femeia simplă

Titlul e dupa modelul numelui unui joc din copilarie: sa tesem frumos. Cred ca toata lumea de virsta mea isi aminteste jocul respectiv.

Tot toata lumea de virsta mea ar trebui sa-si aminteasca niste lucruri despre tuse, lucruri pe care le stiam deja in vremurile in care invatam sa tes. Frumos.

Asadar, pe vremuri toata lumea stia ca:
- unele boli se transmit prin aer;
- tusea e un semn cum ca ai putea fi racit/bolnav;
- atunci cind tusesti/stranuti, imprastii in jur minuscule/invizibile (dar dese) picaturi de scuipat, picaturi care, daca esti racit/bolnav, pot fi suprapopulate cu microbi.
- copiii (batrinii, stresatii si altii) sint mai sensibili la racelile de sezon.

In acest context, va prezint urmatoarea reclama la sirop de tuse (Mucotusin? Mucosin?):
- copii, petrecere aniversara, tort cu luminarele
- sarbatorita (copilitza) da sa stinga luminarelele aprinse, dar incepe sa tuseasca (probabil e racita).
- i se da mucotusin. tusea dispare
- sarbatorita, fericita, (si, in continuare, racita) reia suflatul in luminari si, de data asta, le stinge. (Le stinge suflindu-si raceala peste tort.) Sarbatorita, parintii si invitatii sint fericiti. (Restul povestii nu se mai vede in reclama, dar pot eu sa va spun ce se mai intimpla: acum, la t1, microbii racelii ei sint uniform imprastiati pe tort; iar acum, la t2, copiii invitati maninca tortul glazurat cu microbi).

Adica creativii facura o reclama in care medicamentul ce trateaza tusea e si cel care permite raspindirea bolii care are tusea ca simptom?

Sau lucrurile nu mai sint cum stiam eu?

Pina azi imi imaginam (adica presupuneam drept un fapt de la sine inteles) ca daca as avea spatii de depozitare mai multe/mari, mult mai bine mi-ar fi. Iar ordinea ar domni in domiciliul binecuvintat cu suficiente debarale, rafturi, cutii dulapuri si dulapioare.

Azi, cumva miraculos, am avut revelatia:
cu cit mai multe sint spatiile de depozitare, cu atit mai multe vor fi lucrurile inutile pe care le voi pastra.

In continuarea fireasca a urarii de bine. Autorul pozei- tot Mugur.

(de nu se vede, click pe poza pentru marire)

[articol scris de Mugur]

Trebuia sa dau treapta a 2-a si aveam o uniforma noua. Pantalonii erau cam lungi, asa ca m-am dus la Croitoria din cartier sa rezolv problema. In pravalie era croitorul care, in afara centimetrului atarnat de gat, nu parea deloc croitor. Avea un aer foarte distins, de lord englez (sau cam ceea ce-mi inchipuiam eu despre lorzii englezi). Am intrat sfios, i-am expus problema si ei mi-a zis, concluzionand scurta mea expunere:
- E prea lungi PALTALONII?
Evident, toata impresia de inceput s-a prabusit. El a continuat:
- Ca daca e prea lungi, ii scurtam MOMENTAL! E gata poimaine…
“Pai cum poimaine, daca era vorba ca “momental?”, mi-am zis in gand, nedumerit.
- Mai doriti si altceva?
In clipa aceea, ma gandeam ca daca ar scrie ce spune,, intrebarea ar fi aratat asa: “M-ai dori-ti si altceva?”
- Nu, multumesc. E bine ca sunt gata poimaine si nu raspoimaine, cand ma duc sa dau examenul.
- Ce examen? intreaba el foarte interesat, cu un aer de mentor/parinte/maestru/intelept.
- Treapta.
- ?!
- La liceu, adaug eu, vazandu-i privirea bovina dar in continuare plina de distinctie.
- Aha… Pe vremea mea nu era trepte.
Nu m-am mirat nici in gand, nici oral, pentru ca nu mai puteam. Aveam nevoie de aer. Si repede! Am iesit.

…

Au trecut zilele si m-am dus sa-mi “ridic” pantalonii. Nu pe mine, ci de la Croitorie.
- A, dumneavoastra sunteti! Cu paltalonii de uniforma pentru treapta…
- Da, zic zambind. Sunt gata?
- E gata, cum sa nu fie gata! Am zis “momental”, m-am tinut de cuvant! La NOI (si a zis “noi” cu un ton imperia, aratand peretii magazinului ca si cum ar fi prezentat mmosia conacului!) in pravalie, cuvantul in fata la client e sfant!
M-a busit rasul cand tocmai se intorcea cu spatele. Mi-a adus “paltalonii” si, tocmai cand am dat saa ies pe usa, lordul-croitor a ridicat un deget si mi-a urat complice, cu o voce de om care a trecut prin viata si stie de toate:
- SUBCES!
Asta a pus capac. M-am dus spre casa cu PALTALONII pe mana, am TRANVERSAT pe partea CEALANTA si M-AM RAS tot drumul. Am luat si treapta. Cu SUBCES, as putea spune. Cam atat pe acest subiect.

Si sa vorbim la fel.

Adica
propRietar, nu propietar
celalaLt, nu celalant
boLNav, nu bonlav
repercusiuni, nu repercuRsiuni

As imparti multele greseli care se pot face cind vorbesti limba romana in 2 categorii: greseli greu de corectat si greseli usor de corectat (imprevizibila categoria 2, stiu).

Greu de corectat sint cele de fond, cele care indica indubitabil ca nu stii gramatica (nu vorbim de typos aici, da?): daca nu deosebesti <s-au> de <sau>, scrii <nesimtit-o> cu linioara, te incurci la numarul de i-uri din <as dori>… atunci e foarte probabil ca ai multe alte … dificultati. Degeaba iti explica un binevoitor ca daca <sau> poate fi inlocuit cu <ori>, atunci se scrie fara linioara. Ca tot nu vei sti cum sa scrii <veti>… sau <imi>.

Greselile usor de corectat sint cele punctuale, care tin de forma. ¨Vinovatul¨ are 1-2-20-101 cuvinte pe care le stie/scrie/pronunta gresit. Si aceste greseli nu tin neaparat de educatie, ca se intimpla ca oameni altminteri cultivati sa foloseasca gresit cite un cuvint. Greselile astea se corecteaza una cite una, pe masura ce omul afla ca greseste. Asa ca … spuneti-i!

PS: voiam sa trec la exemple de asa nu si <trimete>, daaar, verificind, am aflat ca dex-ul il accepta. totusi, <trimite> e prima optiune, si pentru dictionar.

Ziua Blogului, editia 4, a fost pe 31 august, si eu n-am stiut. Am aflat acum, de la de ce?, si ca a fost, si in ce a constat (off topic: ce mishto sint bloggerii care lasa feed complet cititorului care n-are net la indemina in fiecare zi)(de ce? blog are feed partial:)).

Sa revenim. Pe 31 august eram invitati sa facem reclama altor bloguri, mai ales unor bloguri mai putin cunoscute, sau care-s tare diferite de blogul propriu (uite aici, post factum, detalii despre Blog Day).

Ei, de multa-multa vreme tot vreau sa va invit sa cititi pe mult stimatele si tot asa indragitele prea smart cirese. Daca va place blogul meu, al lor va va placea de 10 ori mai mult. Zau…pe incercate, ca la pepeni! :) (sa ma ierte ciresele ca fac referire la alte fructe in prezenta lor!)

Asa incit zic sa folosesc si eu prilejul (de doar 10 zile trecut :)) pentru a va trimite la 2smartcherries

+ la 4 alte bloguri:

painkiller – care scrie o data pe luna, si nu in fiecare luna. singura varianta care va permite sa-l cititi ¨in continuare¨ e sa va abonati la el, pe email. El zice ´scriu ce vreau despre cei ce traiesc in lumea mea´. iar pe voi/noi nu va/ne lasa sa zicem nimic… ca nu lasa loc de comentarii.
da´i de ris. acum e cu mina in ghips.

4mall (pe care-l cauta ieri cineva la mine pe blog) s-a reintors (iar) printre bloggeri. e posibi sa plece repede, asa ca grabiti-va. ar fi spre multumirea sufletului vostru sa cititi, de exemplu, cum s-a inteles 4mall, la prima interactiune, cu o cala. (cala e o doamna cal)(articolul are si poza :))

dadatroll: tare diferit de mine (asta ca sa fie si un blog ´diferit´)… si s-ar putea sa-l prindeti mai greu chiar daca faceti parte din grupul cititorilor tinta. ca sa nu va rataciti va recomand sa incepeti, poate, cu acest articol.

hiperbol: poze sublime si povesti din Kenya.

Ieri am aflat intimplator ca “oamenii de stiinta” au descoperit (in sfirsit!) un adevar pe care eu vi-l ziceam cu ceva vreme in urma. Si anume ca e bine sa bei apa cind ti-e sete (si cit ti-e sete). (Nu, zau!)

Noua lozinca este: excesul de apa (cel despre ale carui miraculoase virtutii detoxifiante a vorbit toata lumea in ultimii 10 ani) poate dauna grav sanatatii :)))).
Luati de aici detalii.

Asta dupa ce pe la inceputul anului m-am impiedicat doar de articole care ziceau “indulcitorii artificiali ingrasa”. Adica exact indulcitorii recomandati (anterior) ca substitut pentru zahar, pentru cei care voiau sa slabeasca.

Despre indulcitori eu n-am zis chiar ca ingrasa. Am zis insa ca refuz sa-i inghit… pentru ca nu pot sa cred ca niste substante “abia” elaborate de mina omului sint mai sigure decit zaharul, cel testat de toate rasele umane ale pamintului de nustiu cite sute de ani (sau mai mult).

Sper ca, vazind voi acum cit de multa dreptate am avut in aceste doua privinte, sa recititi blogul acesta din scoarta in scoarta. Si, dupa cum zic si in titlu, sa luati aminte la ce altceva oi mai fi spus. :))

Presupun ca stiti deja despre ce e vorba. Italia intentioneaza amprentarea romilor nomazi. Citeva organizatii si un trust de presa s-au implicat, ca raspuns la asa absurditate, in colectarea de amprente de la trecatorii care ‘tranziteaza’ Piata Universitatii, Bucuresti.

Imi imaginam ca toata lumea e de acord cu mine: amprentarea romilor e o idiotenie, si pentru cei care-s tigani-friendly, si pentru ceilalti. Era cit pe ce sa nu zic nimic pe aceasta tema, din lipsa de timp si pentru ca mi se parea inutil…

Dar, am intrat intimplator pe site-ul realitatii si am dat peste puncte de vedere siderante. Sint foarte multe comentarii asa ca am mers repede in jos, oprindu-ma aleator si citind… Ma gindesc ca poate am avut eu ghinion si m-am oprit doar la comentariile facute de timpiti. Dar nu cred sa fie asta explicatia. Pur si simplu prostii sunt mai multi/mai vocali.

Asa incit, va rog frumos, daca sinteti impotriva amprentarii, faceti un efort si reactionati cit de putin. (nu aici, ci la realitatea unde-s comentatorii cei prosti si multi; sau la universitate unde se aduna amprentele (pina marti)). (Sau direct la italieni, cum a facut FuckYouTovarasi.)

Luni :|
Cei care ma cunosc de multa vreme nu vor fi prea impresionati, probabil. Lasatul de fumat e o actiune pe care o intreprind periodic, din diverse motive. De obicei m-am lasat (pentru intervale de la 10 zile la 2 ani) pentru ca asa am vrut (si tot pentru ca asa am vrut m-am reapucat de fumat). Odata m-am lasat pentru un pariu (6 luni, ca atit era durata pariului).
De data asta nu sint in dispozitie masochista si nici razboinica, deci n-am nici cea mai mica intentie sa ma chinui sau sa ma infrunt cu ‘dependenta’. Lasatul de fumat sper sa fie usor, ca altfel nu ma intereseaza. Si imi permit sa sper ca o sa fie usor pentru ca incerc niste pilule, antidepresive de felul lor.

Despre Zyban/Wellbutrin (bupronion). Si un pic despre Chantix
Psihiatrii le prescriau initial pentru depresie si au observat ca depresivii fumatori tratati cu wellbutrin (ca asa il chema pe medicament) se lasau de fumat in timpul tratamentului, aparent ca urmare a unor initiative aparute spontan. Studiind oamenii de stiinta chestiunea, s-a ajuns la concluzia ca bupropionul, substanta activa din respectivul medicament, ocupa receptorii de nicotina din creieri. Consecinta este ca, atunci cind omul fumeaza si nicotina ii zburda in singe, la neuroni ea nu mai ajunge. Pentru ca poarta ei de intrare e deja ocupata de bupropion. Si atunci tigara nu mai are ca efect eliberarea de dopamina (o chestie pe care un neuron nemanipulat de bupropion o comanda atunci cind se intilnea cu nicotina; dopamina astfel eliberata provoca bune simtaminte in fumator si din acest motiv fumatorul continua sa fumeze). Deci fumatorul dopat cu bupropion nu mai are reactia standard in fata tigarii, ceea ce usureaza procesul de lasat de fumat. Asa incit bupropionul (va reamintesc: substanta activa din wellbutrin, medicament care se dadea pentru depresii) a fost pus (de catre producatorul de medicamente) intr-un ambalaj nou si a fost botezat zyban. Si asa zybanul a ajuns in zilele noastre tratament antifumat.

Fiind un medicament deja testat citeva zeci de ani, indraznesc sa-l iau si eu. (Am oroare de medicamentele noi exact din acest motiv: ca medicii ni le prescriu vreo 20 de ani, dupa care descopera la ce folosesc. Sau la ce strica.) Pentru cei aventurieri insa, mai exista un medicament, pentru mine neinteresant din cauza ca-i nou- Chantix. Promite reusite mai mari decit zybanul.

Consiliere pentru renuntarea la fumat
Asa. De fapt, motivul din care imi fac publica intentia (si din care va prezint istoria zybanului) este ca vreau sa va informez ca exista centre pentru lasat de fumat, unde poti obtine gratuit medicamente, plasturi cu nicotina, consiliere psihologica.

Am fost la Centrul de consiliere pentru renuntarea la fumat din cadrul Institutului national de pneumologie Marius Nasta …. si am ajuns la el intimplator. Eram intr-o faza in care eram deja hotarita ca vreau zyban- ca statusem pe forumuri si citesem prospecte. Si ma gindeam de unde mi-l procur. Se da cu reteta si, antidepresiv fiind, presupuneam ca reteta trebuia scrisa de un psihiatru. Asadar, tocmai ma gindeam cum gasesc un psihiatru zyban-friendly, cind am cunoscut pe cineva care lucra la acest centru… si am aflat ca de mergeam acolo primeam zyban fara sa mai trec pe la alt doctor. Am vorbit, m-am programat, am fost la centru, am vorbit iar, si am primit pastilele pe care le voiam. Le inghit deja si peste o saptamina ar trebui sa fiu eliberata de nevoia biologica de a fuma. Va tin la curent cu evolutia, daca primesc cereri in acest sens.
Cu nevoia psihologica o sa negociez personal si stiu din experientele anterioare ca (temporar) ne putem intelege. Iar pe termen lung, cum statul ne promite imagini macabre pe pachetele de tigari, ma gindesc ca n-o sa-mi fie greu sa nu le cumpar.

Deci: daca vreti sa va lasati de fumat sau vreti informatii mai multe, sunati la telverde Stop Fumat (gratuit in romtelecom, asta inseamna ca puteti suna fara cartela de la orice tel public): 0800 878 673 (intre 8.00 si 20.00, de luni pina vineri).

De la centrul din Marius Nasta mie mi-au placut atit psihologa (pe care o stiam de dinainte), cit si doamna doctor (pe care am vazut-o pentru prima data cu aceasta ocazie), asa incit imi permit sa vi le recomand :).

PS: unii dintre prietenii fumatori vor protesta in fata anuntului din titlu. Iar unii dintre prietenii nefumatori vor jubila. Previn ambele categorii ca faptul ca ma las de fumat nu-mi schimba convingerile:
Cita vreme tigarile sunt legale (si accizate) in Ro, fumatorii au dreptul la spatii special amenajate in trenuri si in cladirile publice. Spatii care sa fie curate, frumoase, bine aerisite si care sa le permita sa fumeze fara sa afecteze nefumatorii. Iar cei preocupati plenar de sanatatea publica, sa rezolve intii problema poluarii si abia apoi sa proclame fumatul drept inamicul lor numarul 1.

Pentru ca (din motive necunoscute mie) nu am putut intra in google reader, am ajuns sa privesc ceva vreme, ca pisica in calendar, la rezultatele date de google pentru cautarea ‘google reader’. Privind asa, pina la urma am vazut. Iata pe ce loc apare blogul meu la aceasta cautare:

(Articolul despre google reader care apare in aceasta cautare contine o explicitare a utilitatii sale + instructiuni de folosire.)

Nu va spun asta ca sa ma invidiati, si nici ca sa ma dau de exemplu de initiata in SEO; intr-o luna de zile au ajuns la mine cu aceasta cautare doar 19 vizitatori unici (iar seo … mi-e strain/a).

Va impartasesc aceasta constatare ca sa-mi intaresc mie urmatoarea idee: eu, asa femeie simpla cum sint, am compus o lucrare de referinta (pentru google) pe subiectul ‘google reader’. Wow! :))

Cine a fost?
Au fost 200 de oameni. Eu zic ca, anul asta, spre deosebire de cei anteriori, majoritatea au fost persoane gay. Dar asta e o impresie personala, pe care nu prea am cum s-o dovedesc. O realitate mult mai usor dovedibila e ca, anul asta, au fost mai putini participanti decit in anii anteriori.

Cine n-a fost?
Multi, multi, multi n-au fost. In mare, cei care ar fi putut participa, dar n-au participat, s-au ascuns dupa urmatoarele degete:

“la noi nu e atmosfera din alte tari, unde oamenii vin si se distreaza. Nu-s care alegorice si grupuri tematice, nu-i muzica de zile mari si sarbatoare populara”
Stimabililor, cei care va doriti sa participati la parade gay “adevarate”, va imaginati ca in tarile cu traditie in domeniu, au zis LGBTii ‘sa se faca parada’, si sarbatoarea populara a aparut spontan?

Va rog frumos, explicati-mi. Cum s-ar putea cineva distra intr-un culoar marginit de masini blindate, dincolo de care publicul spectator scandeaza ‘nu suntem neam de poponari!”? D-aia credeti ca e lumea homofoba? Ca n-a vazut homosexuali si heterosexuali gay friendly distrindu-se laolalta, pe fostul bulevard “Victoria Socialismului”? Distratul, dragilor, e etapa ulterioara. Ca sa alergi trebuie sa ai loc suficient pentru a face asta. (nu mai vorbesc ca trebuie, mai inainte, sa-ti iei inima in dinti si sa depasesti starea de bebe care exerseaza primii pasi). Pentru cine nu intelege: ca sa ai o cit de mica speranta ca vei ajunge sa te distrezi, trebuie sa marsaluiesti agale, inainte. Intii restul lumii trebuie sa inteleaga ca existi, ca sa poata, ulterior, intelege ca te distrezi. (sa nu-mi spuneti ca nu-i asa. eu care am fost la toate marsurile de la noi de pina acum, pot sa va garantez ca atitudinea privitorilor de pe margine s-a schimbat. si nu-i meritul celor care au stat acasa.)

“nu vreau sa maninc bataie dupa”
Atunci stai acasa si asteapta sa maninci bataie aleatoriu. Poate azi, poate mine, poate la anul, poate niciodata. Cine stie? Incuie bine usa, trage obloanele si lasa-i pe altii sa mearga la mars.

Numarul celor care au fost batuti post mars e nesemnificativ in comparatie cu numarul celor care au fost batuti/hartuiti/agresati din cauza orientarii sexuale, in restul zilelor. Daca ti-e frica de bataie de ziua marsului, iti spun eu cum sa faci: iti iei 3-4 prieteni, mergi la mars (pentru ca interiorul marsului e probabil unul din cele mai sigure locuri fata de huliganesti atacuri), iar cind s-a terminat marsul, va urcati intr-un taxi si va opriti drept la circiuma preferata, pentru o cafea/bere. Si gata, ziua a trecut. In siguranta. Nu-ti imagina ca daca te arati heterosexual neinteresat de mars, poti avea garantia ca nu maninci bataie. Ca nu o ai. Cei care au fost agresati nici nu aratau a gay. ba unii nici macar nu erau gay. Solutia nu este sa te ascunzi tu, pentru ca nu tu esti problema. Problema este huliganul care vrea sa bata pe cineva. Si care va bate linistit cita vreme o sa creada ca tara asta are maximum 100 de romani gay, inca vreo 200 de romani gay-friendly, si tot restul – homofobi. Marsul pentru asta este: ca, pina la urma, sa poti si tu merge pe strada exact la fel cum poate merge un heterosexual.

“eu n-am nimic in comun cu circul care se intimpla la marsurile gay. pe mine nu ma reprezinta travestitii”
Ba, dragule sau drago, pina nu te arati la fatza, pe tine exact travestitii te reprezinta. Daca e sa ne jucam cu legatura dintre cauza/efect putem chiar zice ca travestitii sunt considerati a fi ‘standardul’ de homosexual, pentru ca gay-ul obisnuit prefera sa se ascunda.

(o variatiune pe tema de mai sus): “as veni la mars, daca s-ar interzice accesul travestitilor.”
Nu, zau? Nu vrei sa impunem un dress code? Si sa zicem (dupa ce declaram ca respectam libertatea de expresie): la marsul gay din 2009 sint primiti doar gayi care arata a heterosexuali? Nu vrei sa militam pentru dreptul tau de a fi tu insuti, impunindu-le travestitilor sa fie tot tu insuti? (si atunci, hai sa imbracam fetitele in roz, baiteii in bleu, femeilor maritate sa le cerem sa poarte batic pe cap si, de ce nu?, sa interzicem femeilor dreptul de a purta pantaloni? ca doar mii de ani s-au imbracat doar in fusta?)

“nu vreau sa particip pentru ca nu-s de acord cu marsul.daca marsurile gay n-ar exista, nici reactiile extremiste n-ar aparea.“
(imi pare rau ca am consumat ‘nu, zau?-ul’ in rindurile de mai sus.) Si totusi: nu, zau? N-ar fi fost mai bine pentru negrii zilelor noastre sa fi ramas sclavi? Ca sa nu supere ku klux klanul, nu de alta. Sau noi sa fi ramas mai departe cu Ceausescu, iubit conducator? ca doar era evident ca daca zicea cineva ca nu vrea comunism genera oaresce reactii. De cind solutia la o nedreptate e ignorarea de catre victima a nedreptatii?… ca sa nu supere si mai tare nedreptatitorul?

“ Nu vin pentru ca nu-s de acord cu politica ACCEPTului“
P-asta am trecut-o doar pentru ca stiu ca exista, nu pentru ca i-as vedea vreo urma de logica. GayFestul e scena persoanelor gay, e momentul cind te poti, in sfirsit, reprezenta singur. La mars vii in nume propriu, imbracat cum vrei, cu atitudinea pe care o vrei, cu bannerul pe care-l vrei. Marsul e singura zi din an in care poti face cu usurinta ´ceva´ pentru binele tau, fara sa te inregimentezi in nici o structura. Daca vrei, poti veni cu tricou pe care scrie eu sunt un homosexual adevarat/ toti aia ai acceptului sunt fake. Daca nu vii, nu spune ca din cauza acceptului n-ai venit.

Nici macar reactia de tipul ‘nu pot sa vin la mars, ca nu vreau sa stie mama/bunica/sefa ca-s gay‘ , nu sta 100% in picioare. De respectat, o respect. Fiecare stie cel mai bine ce-si poate permite si ce nu. Totusi, tocmai pentru ca e un mars gay, oricine se poate deghiza cum vrea. La majoritatea marsurilor pe alte teme, nu poti sa te pierzi in multime daca-ti pui o peruca/masca. La marsul gay, poti.

Ei, in incheiere, vreau sa va spun ca pentru mine, la marsul la care prea multi n-au venit, s-au intimplat lucruri bune. Am reintilnit prieteni, am cunoscut niste oameni noi, m-am bucurat de cite ori am vazut semne prietenoase venite de la cei de pe margine sau de la ferestrele blocurilor din jur si m-am bucurat si mai mult cind am gasit printre participantii la mars oameni care nu ma asteptam sa vina. M-am uitat de cite ori am putut la privitorii de pe margine si am sperat ca si ei, daca se uita, or sa vada ca-s tot oameni in fata lor. Si, la sfirsitul zilei, am mai vazut si cel mai frumos curcubeu din ultimii 10 ani, ca asa s-a vazut de pe strada acceptului.

ps-dintre cei pe care-i stiu sau acum i-am cunoscut, au mai fost la mars si si-au exprimat parerea despre el urmatorii: kittutza, underhill (…pe care nu-l stiu, si nici acum nu l-am cunoscut; ca n-a vrut karma) si Lorena Lupu (minunat articol).

disclaimer: acest articol nu este adresat nici unei persoane anume.fiecare om stie cel mai bine de ce vine sau de ce nu vine la marsul gay. e doar dovada exasperarii (linistite, dar prezente) care ma cuprinde cind vad atitia absenti.

LE: linkuri nenumarate, cu reactii media la mars + imagini, pe blogul Asociatiei Incognito

Marsul GayFest 2008 are loc simbata, 24 mai.
Punctul de plecare al marsului este alveola din apropierea intersectiei Bd. Decebal cu Strada Nerva Traian (reper Clinica Medical Unirea) si se va desfasura pe traseul Bd. Decebal – Piata Unirii – Piata Constitutiei – Bd. Libertatii – Parcul Izvor. Marsul incepe la ora 17:00 si se incheie la ora 19:00.

Adica traseul este identic cu cel de anul trecut.
Recomandarea mea pentru cei care doresc sa participe este sa ajunga inainte de 16.45. Nu mai stiu in care din anii anteriori jandarmii au grabit plecarea cu vreo 5-10 minute fata de ora programata, ori dupa momentul oficial al plecarii, nu mai e permisa intrarea oamenilor in “mars”.

Eu imi propun sa ajung acolo pe la 16.30. … Asa ca va invit ca, daca participati la mars (fie ca sunteti cititori constanti sau ati ajuns aici din intimplare), sa-mi dati un semn. Mi-ar placea sa ne vedem :).

Si acum … explicatii: de ce merg la mars?

Lucrez la ACCEPT si, din acest motiv, unii poate-si imagineaza ca participarea la mars e datorie de serviciu. Nu-i asa. Nu sint implicata in nici un fel in organizarea marsului, si n-am nici o obligatie, profesional vorbind, sa particip.
Particip pentru ca vreau sa fiu “numarata” :D. Numarul celor care sprijina drepturile gay (fie ca-s gay sau nu) este mult, mult mai mare decit isi imagineaza unii. Si, din pacate, e tot mult-mult mai mare si decit numarul celor care participa la mars. Ori, cu cit sunt mai putini participanti la mars, cu atit prezenta fiecaruia conteaza mai mult. Cred in utilitatea marsului. Cred ca prin el, cei care-s homofobi ‘prin influenta’, au ocazia sa-si puna niste semne de intrebare. Sau macar sa se imprieteneasca cu gindul ca homosexualii sunt printre ‘noi’, nu-s o chestiune abstracta care pe majoritate n-o atinge in nici un fel.

Cred in salturile calitative produse de acumulari cantitative :).
Inainte sa lucrez la ACCEPT lucram tot intr-o organizatie neguvernamentala; si acolo primeam lunar revista pe care o edita ACCEPTul in acele vremuri. Imi amintesc cum la primele numere toata lumea din birou era jenata de simpla vedere a revistei cu pricina. Unii se inroseau, altii o apucau de un colt cu virful degetelor:
- cine a lasat ‘asta’ la mine pe birou?!
De citit era citita, cu comentarii facute cu voce tare care sa marcheze clar disocierea cititorului de homosexualitate. Era citita din curiozitate, nu ca ar fi fost fascinanta (sper sa nu se supere pe mine acceptul ca zic asta :)), ci pentru ca era despre o lume despre care nimeni nu stia nimic. Si ce a urmat dupa vreo citeva luni a fost:
- n-a sosit inca revista ACCEPTului?
Era singura revista ‘neguvernamentala’ care era citita cap-coada de toata lumea, imediat ce ajungea la noi.
Revista continea stiri despre organizatie si, uneori, marturii personale ale unor persoane gay. Adesea anonime. Schimbarea a fost determinata (zic eu) de acele marturii personale. Oamenii le intorceau pe toate fetzele, mai faceau misto… dar pina la urma nu puteai sa nu rezonezi macar cu una din marturiile cu pricina.

In alte tari marsul e parada, si la ea participa sute de mii sau milioane de oameni. Cind o sa ajungem sa fie si la noi macar 5 mii de oameni pe strada, atunci o sa fiu linistita si o sa stau, eventual, pe margine, sa fac cu mina la participanti si sa le trimit bezele :).

Dar pina atunci o sa particip la mars. Si o sa particip pentru toti cei care si-ar dori sa participe, dar nu pot, din teama ca vor aparea in vreo imagine in media si vor oripila parintii/prietentii/vecinii/colegii de job. Care parinti/prieteni/vecini/colegi de job arunca cu nonsalanta vorbe de genul ‘i-as omori/deporta pe toti homosexualii’ fara sa stie ca atunci cind zic asta se refera si la familia sau prietenii lor.

Daca invit un prieten heterosexual (ma refer la cei care nu-s in faza de homofobie acuta ci oarecum indiferenti la chestiuni legate de orientarea sexuala) la o bere la care vine si un prieten gay, primul lucru pe care-l aud aproape intotdeauna e:
- eu… vin, dar sa nu se dea la mine!

Si nu pot sa nu ma mir. chiar daca aud reactia asta a 100 mia oara. Adica de ce eu, ca femeie, se prespune ca de la sine inteles ca trebuie sa fac fata cu brio eventualelor avansuri nedorite, iar un barbat, reprezentant al sexului care s-ar afla pe pozitii (musculare) de egalitate cu un posibil admirator, imi cere mie ajutorul pentru a face fata situatiei?!

Si de ce femeile heterosexuale sunt mult mai putin nelinistite de intilnirea cu o lesbiana necunoscuta? (zic ¨necunoscuta¨ pentru ca grija asta cu ´datul la mine´ se estompeaza/dispare usor, si in cazul barbatilor, dupa o prima intilnire.)

Asa ca m-am gindit sa-i incurajez umpic, pe barbatii hetero. Stimati concetateni, ginditi-va putin: din cite femei ati intilnit pina acum in imprejurari socializante, cite au inceput sa flirteze cu dvs din proprie initiativa? 1%? 10? …50%?…0,001%?. (cind stabiliti procentul raportati-va la perioadele in care, in imprejurarea socializanta, va aflati alaturi de consoarta. Am auzit ca unele femei au o fascinatie pentru barbatii casatoriti. Majoritatea insa (cred eu) in fata unui barbat casatorit se gindesc de 2 ori inainte sa faca un prim pas, iar o parte chiar nu se mai gindesc la nici un pas din simplul motiv ca barbatii casatoriti sunt automat trecuti la categoria ´nedisponibili´). Ce vreau sa intelegeti din asta? Ca nu-i suficient sa fii barbat pentru ca unui homosexual sa-i placa de tine. Apoi, nu toti celor carora le-o placea de dvs vor si incepe sa flirteze. Barbatul hetero e perceput de gay cam tot asa cum e perceptu barbatul casatorit/indragostit – de femei. Adica unii gay poate or sa fie atrasi suplimentar de heterosexualitatea omului (desi… la citi heterosexuali sunt in jur, nu vad de ce simpla heterosexualitate ar functiona ca ´bila alba´, in cazul unui individ) , dar majoritatea gaylor il vor trece pe heterosexuali la ´nedisponibili´. Din start.

Invataturi
Asadar, eu zic (atit din experienta personala, cit si pe baza deductiilor oarecum rationale de mai sus) ca in situatia in care un heterosexual intilneste un homosexual
- cea mai probabila dintre variante e ca gayul n-o sa se dea la omul straight.
- Daca totusi se da, luati-o ca pe un compliment :P. Si (presupun ca) raspundeti ¨nu, merci¨. In mod obisnuit, aici s-ar incheia discutia pe tema asta.
- Iar daca, totusi, e mitocan (gayul), ii raspundeti ca unui mitocan… nu cred ca n-ati mai intilnit mitocani inainte, si ca nu ati exersat deja modalitati de raspuns.

(hai sa subliniez: daca e mitocan, problema e mitocania, nu orientarea sexuala; eu, ca femeie simpla, nu m-am suparat niciodata pe un mitocan care ma hartuia pe motiv ca era heterosexual, ci pentru ca era mitocan)

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.

Dupa ce una din prietenele mele m-a rugat pentru a 3a oara sa-i explic la ce foloseste si cum se foloseste Google Reader-ul, m-am hotarat. Explic aici, si cand ma intreaba data viitoare dau linkul. :)

La ce foloseste?
Google Reader (in continuare numit GR) va poate fi de folos daca:
- cititi mai multe bloguri in mod consecvent
- v-ati plictisit sa tot intrati pe blogul cuiva care scrie rar si sa nu gasiti nimic.
- va doriti sa aflati cat mai repede cand, pe blogurile vizate de voi, apar articole noi.

GR este ceva care pune la un loc toate articolele care apar pe blogurile care va intereseaza. Dimineata la cafea, in loc sa intrati din blog in blog si sa vedeti ca unii (ca mine) tot n-au postat nimic, puteti sa intrati in contul vostru de GR si veti avea in fata ochilor toate articolele nou aparute. Le puteti citi direct acolo… iar daca vreti sa comentati, sunteti doar la un click distanta de blogul dorit. In plus, puteti pastra legatura si cu comentariile la anumite articole si sa aflati cand cineva posteaza un comentariu nou.

Avantaj suplimentar: contul de GR il puteti accesa de pe orice calculator legat la net (nu-i ca bookmarks-urile, care-s pastrate doar in computerul in care le faceti).

Cum se foloseste?
Ca sa beneficiati de aceste minunate avantaje, trebuie sa faceti urmatorii pasi:
1. sa va faceti un cont google
2. sa intrati in GR
3. sa va abonati la blogurile care va intereseaza.
Si gata!

Si acum, iata pasii explicati unul cate unul.

1. Contul google (Google account, pe limba lor)
- Intrati AICI
- Scrieti in primul camp o adresa de email (de-a voastra:)). Nu e obligatoriu sa fie gmail.
- Alegeti o parola (min 8 caractere), pe care o scrieti de doua ori.
- Scrieti codul de validare
- Dati click pe I accept. Create my account.
- Asteptati sa primiti mailul de validare a contului (pe adresa pe care tocmai ati declarat-o). Primiti mailul si dati click primul link din el.

2. Intratul in Google Reader
Mergeti in GR (www.google.com/reader) si va logati (adica: scrieti adresa de email completa si parola, ambele identice cu cele folosite la pasul 1 :)).

3. Abonarea la bloguri
Imediat ce ati intrat, google reader o sa vrea sa va … faca un tur. Si mai apoi o sa va mai dea niste sfaturi si indicii. Faceti sau nu turul, dupa bunul plac.
Singurul lucru care va trebuie insa pentru abonarea la bloguri este sa … va abonati. Adica:
- dati click acolo, in stanga, unde scrie add subscription (incercuit cu roz, in poza)
- treceti adresa blogului dorit (cu copy/paste) in dreptunghiutzul care vi s-a deschis in fata ochilor. Blogul o sa fie adaugat, si in fereastra din dreapta o sa vedeti ultimele articole. Repetati pasul 3 cu toate blogurile pe care le vreti in reader.

Cred ca e inutil sa va spun ca dupa ce v-ati facut contul, nu va ma trebui sa repetati pasul 1 :P. Pur si simplu
- mergeti in google reader,
- va logati (scriind emailul complet si parola aleasa pentru GR)
- si cititi (sau adaugati bloguri in lista voastra).

Mai departe sunt convinsa ca va descurcati singuri, chiar si cei foarte profani :). Va puteti dezabona de la ce bloguri vreti, le puteti grupa in foldere/categorii si, daca aveti blog, puteti sa va faceti o casetutza cum este a mea, asta verde din sidebar (coloana din dreapta adica), in care sa apara acele articole ale altora pe care vreti sa le impartasiti cititorilor vostri.

In incheiere, cativa termeni ‘de specialitate’, de care nu aveti neaparata nevoie:
Feed: un format … aparte in care sunt transpuse articolele de pe bloguri; feedul contine ‘continutul’ articolelor si linkul catre ele. Feed-urile n-au nici o utilitate pentru cititorii care citesc direct ‘pe blog’. Nici ceilalti, care folosesc google readerul (sau altceva) nu au nevoie sa citeasca feeduri. GR insa are nevoie de ele pentru ca doar informatia stocata ca feed poate fi accesata de el (daca un blog nu ofera articolele si sub forma de feed, nu va puteti abona (prin feed) la el; cel putin 90% din bloguri au feeduri).

RSS si Atom: 2 feluri diferite de feeduri. Pentru o femeie simpla, distinctia dintre ele e nesemnificativa… pentru ca n-are nici o utilitate practica atunci cand vrei sa te abonezi la feedurile unui site. E treaba GR sa le inteleaga pe fiecare in parte.
Nu le-am mentionat degeaba, insa. Uneori e posibil ca doar trecand adresa blogului la add subscription sa nu va puteti abona. Atunci, cautati in blogul cu princina fie poza alaturata, fie RSS, Atom sau feed. Dati click pe ce-ati gasit, luati adresa care apare in browser si pe ea treceti-o la ‘add subscription’.

Agregator (de feeduri)= cititor de feeduri (sau feed reader); ‘ceva’ care consulta feedurile blogurilor din lista voastra si care va permite sa vedeti aproape imediat articolele nou aparute asezate, toate, intr-un singur loc. Adica agregatoarele verifica periodic feedurile ca sa vada daca pe blogurile/site-urile vizate apare continut nou… si daca apare, anunta asta. Google Reader e un exemplu de agreagator. Mai sunt si altele, dar eu nu le mai tin minte nici pe cele pe care le-am folosit personal, pana sa ajung la GR.

PS IMPORTANT: unele bloguri nu lasa GR sa afiseze articolul integral. Autorul blogului este cel care hotaraste daca ofera feed integral sau partial. Asta inseamna ca pentru unele dintre blogurile pe care le adaugati la voi in GR va fi totusi nevoie sa mergeti ‘la sursa’ pentru a citi articolul integral. (se merge dand click pe titlul articolului dorit, in GR).

PPS: Mai multe despre RSS-uri, la Dan. (caruia ii multumesc o data in plus, ca mult m-a ajutat cand am inceput eu sa ma intreb ce-s alea RSSuri. Cu ceva timp in urma:))