Tag Archive for 'blogging'

Noutati blog

Published
by
irina
on April 18, 2008
in ale mele, blogging and gay et al.
. 9 Comments

Dupa cum ziceam intr-un comentariu, cat am fost eu plecata de langa net, Gabi de la HaiPa mi-a actualizat (la rugamintea mea) wordpressul. Ca urmare a actualizarii, ieri blogul arata dubios- in sensul ca disparusera toate lucrurile mici si multe afisate in coloana din dreapta. Spre nesfirsita mea incintare, aceasta problema s-a rezolvat spontan, in aceasta dimineata. (N-as putea spune cum. Am intrat in partea de administrare a blogului si am bifat cateva casute, curioasa sa vad ce-o sa se intimple. S-a intimplat ca s-a intors sidebarul, in varianta sa initiala).

Dar am in continuare probleme. Adica toate paginile secundare apar fara comentarii. Ele (comentariile) exista, dar nu stiu cum sa le fac vizibile. Si, in clipa asta, nici nu se poate comenta acolo…
Stie cineva cum imi fac din nou comentariile vizibile pe paginile secundare? (casutele paginii de ‘allow comments’ si ‘allow pings’ sunt ambele bifate, deci nu aici e problema). (Pagina lui calin e temporar parolata. Daca vreti sa vedeti ca nu se vad comentariile, incercati frigiderul sau cosul.)*

Altfel, va anunt ca am schimbat numele blogului, acum il cheama femeia simpla (cu subtitlul de ‘avizier personal’). Am remarcat ca lumea oricum asa ii spunea (blogul femeii simple) si am zis sa ma conformez, ca sa nu mai existe probleme de identitate. Vechiul subtitlu, “blog fara obligatii”, a ramas un deziderat (ca o realitate absoluta nu mai era de mult). Cea mai buna dovada e ca am schimbat numele pe care-l voiam eu, si i-am dat numele pe care-l vrea cititorul majoritar. Alta dovada ca nu-i chiar fara obligatii e faptul ca uneori postez cite ceva doar ca sa nu ma mustre constiinta ca intra oameni pe blogul meu si nu gasesc nimic nou :D. Si am zis sa nu mai induc lumea in eroare, sustinind sus si tare lipsa obligatiilor. Deci- ceva obligatii exista. Dar incerc sa le pastrez minime si stau sa ma gandesc bine inainte sa-mi asum vreuna :).

Si daca tot suntem la categoria noutati blog, va anunt ca (urmare a sondajului pe tema diacriticelor) voi scrie tot fara diacritice si in continuare. 18% dintre cei care au votat (11 voturi adica) zic ca nu vad diacriticele. Asta e. Scriu ca sa fiu citita de oricine doreste sa ma citeasca. Personal prefer sa vad diacritice in textele pe care le citesc pe net… dar, tot personal, stiu ca nu pot citi textele in care, in loc de diacritice, vad casute.

*gata, s-a rezolvat si se vad comentarile din sub pagini. merci Gabi HaiPa :)

Google Reader pentru profani

Published
by
irina
on April 16, 2008
in ... educative and blogging
. 12 Comments

Dupa ce una din prietenele mele m-a rugat pentru a 3a oara sa-i explic la ce foloseste si cum se foloseste Google Reader-ul, m-am hotarat. Explic aici, si cand ma intreaba data viitoare dau linkul. :)

La ce foloseste?
Google Reader (in continuare numit GR) va poate fi de folos daca:
- cititi mai multe bloguri in mod consecvent
- v-ati plictisit sa tot intrati pe blogul cuiva care scrie rar si sa nu gasiti nimic.
- va doriti sa aflati cat mai repede cand, pe blogurile vizate de voi, apar articole noi.

GR este ceva care pune la un loc toate articolele care apar pe blogurile care va intereseaza. Dimineata la cafea, in loc sa intrati din blog in blog si sa vedeti ca unii (ca mine) tot n-au postat nimic, puteti sa intrati in contul vostru de GR si veti avea in fata ochilor toate articolele nou aparute. Le puteti citi direct acolo… iar daca vreti sa comentati, sunteti doar la un click distanta de blogul dorit. In plus, puteti pastra legatura si cu comentariile la anumite articole si sa aflati cand cineva posteaza un comentariu nou.

Avantaj suplimentar: contul de GR il puteti accesa de pe orice calculator legat la net (nu-i ca bookmarks-urile, care-s pastrate doar in computerul in care le faceti).

Cum se foloseste?
Ca sa beneficiati de aceste minunate avantaje, trebuie sa faceti urmatorii pasi:
1. sa va faceti un cont google
2. sa intrati in GR
3. sa va abonati la blogurile care va intereseaza.
Si gata!

Si acum, iata pasii explicati unul cate unul.

1. Contul google (Google account, pe limba lor)
- Intrati AICI
- Scrieti in primul camp o adresa de email (de-a voastra:)). Nu e obligatoriu sa fie gmail.
- Alegeti o parola (min 8 caractere), pe care o scrieti de doua ori.
- Scrieti codul de validare
- Dati click pe I accept. Create my account.
- Asteptati sa primiti mailul de validare a contului (pe adresa pe care tocmai ati declarat-o). Primiti mailul si dati click primul link din el.

2. Intratul in Google Reader
Mergeti in GR (www.google.com/reader) si va logati (adica: scrieti adresa de email completa si parola, ambele identice cu cele folosite la pasul 1 :)).

3. Abonarea la bloguri
Imediat ce ati intrat, google reader o sa vrea sa va … faca un tur. Si mai apoi o sa va mai dea niste sfaturi si indicii. Faceti sau nu turul, dupa bunul plac.
Singurul lucru care va trebuie insa pentru abonarea la bloguri este sa … va abonati. Adica:GetStartedGoogleReader
- dati click acolo, in stanga, unde scrie add subscription (incercuit cu roz, in poza)
- treceti adresa blogului dorit (cu copy/paste) in dreptunghiutzul care vi s-a deschis in fata ochilor. Blogul o sa fie adaugat, si in fereastra din dreapta o sa vedeti ultimele articole. Repetati pasul 3 cu toate blogurile pe care le vreti in reader.

Cred ca e inutil sa va spun ca dupa ce v-ati facut contul, nu va ma trebui sa repetati pasul 1 :P. Pur si simplu
- mergeti in google reader,
- va logati (scriind emailul complet si parola aleasa pentru GR)
- si cititi (sau adaugati bloguri in lista voastra).

Mai departe sunt convinsa ca va descurcati singuri, chiar si cei foarte profani :). Va puteti dezabona de la ce bloguri vreti, le puteti grupa in foldere/categorii si, daca aveti blog, puteti sa va faceti o casetutza cum este a mea, asta verde din sidebar (coloana din dreapta adica), in care sa apara acele articole ale altora pe care vreti sa le impartasiti cititorilor vostri.

In incheiere, cativa termeni ‘de specialitate’, de care nu aveti neaparata nevoie:
Feed: un format … aparte in care sunt transpuse articolele de pe bloguri; feedul contine ‘continutul’ articolelor si linkul catre ele. Feed-urile n-au nici o utilitate pentru cititorii care citesc direct ‘pe blog’. Nici ceilalti, care folosesc google readerul (sau altceva) nu au nevoie sa citeasca feeduri. GR insa are nevoie de ele pentru ca doar informatia stocata ca feed poate fi accesata de el (daca un blog nu ofera articolele si sub forma de feed, nu va puteti abona (prin feed) la el; cel putin 90% din bloguri au feeduri).

 RSS si Atom: 2 feluri diferite de feeduri. Pentru o femeie simpla, distinctia dintre ele e nesemnificativa… pentru ca n-are nici o utilitate practica atunci cand vrei sa te abonezi la feedurile unui site. E treaba GR sa le inteleaga pe fiecare in parte.
FeedIcon Nu le-am mentionat degeaba, insa. Uneori e posibil ca doar trecand adresa blogului la add subscription sa nu va puteti abona. Atunci, cautati in blogul cu princina fie poza alaturata, fie RSS, Atom sau feed. Dati click pe ce-ati gasit, luati adresa care apare in browser si pe ea treceti-o la ‘add subscription’.

Agregator (de feeduri)= cititor de feeduri (sau feed reader); ‘ceva’ care consulta feedurile blogurilor din lista voastra si care va permite sa vedeti aproape imediat articolele nou aparute asezate, toate, intr-un singur loc. Adica agregatoarele verifica periodic feedurile ca sa vada daca pe blogurile/site-urile vizate apare continut nou… si daca apare, anunta asta. Google Reader e un exemplu de agreagator. Mai sunt si altele, dar eu nu le mai tin minte nici pe cele pe care le-am folosit personal, pana sa ajung la GR.

PS IMPORTANT: unele bloguri nu lasa GR sa afiseze articolul integral. Autorul blogului este cel care hotaraste daca ofera feed integral sau partial. Asta inseamna ca pentru unele dintre blogurile pe care le adaugati la voi in GR va fi totusi nevoie sa mergeti ‘la sursa’ pentru a citi articolul integral. (se merge dand click pe titlul articolului dorit, in GR).

PPS: Mai multe despre RSS-uri, la Dan. (caruia ii multumesc o data in plus, ca mult m-a ajutat cand am inceput eu sa ma intreb ce-s alea RSSuri. Cu ceva timp in urma:))

Din blog in blog

Published
by
irina
on January 20, 2008
in ale mele, blogging and pe la altii auzite
. 8 Comments

Citind eu bloguri vecine si prietene (mai mult sau mai putin vecine si mai mult sau mai putin prietene. n-o luati ad litteram) am descoperit urmatoarele articole pe care vreau sa vi le impartasesc*:
Suzi isi exprima sentimentele fata de oameni si poze. Asa zic si eu. Plus ca pe mine putine lucruri ma dispera mai mult decat momentul in care in poze apar oameni pe care nu-i cunosc: aici e X de care ti-am spus ca e cu Y, colega de serviciu a cumnatei nasului vecinilor mei.

Andreanum, plecand de la situatia unui manuscris nepublicat al lui Nabokov, ne face partasii dilemei: ce ar trebui sa faca fiul lui N (actual posesor al manuscrisului): sa-l publice (mai ales ca scrierea in cauza ar arunca o noua lumina asupra operei Nabokoviene) sau sa-l distruga (asa cum N a cerut). Eu mi-am exprimat punctul de vedere acolo… daca aveti si voi ‘un’ punct de vedere, eu zic tot acolo sa-l exprimati… ca eu sunt o femeie simpla de fier in aceasta chestiune: autorul ceru sa fie ars manuscris, atunci ars trebuie sa fie. Desi mi-ar placea sa-l citesc :D. (imi permit aici o paranteza: parerea mea personala este ca aceasta carte va fi publicata si ca toata discutia din jurul ei a fost pornita spre a-i creste vizibilitatea. Dar timpul ne va lamuri. Iar dilema, ca principiu, ramane valabila.)

Arhi spune o poveste despre cum a intrat el in adresa de mail a cumnatului, cum a descoperit ca acesta o inseala pe sotie (si anume pe sora lui Arhi), cum si-a anuntat sora despre situatie si cum toata familia (sora included) a trecut de partea cumnatului (care a explicat ca nimic din ceea ce se vedea nu era adevarat). Concluzia lui Arhi era: “Asa ca, lasati dracului spionajul de parole. Fericiti cei ce nu stiu nimic…”. M-am bucurat c-a pus in discutie problema, crezand ca m-a scutit de un post pe tema asta (e ok sau nu sa intri in mailul altcuiva… asta in diverse conjuncturi posibile)… si m-am asternut pe citit comentarii. In loc sa vad cum zice cititorul ca e cu unde incepe si unde se termina dreptul la intimitate, am gasit multe pareri despre ce ar fi putut Arhi sa faca pentru a dovedi ca minte cumnatu’. Sau altele asemenea. Drept care am pornit sondajul pe care-l gasiti in dreapta sus: E ok sa intri in emailul personal al altcuiva? Votati va rog.

Dono vorbeste despre spatiul personal si despre oamenii care, dupa ce ti-l invadeaza, te scuipa cand vorbesc. Aici nu-i nici o controversa, ca toata lumea care comenteaza pare sa fie de acord: e rau sa fii scuipat. Atunci ma intreb cine or fi aia care totusi intra in spatiul personal? Si mai ales cine or fi aia care-ti intra in spatiul personal desi scuipa (involuntar, dar ce folos?) cand vorbesc?

Iar Oblia are un superb articol ‘aniversar’, provocat de sarbatorirea unui an de blog. E de citit si, eventual, de inclus intr-o culegere de articole cu titlul 101 de motive bune pentru a-ti face blog. (Pe langa ca are niste cuvinte mai mult decat elogioase despre mine, are cuvinte frumoase la adresa mai multora. Eu zic ca toate linkurile pe care le da cu aceasta ocazie sunt de vizitat :))

*ati remarcat in coloana din dreapta a avizierului o casetuta verde cu titlul ‘articolele altora. de citit’? Acolo se afla articole recente (care mi-au placut) ale altor bloggeri… inclusiv ale unora care nu-s in blogrollul meu, dar pe care ii citesc :). Ma gandesc sa o fac mai mare (cu 10 intrari). Ce ziceti?

PS:
1. Cei care au blog dar n-au domeniu si care si-ar dori sa le aiba pe amandoua, se pot inscrie aici. Pana pe 31 ianuarie.
Altfel spus: Aprozarnet va desemna castigatorul lunii februarie al premiului HaiPa.

2. sondajul saptamanii anterioare, care incerca sa vada ce gen au cititorii mei, s-a terminat incredibil de echilibrat: 25 femei, 25 barbati si 5 altceva. Dar ma gandesc ca nu-i neaparat reprezentativ pentru ca zilele trecute am beneficiat de multi cititori noi (si probabil ocazionali) adusi aici de tema semnalarii reclamei pe blog. Asa ca probabil ca-l repet (pe sondaj) mai incolo.

Ce-am mai schimbat la blog

Published
by
irina
on January 18, 2008
in ale mele and blogging
. 9 Comments

Dupa ce m-am laudat intensiv si pe larg povestindu-va c-am deslusit tainele instalarii pluginurilor, am fost (cu brutalitate) readusa cu picioarele pe pamant de experientele recente.

Astfel, n-am reusit sa instalez 2 pluginuri (pluginuri care, multumita interventiilor salvatoare ale lui Gabi-HaiPa exista (totusi) in prezent, pe blog):
***acum, in coada articolelor contemporane gasiti un link la posturi publicate cu un an in urma [oneyearago]. (facilitate care-i probabil mai folositoare mie decat cititorilor)(daca un post nu are link la sfarsit, inseamna ca n-am scris nimic in ziua corespunzatoare lui din 2007. situatie care e relativ frecventa).

***am scos nofollow-ul (info de interes doar pentru posesorii de bloguri/site-uri; inseamna ca de o saptamana, de cand l-am pus pe acest nofollow free, comentariile lor vor fi contorizate de robotzei ca linkuri). Pluginul e ‘de proba’; nu stiu daca o sa-l pastrez. Am lasat comentariile sa fie luate in seama din dorinta de a recunoaste contributia celor care comenteaza. Daca se dovedeste c-o sa duca doar la aparitia de (prea) multe comentarii fara rost… o sa caut alta cale de ‘recunoastere a contributiei’.

Apoi, am inregistrat o victorie partiala cu cel de-al treilea plugin incercat (PXS Mail Form, gasit via Napster). I-am facut o pagina speciala (ca parca nu aveam destule) si consta intr-un formular de contact. Va rog frumos sa-mi scrieti. Mi-am trimis singura 2 mesaje elogioase la adresa blogului (ca sa verific cum functioneaza) si m-am bucurat sa le primesc :). (Am zis victorie partiala pentru ca, teoretic, eu l-am instalat (si chiar functiona :P). Practic, am avut nevoie de HaiPa ca sa arate asa cum voiam).
Pagina de contact mai contine ID-ul si adresa de email, alaturi de (important!) instructiuni de folosire a ID-ului meu.

Ultima modificare adusa consta in rescrierea paginii de “despre”. Atat.

Eu sunt multumita de aceste schimbari, ceea ce va doresc si voua.

Sa spun ca-i reclama? Sa nu spun?

Published
by
irina
on January 17, 2008
in ... educative
. 4 Comments

Daca aceasta recenzie ar fi fost platita:
- m-as fi asigurat ca am poze cat de cat graitoare pentru ce zic
- ar fi avut preturi (pentru mancare si cazare)
- ar fi fost mai scurta, mai clara, sau macar mai ‘lucrata’
- ar fi continut linkuri puse altfel, evenutal pe cuvintele cerute de … finantator
- ar fi continut probabil un plus de info despre cum ajungi acolo …etc.

Si sa zicem ca recenzia platita si imbunatatita ar fi aparut pe blogul meu. Adica ati fi avut o prezentare de pensiune mai usor de citit si cu un plus de informatie. Ceea ce e de bine, pentru ca plusul e plus, nu? :)

Ba, pardon. Cata vreme nu-i semnalizata ca reclama si se dovedeste a fi reclama, tot ce bifez de pe urma ei e ceva credibilitate pierduta. Si pentru produs, si pentru mine. (Nu pot sa ma abtin: as fi tare curioasa sa stiu daca INGul a luat in calcul faptul ca oamenii isi vor da seama ca-i reclama. M-ar distra zile intregi sa aflu ca nu. Dar poate ca au luat in calcul. Necunoscute sunt caile publicitatii pentru mine!)

Desigur, as putea conta pe faptul ca n-o sa afle nimeni. Si atunci imi ramane credibilitatea nestirbita :D. (alta paranteza, ca mi-am adus aminte: stiati ca in germania legea iti interzice sa faci sex in spatiul public SI sa fii prins? …in acest caz ‘legea’ zice pe fatza: hotul neprins e negustor cinstit.:)) Dar lumea blogurilor e o lume plina de … comentarii :). Citeam undeva ca orice secret care e cunoscut de mai mult de 2 persoane ajunge public mai devreme sau mai tarziu. Si cine zicea asta, o zicea inainte sa existe netul.

Fie ea oricat de corecta, recenzia platita care nu-i anuntata ca platita (si e dovedita a fi asa), e compromisa. Si atunci cui e utila? Si atunci ce folos ca ti-ai spus cu adevarat parerea ta? Ha?

Ei bine, doamnelor si domnilor, tot acest dezastru credibilistic, poate fi evitat. Prin incadrarea postului la categoria ‘publicitate’… sau ‘posturi platite’… sau cum o vrea bloggerul sa zica.

Si atunci, lucruri folositoare tuturor se vor intampla:
- cititorul constant intelege ce se intampla; poate deosebi posturile platite de cele… gratuite…si daca a ajuns cititorul meu constant din dragoste pentru articolele ‘mosite’ integral de mine… se hotaraste in cunostinta de cauza ce face mai departe (se muta pe alte bloguri/ sare articolele platite/ se bucura ca in sfarsit scriu si eu ceva ce-i foloseste…)
-cautatorul de info despre pensiuni gaseste info despre pensiuni. Fiind anuntat ca asta e post cerut de conjunctura poate sa mai caute inainte sa se hotarasca cum e pensiunea, sau poate sa ma creada pe cuvant… E treaba lui. Dar are niste info in plus atunci cand ajunge sa se hotarasca.
- pensiunea e promovata (si, daca e desteapta, poate folosi si punctele slabe pe care i le semnaleaza bloggeru)
- blogul ramane un spatiu personal, in care temele alese de mine sunt delimitate de temele platite de straini. Imi pastrez, ca sa zic asa, profilul distinct de al finantatorului, in timp ce-mi conturez practic profilul, pentru ca-mi spun parerile. (mele.)

Dezavantajele sunt (si ele) evidente:
- cititorul care nu vrea, din principiu, bloguri cu articole platite, pleaca.
- odata ce-am zis ca-i platit se vor gasi destui care sa-si puna mari semne de intrebare despre adevarul spuselor mele.

Dar vorba englezului, nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale.

Pensiunea Tara Barsei, Brasov

Published
by
irina
on January 16, 2008
in ... educative
. 6 Comments

(Exemplu de recenzie laudativa, neplatita)

Nu m-am cazat in pensiunea asta, doar am vizitat-o doua zile la rand si am si mancat de cateva ori acolo. Si eu zic ca-i de tinut cont de ea. E intr-o cladire veche, chiar langa piata sfatului, e destul de ieftina si are net wireless (accesibil in unele locuri… oficial e peste tot, dar colegii care l-au probat, l-au gasit doar uneori).

Cum e?
Punctul ei forte, dupa umila-mi (si poate nereprezentativa) perspectiva, e… eclectismul. Pentru ca Tara Barsei e o pensiune divers decorata :). Partea de bar si restaurant contine: pereti ce aduc cu decoratiuni orientale, pereti pictati cu pitici/spiridusi in culori vii, pereti rosii cu tablouri aparte (adevarul este ca fiecare tablou merita privit), pereti oarecum albi cu ceva stucaturi (parca). Fiecare salon e altfel, unicul element comun fiind anunturile cu ‘stingeti lumina’, anunturi prezente deasupra fiecarui intrerupator. Ah, era sa uit. Si plafoanele. Nu va spun mai mult dar, de cumva ajungeti in restaurant, ridicati ochii spre tavan. Merita.
Partea din cladire in care se asigura cazare este incantatoare (parerea mea), duce cu gandul spre casuta din povesti. Cu mult lemn (cu o patina credibila), unghere care ies treptat la iveala, scari inguste si, adesea, spatii in care macar unul dintre unghiuri (perete/perete sau perete/tavan) nu are 90 de grade. Usa de intrare in singura camera pe care am vizitat-o este scunda si pare mult mai lata decat o usa standard. Cum camera asta vizitata era mansardata, am avut senzatia ca-s Alba ca Zapada insasi, in casa piticilor. De curat era curat, baia era tot curata, cu instalatii noi si functionale. Am stat putin, dar mi-a placut mult-mult :). Din pacate n-am poze. Iar fotografiile de pe site-ul pensiunii (e acelasi link din titlu :)) va pot da o idee despre spatiu… dar nu surprind ceea ce mi-a placut mie.

Personalul
Atat cat am interactionat eu cu el, personalul e prietenos si te face sa-i intelegi utilitatea. Exemplu: desi eram un grup de 13 persoane si nu rezervaseram masa intr-o seara de vineri, desi mai era pe acolo un alt grup mare care sarbatorea ceva, desi e vorba de o pensiune (deci prespun ca n-au armate de oameni angajati la bucatarie), dupa 2 minute de asteptare in care angajatii au susotit si au dat fuga sa intrebe una-alta, am auzit: da, poftiti!
Am inceput sa poftim…si am intrebat :
- se fumeaza?
- nu se fumeaza!
- NU se fumeaza?! (am spus asta in cor, majoritatea fiind fumatori)
- Se fumeaza!
(era un salon micutz, izolat de restul restaurantului si usor aerisibil. in care noi am fost singurii clienti; va asigur insa ca flexibilitatea lor a fost de laudat si nu-i un lucru de la sine inteles)

Acum, prietenii si colegii mei care au interactionat mai plenar cu acelasi personal, au remarcat ca in acest loc trebuie sa insisti ca sa primesti rest, ceea ce e intotdeauna un lucru rau. (o cafea e 3.5 roni. Daca dai o hartie de 10, restul pe care il primesti ‘din prima’ e 5 roni). Ma rog. Ii invit pe cei care au ceva de zis despre asta, sa zica. Mi mi-a placut. Prietenos cat trebuie si tot ce am cerut s-a putut face/s-a gasit.

Mancarea
E ok. Meniul e variat si-i centrat pe bucatarie romaneasca, tot ce e prezentat in meniu exista (cel putin asa ni s-a intamplat noua), preturile sunt mici, servirea e mai rapida decat m-am asteptat (pe undeva la juma de ora de cand dai comanda). Prima data cand am mancat acolo imi era foame asa ca n-am indraznit sa experimentez. Am vrut ceafa cu cartofi prajiti si am cerut ceafa cat mai grasa si in sange. Asa mi-a fost adusa (ceea ce e intotdeauna de apreciat), gustul insa a fost… modest. Am gustat de la vecini dintr-o pomana porcului (savuroasa, cu carnati bine condimentati si sarati atat cat trebuie dupa parerea mea (adica putin)) si dintr-un sufleu al casei (interesant (in sensul bun al cuvantului :))
Mi-a mai placut o ciorba de burta (divina) si cineva a mai laudat intens o ciorba de fasole. Papanasi- corecti spre foarte buni. Deci, dupa noroc… si de la onest in sus.

Cand mai ajung in Brasov, aici vreau sa stau. La mansarda. Ai auzit vipera? :)

————————

Asa. Recenzia de fata mi-a fost sugerata de cineva care mi-a promis c-o sa ma venereze daca o scriu. Pentru ca mi-a placut ideea (de venerare :P), pentru ca m-a inspirat pensiunea, si pentru ca n-am avut altceva mai bun de facut intr-un tren, am scris-o. Am scris-o in decembrie… si probabil c-ar fi ramas ‘nepublicata’ daca nu mi-ar fi servit acum drept exemplu. Maine promit sa va povestesc cum ar fi aratat aceasta recenzie de ar fi fost platita. Si mai promit sa va (re)impartasesc (tot maine) punctul meu de vedere despre recenziile platite… despre care am vorbit atat in ultimele zile. (si abia atunci, postul asta isi incheie rolul didactic.)

Disclaimer: titlul postului vrea sa spuna ca am inceput un demers didactic, cu exemple. NU vrea sa spuna ca asta de mai sus e un model de ‘asa da recenzie’, fie ea platita sau nu.

Tara ING, partea a doua

Published
by
irina
on January 15, 2008
in in lupta cu morile de vant
. 39 Comments

Urmare a comentariului lui Gramo la postului anterior, m-a uitat (ca de obicei) Dzeu vorbind. Asa ca am renuntat la un comentariu kilometric, in favoarea unui articol relativ scurt:). Iata-l:

Sa luam 11 bloggeri: Vis Urat, Zoso, Arhi*, Subiectiv, De ce, Fulgerica, Piticu, Gramo, Andressa, Oradeanu si Buddha

Ce au ei in comun?
- sunt pe prima pagina in zelist
- pe 14 ianuarie scriu despre pensii private
- cand scriu (toti)(pe 14 ian)(despre pensii private), toti fac trimiteri la ING.

Poate exista o explicatie complexa pe care n-o vad eu. Prima si cea mai simpla concluzie e insa unica. Este putin probabil sa se fi trezit cu totii azi de dimineata cu gandul: “stiu despre ce scriu azi! ING! ce mishto e ING! trebuie neaparat sa le spun asta cititorilor”.

Reiau punctul meu de vedere despre articole pe bani, ca in postul anterior par sa se fi pierdut:

Sunt foarte ok cu posturile platite. As avea mult mai mare incredere intr-un review facut de un bloger pe care il citesc decat in orice alt fel de reclama/prezentare a unui produs. Eu …imi imaginez ca unii bloggeri (multi) nu ar spune ca un produs e bun, chiar platiti fiind, daca ar crede ca produsul e prost. …:)

Plus ca, indiferent daca-s platite sau daca nu-s platite, oricine poate lauda orice pe blogul sau. Nu asta e grija mea.

Dar mi se pare neaparat necesar sa mentionezi faptul ca ai fost platit, daca ai fost platit.

Din cei 10-11 bloggeri listati mai sus, 2 (zoso si oradeanul) au indicat intr-un fel sau altul ca postul in cauza nu-i neaparat generat de inspiratia lor de moment. Poate mai sunt si altii care au precizat asta, si eu n-am vazut. Gramo spun ca in cazul lor e intamplare.OK. Posibil ca in cazul celorlalti sa mai fie 1 (2?) care sa fi scris intamplator in aceasi zi, mentionand acelasi ING.
Poate n-am fost clara, dar departe de mine gandul de “a infiera” pe cei mentionati in articolul anterior. M-am uitat la situatia de principiu. N-am vrut sa arat cu degetul pe unul sau pe altul; pe ei i-am mentionat pentru ca pe ei ii citesc. Deci luati mentionarea ca pe un compliment.

Problema mea e alta: pare ca-i considerat acceptabil sa-ti vinzi un articol si sa lasi sa se inteleaga ca ai ajuns sa-l scrii pentru ca asa ai vrut tu. Si eu zic ca nu-i acceptabil. Zic ca nu-i ok chiar daca in articolul respectiv ti-ai spus foarte onest propriul punct de vedere.

E ok sa vinzi posturi pe care apoi sa le prezinti cititorului drept initiative 100%personale? Asta intreb.

*cei fara link sunt asa pentru ca i-am linkuit in postul de dinainte. si nu vreau sa-i sacai cu 101 pingbackuri pe zi:).

LE: Arhi a scris despre articole platite. Si a scris un post care, spre deosebire de ale mele, nu lasa loc la divagatii si interpretari diverse.

Si mai later edit: via Gramo am aflat asta.  Sa spun ca asa mi-am imaginat si eu ca stau lucrurile? (nu vreau sa zic ca asa am crezut si eu despre X si Y. ci vreau sa spun ca asa mi-am imaginat mecanismul. si nici nu ma laud cu asta, pentru ca mecanismul mi se pare… evident).

Atata doar ca eu, cu imaginatia mea de femeie simpla, mi-am imaginat ca a fost solicitarea ING sa nu fie mentionat faptul ca-i reclama. Daca nu a fost, ma bucur ca mi-am spus parerea pe larg despre posturi platite si semnalarea lor. Dar ce a cerut INGul, doar INGul si bloggerii care primira direct solicitarea pot spune :).

Toti o apa si-un pamant. Din tara ING :)

Published
by
irina
on January 15, 2008
in in lupta cu morile de vant
. 9 Comments

Oamenii de frunte ai blogosferei romanesti sunt uniti in cuget si simtiri.

De fapt …nu stiu daca chiar pot extrapola aceasta uniune la nivelul tuturor bloggerilor de varf (oricare ar fi varful); concluzia mea se bazeaza pe o constatare empirica facuta pe baza a 3 dintre ei, care-s prezenti nu doar in topuri, ci si in feed readerul meu.

Care-i aspectul in privinta caruia aceste mari spirite sunt de acord?
ING! :)))

Arhi, Budda si De ce au scris fiecare cate un articol despre cat de bine e sa ai pensie la ING. Sau sa vorbesti cu un consultant ING.

Cum nici unul dintre posturi nu are o mentiune de felul “post platit”, raman de presupus urmatoarele:
- Bloggerilor le place ING-ul
- Blogerii de varf au o stea comuna, in afara de cele pe care le stie urania. Stea sub influenta careia bloggeri de varf au simtit imperioasa nevoie de a impartasi cititorilor parerea lor, in aceasi zi. Despre ING.

—————————
N-am nici o problema cu posturile platite. Daca am incredere in om, am incredere si intr-un review facut de el contra cost. Cata vreme ma anunta ca-i contra cost.

Mda. Eu zic ca daca are cineva de pierdut, pierderile se ordoneaza dupa cum urmeaza:
1. cititorul pacalit (ok, acum nu-i neaparat cazul asta, situatia fiind mult prea evidenta)
2. bloggerul, cu capitatul de credibilitate ponderat
3… si pe locul 3 nu e nimeni. sau, daca o fi cineva, sigur nu e ING.

PS: Parerea mea despre sus-citatii bloggeri e ca-s de citit… ca dovada aduc faptul ca-i citesc (si din aces motiv ei au ajuns, aici, exemple). Dar imi imaginez ca-i plin netul de posturi proING scriese de luni incoace de oameni pe care nu-i citesc sau ii citesc rar. Rog cititorii binevoitori sa-mi spuna daca dintre blogeri care au scris de ING e cineva care sa fi mentionat ca articolul e platit. As vrea sa vad si eu cum arata un asemenea blog :).

PS2: in ciuda excesivei mentionari a ING-ului, acest post nu este platit! Unde trimit IBANul? :)))

LE: abia acum am vazut si la Gramo. La Gramo, blogul pe care scrie ad-free blog. Sa-mi explice cineva, ca-s dispusa sa inteleg. Doar mie mi se pare gresit sa nu precizezi ca reclama e reclama intr-un loc in care, in mod obisnuit, iti expui ideile personale, in ordinea in care iti vin si in ordinea in care vrei?