(cei grabiti pot sa treaca direct la ultimul paragraf:))
Era prin 95, cand eu lucram intr-o organizatie romano-engleza. Intr-o zi vine la mine un englez blond, luminos si fotograf, care se afla la noi cu scopul pozarii Romaniei. Am iesit la o bere impreuna, ocazie cu care am aflat ca era vegetarian. Vegeterarienii erau foarte rari in vremurile alea, ei fiind preponderent membrii MISA. Deci, interesant. Continuand conversatia despre el, aflu insa (cu stupoare) ca e si „anarhist”. Zic cu „stupoare” pentru ca pana atunci auzisem anarhia mentionata in discursurile comuniste, drept ceva extrem de rau. Credeam ca anarhistii sunt niste oameni care pun bombe. Adica, eram convisa ca toata lumea e de acord ca anarhismul e rau si nu ma asteptam ca sa traiesc clipa in care cineva imi spune cu o senina privire albastra oprita in ochii mei + zambet bland, asortat la privire: sunt anarhist. Si totusi mi se intampla.
Noroc ca-mi castigase deja ceva incredere, asa incat am indraznit sa-mi exprim prin viu grai stupoarea. Mi-a povestit atunci, cu bunavointa, cum e el anarhist. Presupun ca mi-a spus si lucruri care tineau de ideologia anarhista (daca asa ceva exista) dar eu am retinut doar „exemplele concrete”, care mi se pareau culmea bizareriei.
De exemplu, facea parte dintr-un grup care, in anglia, milita pentru „no more roads” (practic cereau sa nu se mai construiasca noi autostrazi) … idee bulversanta pentru mine. La noi, in acele vremuri, toate drumurile erau proaste, si multe din drumurile „mici” nu erau asfaltate. Dorinta poporului era „mai multe drumuri si mai bune” si discutam despre posibile si necesare autostrazi. (si in acele vremuri, inca ne imaginam ca le vom si avea)
Vorbea de lipsa de rost a masinilor personale cand noi eram intr-o perioada in care abia incepuseram sa avem acces la ele.
Imi explica ca bananele existente la noi pe piata n-ar trebui cumparate (in conditiile in care mie inca nu-mi venea sa cred ca pot fi procurate oricand, fara sa stai coada, dupa ani in care le vazusem doar de Craciun), pe motiv ca proveneau din nush ce tara in care oamenii care munceau la culesul lor erau prost platiti, exploatatorii profitand de faptul ca oamenii locului n-aveau nici o alta optiune sa-si castige painea.
Mi-a mai zis ca daca vreau sa fumez, ar trebui sa ma orientez spre carpati fara filtru, pentru ca, pe de o parte aceste tigari erau produse cu tutun romanesc (si astfel nu contribuiam la exploatarea cultivatorilor de tutun din america de sud de catre marile companii producatoare de tigari), iar pe de alta evitam problemele generate mediului de filtru (filtrul de la tigara e foarte greu degradabil si mai toxic pentru mediu decat alte feluri de gunoi) si de plasticul care imbraca tigarile cu pretentii.
Cei care si-au trait cea mai mare parte a vietii in zilele noastre, probabil ca nu inteleg foarte bine de ce mi se parea bizar ce zicea englezul. Pentru ca mai nou am inceput sa aud felul asta de discurs si la noi. Dar ma astept ca macar cei care au prins mai mult de 15 ani de comunism sa rezoneze cu mine :). Mi se parea ciudat! Rau!
Asa. Ca sa scurtez povestea, am ramas pentru urmatorii 3-4 ani in relatii cordiale cu englezul, adica ne-am inteles bine. Pana la urma am pierdut legatura cu el pentru ca el era mereu calator si ajungea in tari despre care eu nu stiam nici numele sa-l scriu corect. Ii multumesc pentru multele ganduri noi pe care mi le-a prilejuit. N-am reusit sa inteleg ce e cu anarhismul (imi scapa „ceva”, probabil si din cauza ca anarhismul asta e de mai multe feluri), dar am apucat sa-mi dau seama ca e posibil sa ma inteleg bine cu anarhistii.
Anarhia vazuta de femeia simpla
S-ar putea sa fiu de tot pe aratura, dar senzatia mea este ca „raul” absolut, in viziune anarhista, este nedreptatea. E mai greu de sesizat asta de catre omul de rand pentru ca ei au o perspectiva globala* asupra nedreptatii.
Iar beneficiarul final vizat de anarhisti e omul, privit ca individ, nu ca una din oitzele turmei, oitza la care este in mod obisnuit redus.
Daca scopul lor de „lume fara stapani/fara ierarhie” e realist, e alta discutie. Ca uneori metodele folosite sunt radicale, e si asta alta discutie.
(daca cineva care-si zice anarhist, nu-i de acord cu aceasta perspectiva, sa zica. e posibil sa n-am legatura cu realitatea.)
Tot ce-i mai sus a fost un fel de introducere, de imprietenire cu subiectul pentru cei care-s impotriva anarhismului din principiu. Senzatia mea este ca una lume este atat de speriata de sonoritatea cuvantului „anarhie”, incat face abstractie de fapte, cand e vorba de incidentul de la fabrica timpuri noi.
Fapte care-s asa: Niste oameni care au inchiriat un spatiu, sunt „retinuti” (oficial, din cauza plangerii proprietarului) cu ajutorul mascatilor (si batuti). Dovezile care-i incrimineaza, sunt vopseluri. Si faptul ca-s anti nato.
Daca oamenii aia s-ar fi ocupat cu producerea de bombe artizanale, as fi inteles. Daca ar fi pregatit un atentat impotriva cuiva, iar as fi inteles. Dar aici e vorba de o diferenta de parere, diferenta pe care ‘oamenii-pericol-public’ doreau sa si-o exprime in public, si in scris. (stimati tovarasi, daca vreti sa mimati democratia, atunci trebuie sa existe si niste proteste. pentru credibilitate)
Culmea, apare si politicianul ratacit din alte vremuri. Ce fiinta contemporana care rationeaza integral poate pune in balanta nedreptatea/dezordinea si sa ajunga la concluzia ca decat dezordine, mai bine nedreptate?
„Linistea” e cea mai de pret. Trebuie sa fim cuminti, sa nu iesim din rand, sa ascultam de tatucul nostru, oricare ar fi el. Iar daca almighty dabaliu vine in vizita, pai pentru el trebuie sa facem curatenie, sa plantam flori, sa ascundem maindanezii si cersetorii, sa astupam gropile. Si nimeni nu trebuie sa miste in front cata vreme inaltii oaspeti sunt aici.
Am scris mult :D. Voiam de fapt doar sa intreb: De cand e necesara interventia mascatilor pentru cei care sunt de alta parere decat „centru”?
*neinspirat cuvant am mai gasit si eu pentru a descrie niste oameni care sunt impotriva globalizarii :)
Loading ...
Comentarii noi