femeia simplă

In clipa asta sint in capitala statului New York, Albany. Miine plec spre orasul New York (unde am bilete la Rent, pe Broadway!), iar poimiine  seara am plecat spre tara. De ajuns, ajung duminica.

Azi am incheiat si intilnirile de job. Ultima-ultima a fost cu cineva din echipa lui Daniel O’Donnel, congresmanul care a promovat accesul echitabil la casatorie pentru cuplurile gay din statul New York.  Dupa intilnire am vizitat impreuna congresul. Pe multe dintre pupitrele membrilor congresului existau drapele curcubeu, pe linga steagul SUA.

Asta e imaginea cu care vin acasa. Daca membrii congresului lor pot, vor putea si parlamentarii nostri. Ceea ce ne ramine de facut e sa scurtam numarul zilelor care trebuie sa treaca inainte sa ajungem acolo.

Titlul e adevarat pentru unii ziaristi.

Ati vazut titlurile alea de ieri-alaltaieri? Alea care ziceau  91% dintre romani, pentru pedepsa capitala?

Femeia simpla din mine are senzatia ca e vorba de 91% din 50%. Raportul sondajului e aici. Vedeti si voi.

Romanii au fost intrebati intii daca ar vrea organizarea unui referendum pe tema pedepsei capitale. Cam 50 la suta dintre cei chestionati au zis c-ar vrea.

Apoi,  acestia 50% care au zis ca vor, au fost intrebati cum ar vota, daca ar fi referendum; 91% au zis ca ar vota reintroducerea pedepsei capitale.

91% din 50% deci. Adica, generalizind, 45% dintre romani, pentru pedeapsa capitala.

1. Medusa a facut pe Facebook un grup al celor care sprijina petitia impotriva lui Tudorel Butoi. Pe “peretele” acestui grup gasiti si linkuri catre alte articole pe aceasta tema si comentarii- daca mai vreti.

2. Mi-a scris o prietena, plecind de la declaratia lui Butoi. Din pacate, inteleg asa de bine ce spune, incit n-am ce sa-i raspund. Cititi si voi si vedeti de va mirati:

problema e ca nu e singurul care ca “expert” spune cu voce impunatoare si autoritara, ceea ce spune. nu stiu daca te-ar mira de exemplu sa afli ca si alt nume cu renume, femeie ea insasi are opinii similare ..aurora liiceanu. cand oameni simpli sau mai complecsi(xati), graiesc astfel, recomandabil e sa “citesti” ce e dincolo de vorbele rostite. cei doi, de exemplu, au un punct comun. amandoi au studiat si chiar au publicat carti pe tema “femeii asasin”…asa ca…evident au ramas..tarati :( nu-mi este clar cum se poate transfera atat de usor si simplist informatia despre femeia-agresoare, catre femeia-victima, punandu-le pe acelasi taler al evaluarii „de specialitate”?!
am auzit destul de des exprimate atat pe media cat si in cercuri mai restranse, pareriile specialistei, de altfel tot psiholog….la o intalnire organizata de madam Tatoiu (alt specimen care “dai si lupta” impotriva violentei…insa din calitatea ei de “guru” national care se pricepe la toate, le indeamna ”totusi…” pe femei sa..”taca, ca e mai bine asa…sa fie mai ascultatoare …si sa-si cunoasca …locul” … impartasindu-le din bagajul de intelepciune materna, tributara tocmai acelei mentalitati stravechi, datorita careia azi, acum si aici ne chinuim sa determinam victimele violentei domestice, de exemplu, sa aiba curajul SA SPUNA ce li se intampla).

am citit in urma cu cativa ani un interviu cu ea in care isi povestea viata, cu toate evenimentele relevante prin care a trecut. cred ca daca dai cautare pe net il poti gasi. si atunci …am inteles (fara sa accept/sa fiu de acord sau sa pot ..explica in cuvinte) DE CE E ATAT DE INVERSUNATA IMPOTRIVA …FEMEILOR. Am inteles si …atat…mai mult nu puteam face.

intamplarea face sa cunosc destul de bine subiectul, tema si domeniul si nu intamplator am sustinut mereu ca cei care lucreaza cu violenta (sub orice forma se manifesta ea, dar cu precadere cand este indreptata impotriva femeilor) ar fi salubru si recomandabil sa-si analizeze, proceseze si rezolve propria ATITUDINE in raport cu fenomenul de violenta/abuz. Altfel, propriile experiente nu ne vor da pace, iar „povestea” victimei se va estompa repede si nu vom auzi /vedea decat ceea ce …vrem noi sa auzim, sa vedem…sau sa pedepsim (fie chiar si…neputinta victimei si/sau a agresorului de a se APARA de propria-i neputinta !!!)

in plus, un amanunt pare sa se fi uitat din toata aceasta poveste. Individul-agresor nu era un biet cetatean care intr-o dupa-amiaza linistita, din cauza asteniei de primavara nu avea ce face mai bun decat sa se lase „provocat” de femeile care treceau prin preajma lui, ci vorbim de un recidivist, eliberat anticipat din puscaria unde ispasea o pedeapsa de cativa ani (parca vreo 7!!) pentru ….culmea coincidentei!!!…3 violuri comise (provocatoare rau iesencele astea!!!). Eliberarea se facuse pe motiv de „buna purtare” cu …daca nu ma inseala memoria , vreo 1000 de zile inainte de termen (adica vreo doi anisori si ceva), iar buna purtare o dovedise prin poeziile religioase pe care le-a scris si prin participarea la activitatile recreativ-re(e)ducative…(parca si in penitenciare avem ..psihologi!..sau gresesc?!)

acu’ ca te pregatesti si tu sa intri in “tagma” psihologilor ..trebuie sa te “avertizez”(desi banuiesc ca stii deja) ca suntem o specie ..cel putin ..atragatoare si ciudata in acelasi timp,  care confirma din ce in ce mai mult opinia conform careia psihologii sunt cei cu cele mai multe “probleme” (citeste “conflicte interioare”….) identificate/autodiagnosticate si …atat:( ..cam p-aci se pare ca e …limita umanului din noi. Si incepi sa te miri ca, destul de rar mai intalnesti cate unul care isi recunoaste limitele, care are curajul sa nu-si dea cu parerea despre ce nu (prea) stie,  multi insa intrebati de media se simt ..datori sa ..raspunda (orice, dar sa fie un raspuns al unui..specialist)… sunt tot mai rari cei care respecta macar unul din  principiile deontologiei profesionale…nu dau sfaturi….nu eticheteaza si/sau nu …emit judecati de valoare prin generalizare. Rar mi-a fost dat sa aud din partea unui…specialist prezent frecvent pe „sticla”, mai ales in domeniul acesta …ne-tehnic, ca  macar la o intrebare sa raspunda cu „nu e domeniul meu de competenta, eu sunt specializat pe …asta si asta …dar va recomand sa luati legatura cu …”..mai ales ca din experienta mea cu presa, de cele mai multe ori, inainte de a intra in direct ti se spune cam care e tema despre care ti se va cere opinia…dar cred ca cer prea mult …si limitez, prin aroganta mea, dreptul oricui de a se pricepe la orice.

te intrebi poate, ce-mi veni brusc sa comentez cele intamplate, intrucat nu prea imi sta in fire?!

mda…urmaresc tema asta a violentei de cativa ani buni…

la inceput te naucea ignorantza unora (in special in randul intervenientilor: politie, as. soc, judecatori, chiar medici, psihologi etc )…cu timpul parca incepeai sa prinzi curaj care iti dadea speranta ca lucrurile se mai schimba, greu, dar se urnesc, daca una din 5 sau 10 persoane schimba ceva in atitudinea fata de fenomenul de violenta era un succes demn de consemnat ….iar acum ..mirobolanta interventie a “tovarasului” butoi …m-a facut sa realizez ca de fapt in ..10 ani ..mai nimic nu s-a schimbat in “stratosfera societatii” (si nu ma refer la ..victimele care ar prinde niscaiva curaj , daca ar avea macar iluzia ca „dincolo – afara din colivia poleita” vor intalni specialisti cu adevarat, dar mai ales Oameni care nu le eticheteaza, catalogheaza, inventariaza, indosariaza etc, ci macar le asculta, macar le inteleg, macar …tac sau macar fac ce trebuie sa faca un profesionist care intervine intr-un caz de violenta/abuz

….si acum 10 ani CPE-ul, CRJ -ul, Artemisul  si alte cateva organizatii erau port-drapelul “luptei impotriva violentei”…astazi “toate-s vechi si noua toate ..”..atat organizatiile, cat si oamenii care le compun, cat si “inamicii publici” cu care se lupta, cat si temele /subiectele care tin “capul de afis”..e disconfortant sa sesizezi asta …dar si mai suparator este ca ne cam obisnuim sa traim cu “disconfortul” ..de orice natura ar fi …

Situatie: 14 femei au fost agresate cu un briceag  de catre un individ, la Iasi.  In acest context, raspunsul specialistului la intrebarea “cum se pot apara femeile” este urmatorul:

“ Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift si să nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate. [...] Sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei c-au fost violate. [...]  Comportamentul asta de lelita balcanica, din pacate,  … aaaa  … cu exceptia acestor victime care nu au dat dovada de el, este caracteristic pitipoancelor si ele devin victime pentru ca sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.”

Puteti  asculta si inregistrarea, deoarece intonatia [ urmariti accentul pus pe "sa nu ne napadeasca pe noi"] intareste inca putin mesajul, daca mai era nevoie de asta.

Specialistul este Tudorel Butoi. Adica un psiholog criminalist a carui parere e des ceruta de catre media, care este recunoscut ca autoritate in materie de catre segmentele profesioniste ale justitiei, procuraturii, universitatii, societatii civile in sens larg, si care creeaza discipoli in randul tinerilor politisti si studenti in psihologie si drept. [Ce-i cu rosu e luat cu copy&paste din "Pagina web a prof. univ. dr. Tudorel Butoi".]

Cine a reactionat? Eu stiu de Centrul Euroregional pentru Initiative Publice, care a initiat o sesizare a CNCD, sesizare pe care o vor semna si alte ONGuri. Si citeva bloguri au comentat declaratia lui Butoi (un beso, blogul medusei si alte citeva care vad ca imediat ce apar sint linkuite la medusa).  Atit. Restul lumii, presupun, fie n-a auzit declaratia, fie a auzit, a inteles si va urma recomandarile specialistului.

Incredibil. Ma gindesc la oamenii vizati direct de profesorul-universitar-doctor, versatul criminalist si bunul sfatuitor de popor.  Oameni pe care acest cetatzean influent, aflat intr-o pozitie din care ar trebui sa repare nedreptati, ii scuipa in ochi si le zice “ia sa-mi spui mie ce-ai facut TU de-a ajuns bietul sa te violeze?”

Dar ce-i poate face lui Butoi o simpla lelitza balcanica? (…astept idei. nu intreb retoric)

Stiu insa ce-ar trebui sa faca facultatile la care Butoi e profesor si televiziunea care a preluat declaratia sa. Nu poti sa-i inveti pe altii cum sa protejeze victimele dupa ce dai sfaturile date de Tudorel Butoi. Iar ca televiziune ai datoria sa contrabalansezi acele afirmatii halucinant de jignitoare, pe care ai apucat deja sa le prezinti drept puncte de vedere calificate.

Update- reactii:
Aflu ca initiativa sesizarii CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii) a pornit, simultan, din mai multe directii.  Sesizarea CNCD a fost asumata de Coalitia Antidiscriminare, petitia a fost redactata de CEIP si apoi, in citeva zile, si alte organizatii pe linga cele din coalitie au ajuns sa o semneze.
Nu m-am indoit ca va fi asa si nu ma mir ca ONG-urile riposteaza. E aproape o caricatura, atit de clare sint tusele: un profesor care formeaza politisti, psihologi si juristi (adica exact acele categorii profesionale al caror rol e sa ofere asistenta victimelor abuzurilor)  crede ca adevarata responsabilitate pentru unui abuz apartine victimei.
Consternarea mea e ca la o saptamina dupa incident doar ong-urile si blogurile declarat feministe reactioneaza. Probabil ca daca n-as fi lucrat la ACCEPT, nici n-as fi aflat ca aceasta declaratie a existat. As vrea sa vad reactia facultatilor unde Butoi e profesor, a „justitiei” care-l tine de criminalist, a realitatii tv care l-a prezentat drept expert si astfel ii valideaza discursul… si a unui procent, cit de mic, al cetatzenilor de rind care sint afectati  direct sau indirect de cuvintele specialistului (si care isi dau seama de asta).

Cind aveam 10 ani m-am apucat odata sa ma gindesc: wow! (ma rog, n-am zis chiar wow, ca pe vremea aia nu vedeam nici macar bulgarii la tv, deci nicidecum nu exclamam in engleza. si (da, imi place sa repet asta ori de cite ori pot) internetul nu se inventase inca. dar  tradus in limbaj contemporan, wow am zis atunci)  Dar sa reiau ideea ca prespun ca v-am pierdut: wow! deci atit inseamna 10 ani! …mult!… probabil ca pina la 60 oamenii deja se satura de trait.
Ma uitam in urma si mi se parea c-am trait o viata. Si nu puteam sa-mi imaginez cum o sa fie peste inca 10 ani. Daramite peste 20. “Peste 50″ era la fel de departe ca infinitul. Ca sa incep bifarea tuturor locurile comune trebuie sa zic ca la virsta aia oamenii mi se pareau batrini pe la 35 de ani, iar cei de peste 20 (daca nu cumva 17) intrau intr-o cu totul alta categorie decit mine. de fapt cred ca nu-i imparteam in tineri si batrini, ci mai degraba ii puneam pe toti oamenii de peste 20 in aceeasi categorie, prea putin nuantata, a oamenilor mari.

Si, dupa cum stiti deja toti cei care ati trecut de 10 ani, granita care desparte omul  in cauza de cei mai mari/batrini, e in permanenta miscare. Asa incit pot sa ajungi sa zici la un moment dat  (dupa ce anterior i-ai vazut mosi pe aia de 25):  “X a murit de tinar. n-avea nici 60 de ani.”

Dar nu despre unde punem limita tinar/batrin vreau sa vorbim, ci despre ce se intimpla cu anii, pe masura ce trec. Ca mie mi se pare ca se scurteaza. si am verificat cu alti oameni din jurul meu, si ei zic la fel. Daca primii 10 ani din viata au trecut foaaaaaarte incet, ultimii 10 au trecut destul de repede. Iar ultimul an (sau ultimii 3) au trecut, asa, in pas alergator. Deja nu ma mai supar ca mi-e frig, pentru  ca stiu ca primavara vine in curind. Nici nu disper ca am inceput o facultate de pe urma careia as ajunge sa pot practica noua meserie in vreo 5-6-7 ani, ca stiu si ca acestia vor trece in zbor. Si asta vreau sa va intreb: cum de se schimba asa perceptia pe care o avem despre timp?

Eu am doua ipoteze, dar nu vi le spun inca- o se le spun insa, sigur, tot aici.  Pina atunci astept pareri din partea voastra. Daca a apucat si altcineva sa se preocupe de asta. Daca nu, nu.

[textul nu-mi apartine. e preluat de la "organizatori" si cred ca-i rezultatul muncii colective a unor voluntari. daca va recunoasteti ca autori ai sai, pls ziceti-mi, ca va precizez :)]

1 Decembrie este Ziua Mondiala Anti SIDA. Arata-ti solidaritatea fata de cei infectati cu HIV! Vino alaturi de noi la un eveniment destinat sensibilizarii populatiei in privinta problematicii  HIV/SIDA, organizat de Asociatia ARAS (Asociatia Romana Anti-Sida) si Asociatia ACCEPT in data de 1 Decembrie, in Bucuresti.

Ce?

O actiune stradala, constituita din trei flashmob-uri.

Flash mob – un grup mare de oameni care se aduna intr-un loc definit dinainte, fac o actiune scurta, dupa care se disperseaza rapid. Flash mob-ul este o actiune de masa, o modalitate de a te exprima, de a transmite un mesaj.

Unde?

Locatiile flashmob-urilor sunt: Piata Romana, Piata Universitatii, Piata Unirii.

• Piata Romana: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. Magheru cu Bd. Dacia.
• Piata Universitatii: cele 4 colturi ale intersectiei Bd. N. Balcescu cu Bd. Regina Elisabeta (la fiecare din intrarile in pasaj).
• Piata Unirii: cele 4 colturi ale intersectiei Intersport-BRD-McDonald’s.

Cand?

Marti, 1 Decembrie 2009. Evenimentul va incepe la ora 13.00.

• Piata Romana: ora 13.00
• Piata Universitatii: ora 13.30
• Piata Unirii: ora 14.00

Cat timp?

2 minute

Cum?

1.Intra pe site-ul http://oraexacta.net/ si sincronizeaza- ti ceasul cu ora Romaniei.

2. Pregateste o pancarta de carton alb de format A4 sau A3 si deseneaza/picteaza pe ea – fundita rosie (simbol al solidaritatii cu persoanele afectate de HIV-SIDA). Poti gasi un model al funditei rosii aici.

3. Aduna-ti prietenii si vino la ora 13.00 la Piata Romana, in locatia stabilita.

Ajuns(a) acolo, poarta-te firesc, ca si cum nu urmeaza sa aiba loc vreun eveniment. Pana la ora stabilita, este important sa nu tii pancarta la vedere, ci in geanta/rucsac, astfel incat nimeni sa nu o vada pana la inceperea evenimentului. De asemenea, este important sa nu stati grupati, astfel incat flashmob-ul sa dea impresia unei totale spontaneitati.

4. La ora 13.00, ridica pancarta in pozitie vizibila (deasupra capului) si tine-o asa timp de 2 minute. In tot acest timp, pentru maximizarea impactului, este important sa nu vorbim intre noi.

5. Dupa 2 minute, ne vom dispersa si vom parasi cu totii locatia flashmob-ului. Daca doresti sa participi si la celelalte doua flashmob-uri, te poti indrepta spre Piata Universitatii.

6. La ora 13.30, in Piata Universitatii va avea loc un al doilea flashmob, dupa modelul primului.

Urmeaza al treilea flashmob, identic cu primele doua, in Piata Unirii, la ora 14.00.

Pentru alte detalii sau intrebari, nu ezita sa ne contactezi pe mail (accept@accept-mail.ro), la ACCEPT sau la telefon (021.252.56. 20 sau 0720.222.378)

Te asteptam alaturi de noi pe 1 Decembrie!

[paranteza, da. sa stiti ca nu m-au rapit extraterestrii si nu m-am intors, apoi, pe blog cu personalitatea modificata. nici nu m-a hipnotizat nimeni (de-acum-in-co-lo-scrii-macar-un-post-pe-ziiiii). din cite stiu. si nu-mi sta nimeni cu pistolul la timpla, poruncindu-mi: scrie, femeie simpla! scrie orice, numai scrie! ... scriu de bunavoie si nesilita de nimeni. cit voi binevoi :)]

Asa. deci. Voi ce faceti cind dati nas in nas cu o vedeta?

Pina acum eu o ignoram. Ma gindeam ca o fi biata/bietul obosit de cit sta lumea cu ochii pe el/ea. Si-i ofeream, din partea mea, liniste.

Dar, fiind zilele trecute pe aeroportul otopeni (pardon, henri coanda) am dat nas in nas cu Oreste. In prima fractiune de secunda am vrut  sa intorc ochii (ca o persoana civilizata ce pot sa fiu), sa las omul in pace. In fractiunea doi am aruncat un zimbet mic, ca m-am gindit brusc ca probabil ca vedeta nu se supara daca-i bagata in seama, ci se bucura. Ca daca nu-i placea s-o bage lumea in seama, nu se facea vedeta, ci se facea pustinc. Nu?  Am zabovit privindu-l si in fractiunea 3, si daca si el ar fi facut la fel, l-as fi intrebat: ei, domnu’ oreste, dumneata cum preferi? sa te ignor? sa te salut discret si sa te las apoi in pace? sa te salut si mai discret- doar cit sa vezi ca te recunosc si sa te las sa crezi ca nu te confund cu dani otil. si nici cu daniela crudu. sau sa zic “ooooho, domnu’ oreste! ce mai faceti domn’le, v-ati mai adaugat o bratzara-ceva?”

Cum insa domnu Oreste m-a ignorat in fractiunea de secunda 3,  mi-am revenit si m-am prefacut suficienta mie insami. ca de obicei.

Asa. Dar am ramas sub influenta intrebarii: bai, cum o fi mai bine sa te porti cu un vip?

Ziua 2, uitasem intrebarea, nu gasisem raspunsul. Eram in liftul transparent al unui hotel din timisoara cind in fatza ochilor mi-a aparut Caramitru.  Am petrecut un etaj impreuna. Doar noi doi. Na, fiind cu neuronii exersati de la  Oreste, am zimbit delicat si facut o mica conversatie. Caramitru mi-a zis “ati aparut, asa, ca Afrodita” iar eu m-am gindit ce pacat ca vremurile cind barbatii spuneau texte d-astea sint pe duca.  Si dup-aia Caramitru a plecat. Dar stind in acelasi hotel, ne intilneam iar si iar. Sa-l salut iar, si iar, si iar? Si pe Johnny Raducanu? ca era si el tot acolo. Cu care n-am fost cu liftul si cu care n-am schimbat vorbe. Dar pe care il consider un fel de fost vecin de cind ma trezeam dimineata in pianul lui ca stateam la C  care era despartit doar d-un perete de Maestru.

Nu puteam sa-i salut in continuu. Ca, la urma urmei, imi dadeam seama ca eu ii stiu din televizor/ de pe scena, iar ei pe mine de niciunde. Si in  ziua 3, in lobby-ul hotelului in cauza (savoy, din timisoara- adorabil personalul de acolo) il evit politicoasa pe Maestrul Raducanu …si dau cu ochii de Inegalabilul Razvan Mazilu. Ce era sa mai fac? Rid cu toata gura la el, ca doar eu il stiu pe el si ma abtinusem deja la Johnny, nu mai puteam sa ma abtin si-a doua oara. Iar Mazilu… ride cu toata gura, si cu ochii, la mine.

Deci, cititorule, avem o vedeta. Cum Dumnezeu procedam?!

(am fost la dialogurile lui Johnny Raducanu si Caramitru; n-am fost la Remember, cu Mazilu. ma bucut imens c-am fost la primul spectacol, regret din adincul uriasului meu suflet ca n-am ajuns la al doilea)

Poate binevoieste cineva sa-mi explice.

Caci. Am  asa o inefabila senzatie ca mi s-a intimplat si la alegerile parlamentare sa nu mai deosebesc niste partide din cauza ca afisele publicitare corespunzatoare erau aproape identice. Asa e? S-au copiat PDLul si PNLul si inainte?  Memoria e punctul meu slab. Iar  documentarea mi-este greu de facut, ca-s femeie :P si prefer sa stau de vorba ca sa aflu lucruri, nu sa bintui internetul.  Poate cineva sa ma lamureasca?

In plus am senzatia ca PDL este cel care copiaza consecvent. (Sau o fi PNLul?).  Acum, pe linga bunsimtzul dupa care alearga ambii catindati, am vazut la omul asta ca s-ar zice ca in prezenta campanie PDLul parodiaza PNLul.

Parodiaza, copiaza, confuzeaza- ok. Dar an-dupa-an? Ce motive puteti imagina pentru asta? (e curiozitate pura, nu intrebare subversiva. reamintesc cititorului vechi si anunt cititorul nou ca n-am nici o simpatie politica)(am insa mai multe antipatii). Ce-ar obtine un facator de campanie electorala de pe urma acestor practici?

Daca Crin Antonescu zice “Romania bunului-simt”,
si Basescu zice “Vreau o Romanie a bunului-simt!”,
inseamna ca Basescu vrea sa voteze cu Antonescu?

(va rog din sufletul meu de femeie simpla sa scoateti incarcatura politica din rindurile de mai sus.  dac-o puneti, e de la voi, nu de la mine. eu doar privesc din perspectiva unei logici elementare sloganurile candidatilor. si ma mir ca doar eu (si nu si basescu/antonescu)   vad lucrurile determinindu-se in acest fel. de ris, oricum :))

Scriam in februarie (in tabu, fara link aici. sa tin minte  sa nu mai fac asa alta data), despre casatoria gay:

Ce se întâmplă acum cu cuplurile gay e cam aşa:
- D-le Popescu, de bună voie şi nesilit de nimeni, îl luaţi în căsătorie pe Ionescu?
- Da.
- D-le Ionescu, de bună voie şi nesilit de nimeni, îl luaţi în căsătorie pe Popescu?
- Da.
- Doamnelor şi domnilor din public, sunteţi de acord ca Popescu să se căsătorească cu Ionescu?
- Nu, zice dl Varză-Viezure-Mânz.
- Imi pare rău, d-le Ionescu, îmi pare rău d-le Popescu, nu vă puteţi căsători. D-nul Varză-Viezure-Mânz nu-i de acord.

Zilele astea am descoperit (via Marius Sescu) ca, in sfirsit, ajung si altii sa aiba aceasi perspectiva. Mai ramine sa inteleaga si … legiuitorul de pretutindeni ca pretentia lui Varza Viezure Manz e de ris, nu de raspuns la ea. Cit o sa dureze? 20 de ani? 100? 2000?

Desigur, pe copii ii aduce barza doar dupa ce fat frumos si ileana se casatoresc si primesc de zestre jumatate de imparatie.
La spartul tirgului ma gasesc si eu sa-mi exprim o nedumerire: consulii nu fac sex?

Am prins zilele astea frinturi multrepetate de stiri la tv in care se anunta alb ca consulul si-a dat demisia dupa ce a aparut pe net un filmultez cu el facind sex. Nu-s familiara cu situatia, nu ma mir ca s-au gasit niste cetateni dornici sa-l filmeze&posteze pe ex-consulul chisinauean facind sex… si-s de acord ca trebuie sa fie cam jenant sa apari in ipostaza intima in spatiul public, fie el si virtual. Date fiind reactiile publice, pot sa inteleg si de ce si-a dat demisia.

Totusi, nu inteleg cu ce anume considera “publicul” c-a gresit consulul. O lege clar n-a incalcat, ca atunci auzeam alt tip de discurs si stirea ar fi cuprins si textul “daca va fi gasit vinovat, consulul e pasibil de o pedeapsa intre X si Y (ani sau lei)”. E o problema de etica, atunci?
Care?
Intelegeam daca facea sex cu o prostituata (intr-o tara in care prostitutia era permisa; ca daca era incriminata- era problema cu legea. nu mai discutam de etica). Sau daca-si posta singur filmul pe net. Sau daca-ar fi fost beat mort (desi cred ca oamenii au dreptul sa fie beti morti in spatii private;… totusi cred ca un consul n-are voie sa fie beat mort si vazut asa in tara in care consuleaza- trebuie ca au ei un articol in regulamentul de functionare unde sa scrie asta). Sau de-ar fi aparut cumva in cadru un… element care sa fi dovedit ca omul facea sex in timpul orelor in care tara il platea sa dea vize. Sau macar sa fi auzit ca era insurat si ca mima prin consulat rolul tatalui de familie exemplar. si tinara era cea mai buna prietena a sotiei lui (… si in realitate, iata cu ce se ocupa! Rusine!)(dar nu-i nici asta). Nu cred ca-i vorba nici chiar faptul ca domnul facea sex cu o persoana cu care nu era casatorit (ca daca asta i-ar fi deranjat pe regizorii filmului, ma gindesc ca ar fi cerut in film consului sa repare onoarea patata a domnisoarei. si s-o ia de nevasta) (ah, si daca el ar fi ascultat indemnul, si daca ea ar fi zis “da”, ce poveste emotionanta de dragoste cu happy end ar fi putut fi!)

Sa inteleg ca alti diplomati nu fac sex? Si ca si despre el, pina la proba filmului, “se” presupunea la fel?
Si acum descoperim ca ne-a inselat asteptarile? Asta e problema?
Aha :).

PS- bonus:

Astazi Emilia si cu mine implinim un an de cind ne-am lasat de fumat. Altadata cind m-am mai lasat de fumat, la aniversarea de un an am aprins o tigara :). Acum nu stiu ce sa fac. N-o sa aprind o tigara, dar nici de sarbatorit nu stiu cum as sarbatori. C-as sarbatori.

Bilant: N-am fumat vreo 17 mii de tigari. Si m-am descurcat destul de usor… parca nu mi-au lipsit nici gesturile, nici fumul… si cred c-au fost mai putin de 20 de momente, in tot anul, in care mi-as fi dorit sa-mi aprind o tigara. De obicei in cluburile pline de fum. Sau in momente de tristete imbalsamata in cit de putin alcool. Noroc ca nu prea beau. Ca nu pot, nu ca ma abtin sau ca nu-mi doresc :(.
M-am ingrasat, pentru cine e interesat sa afle. Nu stiu cit m-am ingrasat pentru ca n-am cintar si nici nu cred in utilitatea lui pe lume. Nu cred ca ma incadrez la femei durdulii deocamdata, dar dupa ce vreme de 20 de ani am trecut drept anorexica, acum sint partial mindra de noile proportii. mi se pare ca, in sfirsit, prezenta mea conteaza. (am ceva mici retineri in a ma lauda la acest capitol, deoarece parca n-as vrea ca prezenta mea sa conteze cu mult mai mult decit conteaza acum)(oricum nu cred ca greutatea in plus e generata de tigarile nefumate. cred ca e generata de faptul ca maninc (neasteptata credinta, stiu :P))(si maninc mai mult din simplul motiv c-am gasit oameni cu care sa ma socializez in timpul prinzului. ca la mine “mincarea pentru mincare”, n-are sens. “mincarea pentru socializarea aferenta” insa are.)(sens, ca de asta vorbeam.)

Ce m-a ajutat cel mai mult (pe linga zyban, ca medicamentul a contat doar in primele 2-3 saptamini):
- faptul ca mi-era rau de la fum (fumam prea mult si de prea mult timp) si ma deranja ca respiram permanent greu si simteam kilograme de gudron lipite bine de plamini.
- faptul ca am continuat sa-mi petrec in preajma fumatorilor timpul alocat anterior tigarilor
- faptul ca ma indentific in continuare drept fumatoare. sint o fumatoare care nu fumeaza.

Ma fascineaza in continuare schimbarea culorii jarului unei tigari aprinse si fumul (oricind ca imagine si uneori ca miros). Si imi traiesc nevoia acuta de privit fuioare de fum, aciuindu-ma pe linga cite un fumator milostiv. Cred ca daca as fi trait intr-o lume cu pamint in loc de asfalt, cu orizont in loc de siluete de cladiri gri, cu aer curat si cu foc, n-as mai fi ajuns niciodata sa fumez 60 de tigari intr-o zi.

UPDATE 3:
- mai multe poze (ultimele, ca de acum vor aparea nenumarate si, oricum, o sa inceapa si google sa le gaseasca): demotix (multumesc vera), totalgay (multumesc webbie).

- articol care mi-a placut, la illeane.

- alte articole cu poze frumoase: underhill si oanamaria

UPDATE 2:
- Ioana Lupea, editorial excelent in Evz: Mars gay sub un clopot de sticla
- poze noi: verificati comentariile ca au mai aparut citeva linkuri.
- articol, imagini de la mars si linkuri catre ce-a zis media pe tema marsului: Asociatia Incognito

UPDATE- poze:
Alex, nada, Anita Vizireanu- poza 1 si poza 2, am doar 18 ani, gramo, monsoux… si sint sigura ca mai sint si altele. daca le stiti (pe altele), va rog sa-mi sa lasati linkurile.
##################################

- 2-300 de oameni (adica umpic mai multi decit anul trecut, dar in continuare dezamagitor (pentru mine) de putini participanti)
- skateri cu steaguri “eu sunt! tu?” :), mai multa culoare ca de obicei, fluiere si baloane de sapun.
- muzica, in sfirsit, s-a auzit
- oaspeti de seama: ambasadori (Republica Ceha, Olanda, Suedia, Anglia), parlamentari europeni (Michael Cashman (UK), Michel Teychenne (Franta), Boris Dittrich de la Huma Rights Watch
- discursuri scurte si clare
- participanti la care nu ma asteptam, adica citeva persoane de peste 40 si chiar peste 60 de ani care pareau straight si care venisera la mars (un cuplu chiar cu solganul not gay but tolerant… nu mai stiu daca era in ro sau engleza :D)
- mai aproape de party si mai usor de zimbit decit in anii anteriori

Au fost oameni pe care ii vad an de an si citiva oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata.

Nu l-am recunoscut pe Octavian :( (credeam ca-l recunosc dupa cele citeva poze vazute).

Si o mare dezamagire: a fost un mars “cu circuit inchis”. Anul asta “fortele de ordine” cred ca au avut ca sarcina sa tina departe pe cei care ar fi vrut sa se uite la mars. Senzatia mea e ca a fost interzis accesul oricui pe bulevardele pe care s-a petrecut marsul. Poate ca intentia era sa evite eventualele incidente (si ele au fost evitate, au lipsit pumnii, galeriile si icoanele).

Rezultatul insa e ca mergem tot mai departe de ce-ar trebui marsul sa fie. A fost acelasi lucru ca si cind am fi mers pe un stadion pustiu, am fi facut citeva tururi de stadion, si apoi am fi plecat spre casele noastre.

PS: primele poze postate pe net.

Azi, simbata, incepind cu ora 16.30, la intersectia dintre bd unirii si str regina maria. Repere: pta unirii, capatul tramvaiului 32, intesa sanpaolo bank. Plecarea e la ora 17, spre casa poporului. Marsul se incheie la izvor. (harta)

Dupa ora 17 nu mai este posibil sa va alaturati marsului, asa ca pls veniti la timp. Participarea de pe margine e cu totul nerecomandabila, parerea mea. Nu doar pentru ca veti fi asimilati celor care sint impotriva marsului dar si pentru ca e o experienta trista.

Daca sprijiniti drepturile gay, ati putea veni la mars DAR aveti un motiv “principial” din care nu o faceti, aruncati un ochi pe parerea mea despre motivele din care oamenii nu vin la mars.

Stimati tovarasi de blogo/neto/virtualo…sfera, ajutati-ma va rog sa colectez adresele site-urilor care au afisat din bannerele GayFest 2009. Daca stiti astfel de site-uri, lasati linkurile in comentarii.  Pe linga linkul (dofollow) de aici, sustinatorii virtuali vor fi afisati si undeva pe site-ul ACCEPTului, intr-un loc pe care imediat ce-l voi sti, il voi anunta aci. merci :)

Actualizare: blogurile sustinatoare sint listate pe site-ul GayFest, la anul 2009, sectiunea “Amici”.

Actualizarea nr 2: la cererea publicului, artistul a facut si banner de 125×125, si de 250×250.