mi dau seama ce-ar putea urma dupa majuscule).

Ma gandeam sa-i arat poza cuiva ~unanim cunoscut. Asa incat sa poata rememora cu usurinta figura pe care i-o pun la dispozitie, in cazul in care il apuca aceasi intrebare in viitor.  Poza unuia din presedintii tzarii noastre, de exemplu.  Si gata.  Dar … nu-i chiar asa simplu.  Ce stiu eu sigur despre orientarea lor sexuala? Nu stiu nimic.

Ce, vreti sa ziceti ca toti presedintii nostri au fost casatoriti? Si atunci e clar- sunt heterosexuali?
Imi pare rau daca spulber niste iluzii, dar cineva tot v-o va spune odata: unii oameni casatoriti nu-s heterosexuali. Ok, cei mai multi dintre ei or fi. Dar nu sunt toti. Unii casatoriti sunt bisexuali; poate chiar bisexuali casatoriti si fericiti. Sau nefericiti. Treaba lor.  Iar altii sunt homosexuali de-a binelea. De ce se casatoresc homosexualii (cu persoane de sex opus)? Presupun ca unii o fac din aceleasi motive din care si un heterosexual se poate casatori cu cineva pe care nu-l iubeste: din interes. Pentru bani, sau la presiunile familiei, sau ca sa faca si sa creasca 1-10 copii. Sau incercand sa se ‘vindece’.  Ma rog. Ce vreau sa zic e ca, desi este probabil ca toti presedintii nostri sa fi fost heterosexuali, eu n-am nici o garantie in directia asta. Nu-i pot arata cititorului meu conjunctural o poza de presedinte (sau orice alt cetatzean) casatorit, cu pretentia ca sigur i-am aratat un heterosexual 100%.

Sa caut o poza de barbat cu alura neanderthaliana? Nici asta nu-i o certitudine.  Am vazut gayi care aratau ca si cand abia au coborat din copac. Si invers. (adica: barbat metrosexual cu vorbire alintata, DAR fericit alaturi de consoarta de sex opus si, in consecinta, incadrabil la heterosexuali).  (cum femeile oricum nu conteaza :D, pe ele nu le mai includ in demersul didactic)

(…) N-o mai lungesc. Draga cititor conjunctural, iti multmesc pentru persistenta cu care m-ai intrebat. Tot gandindu-ma cum sa te lamuresc, m-am lamurit: Nu stiu. Habar n-am cum arata un heterosexual.

PS explicativ-simplist:
heterosexuali=majoritarii; barbatii atrasi de femei. si femeile atrase de barbati.
homosexuali=gayi, lesbiene; persoane atrase de oameni de acelasi sex.

PS2, pentru Catalin: e ultima data cand iti spun. se spune les-bi-e-ne, da? pentru ‘lesbience’ profa de romana ar trebui sa-ti scada nota, ca nu-i corect. :)