Si, dupa cum stiti deja toti cei care ati trecut de 10 ani, granita care desparte omul  in cauza de cei mai mari/batrini, e in permanenta miscare. Asa incit pot sa ajungi sa zici la un moment dat  (dupa ce anterior i-ai vazut mosi pe aia de 25):  “X a murit de tinar. n-avea nici 60 de ani.”

Dar nu despre unde punem limita tinar/batrin vreau sa vorbim, ci despre ce se intimpla cu anii, pe masura ce trec. Ca mie mi se pare ca se scurteaza. si am verificat cu alti oameni din jurul meu, si ei zic la fel. Daca primii 10 ani din viata au trecut foaaaaaarte incet, ultimii 10 au trecut destul de repede. Iar ultimul an (sau ultimii 3) au trecut, asa, in pas alergator. Deja nu ma mai supar ca mi-e frig, pentru  ca stiu ca primavara vine in curind. Nici nu disper ca am inceput o facultate de pe urma careia as ajunge sa pot practica noua meserie in vreo 5-6-7 ani, ca stiu si ca acestia vor trece in zbor. Si asta vreau sa va intreb: cum de se schimba asa perceptia pe care o avem despre timp?

Eu am doua ipoteze, dar nu vi le spun inca- o se le spun insa, sigur, tot aici.  Pina atunci astept pareri din partea voastra. Daca a apucat si altcineva sa se preocupe de asta. Daca nu, nu.

Asa. deci. Voi ce faceti cind dati nas in nas cu o vedeta?

Pina acum eu o ignoram. Ma gindeam ca o fi biata/bietul obosit de cit sta lumea cu ochii pe el/ea. Si-i ofeream, din partea mea, liniste.

Dar, fiind zilele trecute pe aeroportul otopeni (pardon, henri coanda) am dat nas in nas cu Oreste. In prima fractiune de secunda am vrut  sa intorc ochii (ca o persoana civilizata ce pot sa fiu), sa las omul in pace. In fractiunea doi am aruncat un zimbet mic, ca m-am gindit brusc ca probabil ca vedeta nu se supara daca-i bagata in seama, ci se bucura. Ca daca nu-i placea s-o bage lumea in seama, nu se facea vedeta, ci se facea pustinc. Nu?  Am zabovit privindu-l si in fractiunea 3, si daca si el ar fi facut la fel, l-as fi intrebat: ei, domnu’ oreste, dumneata cum preferi? sa te ignor? sa te salut discret si sa te las apoi in pace? sa te salut si mai discret- doar cit sa vezi ca te recunosc si sa te las sa crezi ca nu te confund cu dani otil. si nici cu daniela crudu. sau sa zic “ooooho, domnu’ oreste! ce mai faceti domn’le, v-ati mai adaugat o bratzara-ceva?”

Cum insa domnu Oreste m-a ignorat in fractiunea de secunda 3,  mi-am revenit si m-am prefacut suficienta mie insami. ca de obicei.

Asa. Dar am ramas sub influenta intrebarii: bai, cum o fi mai bine sa te porti cu un vip?

Ziua 2, uitasem intrebarea, nu gasisem raspunsul. Eram in liftul transparent al unui hotel din timisoara cind in fatza ochilor mi-a aparut Caramitru.  Am petrecut un etaj impreuna. Doar noi doi. Na, fiind cu neuronii exersati de la  Oreste, am zimbit delicat si facut o mica conversatie. Caramitru mi-a zis “ati aparut, asa, ca Afrodita” iar eu m-am gindit ce pacat ca vremurile cind barbatii spuneau texte d-astea sint pe duca.  Si dup-aia Caramitru a plecat. Dar stind in acelasi hotel, ne intilneam iar si iar. Sa-l salut iar, si iar, si iar? Si pe Johnny Raducanu? ca era si el tot acolo. Cu care n-am fost cu liftul si cu care n-am schimbat vorbe. Dar pe care il consider un fel de fost vecin de cind ma trezeam dimineata in pianul lui ca stateam la C  care era despartit doar d-un perete de Maestru.

Nu puteam sa-i salut in continuu. Ca, la urma urmei, imi dadeam seama ca eu ii stiu din televizor/ de pe scena, iar ei pe mine de niciunde. Si in  ziua 3, in lobby-ul hotelului in cauza (savoy, din timisoara- adorabil personalul de acolo) il evit politicoasa pe Maestrul Raducanu …si dau cu ochii de Inegalabilul Razvan Mazilu. Ce era sa mai fac? Rid cu toata gura la el, ca doar eu il stiu pe el si ma abtinusem deja la Johnny, nu mai puteam sa ma abtin si-a doua oara. Iar Mazilu… ride cu toata gura, si cu ochii, la mine.

Deci, cititorule, avem o vedeta. Cum Dumnezeu procedam?!

(am fost la dialogurile lui Johnny Raducanu si Caramitru; n-am fost la Remember, cu Mazilu. ma bucut imens c-am fost la primul spectacol, regret din adincul uriasului meu suflet ca n-am ajuns la al doilea)

Caci. Am  asa o inefabila senzatie ca mi s-a intimplat si la alegerile parlamentare sa nu mai deosebesc niste partide din cauza ca afisele publicitare corespunzatoare erau aproape identice. Asa e? S-au copiat PDLul si PNLul si inainte?  Memoria e punctul meu slab. Iar  documentarea mi-este greu de facut, ca-s femeie :P si prefer sa stau de vorba ca sa aflu lucruri, nu sa bintui internetul.  Poate cineva sa ma lamureasca?

In plus am senzatia ca PDL este cel care copiaza consecvent. (Sau o fi PNLul?).  Acum, pe linga bunsimtzul dupa care alearga ambii catindati, am vazut la omul asta ca s-ar zice ca in prezenta campanie PDLul parodiaza PNLul.

Parodiaza, copiaza, confuzeaza- ok. Dar an-dupa-an? Ce motive puteti imagina pentru asta? (e curiozitate pura, nu intrebare subversiva. reamintesc cititorului vechi si anunt cititorul nou ca n-am nici o simpatie politica)(am insa mai multe antipatii). Ce-ar obtine un facator de campanie electorala de pe urma acestor practici?

(va rog din sufletul meu de femeie simpla sa scoateti incarcatura politica din rindurile de mai sus.  dac-o puneti, e de la voi, nu de la mine. eu doar privesc din perspectiva unei logici elementare sloganurile candidatilor. si ma mir ca doar eu (si nu si basescu/antonescu)   vad lucrurile determinindu-se in acest fel. de ris, oricum :))

Am prins zilele astea frinturi multrepetate de stiri la tv in care se anunta alb ca consulul si-a dat demisia dupa ce a aparut pe net un filmultez cu el facind sex. Nu-s familiara cu situatia, nu ma mir ca s-au gasit niste cetateni dornici sa-l filmeze&posteze pe ex-consulul chisinauean facind sex… si-s de acord ca trebuie sa fie cam jenant sa apari in ipostaza intima in spatiul public, fie el si virtual. Date fiind reactiile publice, pot sa inteleg si de ce si-a dat demisia.

Totusi, nu inteleg cu ce anume considera “publicul” c-a gresit consulul. O lege clar n-a incalcat, ca atunci auzeam alt tip de discurs si stirea ar fi cuprins si textul “daca va fi gasit vinovat, consulul e pasibil de o pedeapsa intre X si Y (ani sau lei)”. E o problema de etica, atunci?
Care?
Intelegeam daca facea sex cu o prostituata (intr-o tara in care prostitutia era permisa; ca daca era incriminata- era problema cu legea. nu mai discutam de etica). Sau daca-si posta singur filmul pe net. Sau daca-ar fi fost beat mort (desi cred ca oamenii au dreptul sa fie beti morti in spatii private;… totusi cred ca un consul n-are voie sa fie beat mort si vazut asa in tara in care consuleaza- trebuie ca au ei un articol in regulamentul de functionare unde sa scrie asta). Sau de-ar fi aparut cumva in cadru un… element care sa fi dovedit ca omul facea sex in timpul orelor in care tara il platea sa dea vize. Sau macar sa fi auzit ca era insurat si ca mima prin consulat rolul tatalui de familie exemplar. si tinara era cea mai buna prietena a sotiei lui (… si in realitate, iata cu ce se ocupa! Rusine!)(dar nu-i nici asta). Nu cred ca-i vorba nici chiar faptul ca domnul facea sex cu o persoana cu care nu era casatorit (ca daca asta i-ar fi deranjat pe regizorii filmului, ma gindesc ca ar fi cerut in film consului sa repare onoarea patata a domnisoarei. si s-o ia de nevasta) (ah, si daca el ar fi ascultat indemnul, si daca ea ar fi zis “da”, ce poveste emotionanta de dragoste cu happy end ar fi putut fi!)

Sa inteleg ca alti diplomati nu fac sex? Si ca si despre el, pina la proba filmului, “se” presupunea la fel?
Si acum descoperim ca ne-a inselat asteptarile? Asta e problema?
Aha :).

PS- bonus:

Bilant: N-am fumat vreo 17 mii de tigari. Si m-am descurcat destul de usor… parca nu mi-au lipsit nici gesturile, nici fumul… si cred c-au fost mai putin de 20 de momente, in tot anul, in care mi-as fi dorit sa-mi aprind o tigara. De obicei in cluburile pline de fum. Sau in momente de tristete imbalsamata in cit de putin alcool. Noroc ca nu prea beau. Ca nu pot, nu ca ma abtin sau ca nu-mi doresc :(.
M-am ingrasat, pentru cine e interesat sa afle. Nu stiu cit m-am ingrasat pentru ca n-am cintar si nici nu cred in utilitatea lui pe lume. Nu cred ca ma incadrez la femei durdulii deocamdata, dar dupa ce vreme de 20 de ani am trecut drept anorexica, acum sint partial mindra de noile proportii. mi se pare ca, in sfirsit, prezenta mea conteaza. (am ceva mici retineri in a ma lauda la acest capitol, deoarece parca n-as vrea ca prezenta mea sa conteze cu mult mai mult decit conteaza acum)(oricum nu cred ca greutatea in plus e generata de tigarile nefumate. cred ca e generata de faptul ca maninc (neasteptata credinta, stiu :P))(si maninc mai mult din simplul motiv c-am gasit oameni cu care sa ma socializez in timpul prinzului. ca la mine “mincarea pentru mincare”, n-are sens. “mincarea pentru socializarea aferenta” insa are.)(sens, ca de asta vorbeam.)

Ce m-a ajutat cel mai mult (pe linga zyban, ca medicamentul a contat doar in primele 2-3 saptamini):
- faptul ca mi-era rau de la fum (fumam prea mult si de prea mult timp) si ma deranja ca respiram permanent greu si simteam kilograme de gudron lipite bine de plamini.
- faptul ca am continuat sa-mi petrec in preajma fumatorilor timpul alocat anterior tigarilor
- faptul ca ma indentific in continuare drept fumatoare. sint o fumatoare care nu fumeaza.

Ma fascineaza in continuare schimbarea culorii jarului unei tigari aprinse si fumul (oricind ca imagine si uneori ca miros). Si imi traiesc nevoia acuta de privit fuioare de fum, aciuindu-ma pe linga cite un fumator milostiv. Cred ca daca as fi trait intr-o lume cu pamint in loc de asfalt, cu orizont in loc de siluete de cladiri gri, cu aer curat si cu foc, n-as mai fi ajuns niciodata sa fumez 60 de tigari intr-o zi.

Dupa ora 17 nu mai este posibil sa va alaturati marsului, asa ca pls veniti la timp. Participarea de pe margine e cu totul nerecomandabila, parerea mea. Nu doar pentru ca veti fi asimilati celor care sint impotriva marsului dar si pentru ca e o experienta trista.

Daca sprijiniti drepturile gay, ati putea veni la mars DAR aveti un motiv “principial” din care nu o faceti, aruncati un ochi pe parerea mea despre motivele din care oamenii nu vin la mars.

Actualizare: blogurile sustinatoare sint listate pe site-ul GayFest, la anul 2009, sectiunea “Amici”.

Actualizarea nr 2: la cererea publicului, artistul a facut si banner de 125×125, si de 250×250.

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.

***Ocazie cu care trebuie sa-i multumesc lui Zoso, cu care uneori nu-s de acord:), dar fara de care eu n-as fi aflat de XNView :). XNView e gratis, mic si stie sa modifice dimensiunea pozelor in grup (batch resize), ceea ce mi-a permis sa ma invirt in timp rezonabil printre pozele din Mexic. (Mergeti la el pentru instructiuni de batch resize in XNView).

***Apel umanitar 2: Diana, pe dvd-ul de la tine exista cumva poze de la casa Friedei? ca daca nu, am ramas fara ele. La mine nu mai sint. (Nu, n-am vorbit cu K. Iertare, Cami! Vorbesc miine :D)

***Parerea mea, fara legatura cu nimic: Feteasca Neagra de Valea Calugareasca (2006?) este cel mai bun vin. Nu-l gasesc la chioscurile din jur… dar cum dau de el vi-l pozez si-l mai recomand odata :).

***Imi place OptZile.ro :) (site de review-uri de restaurante; din toata tara)… si n-am facut poze la china town! :((