femeia simplă

Despre postare e vorba, ca eu nu ma pot (cu regret) aseza in categoria cultilor. Postarea de fatza insa contine recomandari si intrebari (intrebare, de fapt) culturale.  Iata-le:

*** 5 septembrie, Bucuresti , Teatrul National, ora 20  (sau 9 septembrie, Sibiu) – Pasarea de Foc. Sau, cum zic organizatorii: Asociatia Jungen Rumänen eine Chance! si-a propus sa puna bazele unui nou concept artistic si social in Romania: Community dance. 100 de tineri din toate mediile sociale – orfani, copii din familii instarite, persoane cu deficiente de auz sau locomotorii, vor realiza spectacolul de dans contemporan Pasarea de Foc, pe muzica lui Igor Stravinski, si il vor prezenta pe scena la Bucuresti si Sibiu.

Eu am aflat intimplator de eveniment si nu am informatii de prima mina despre el. M-am uitat pe site si mi-a placut ce-am gasit. Plus ca, pe deasupra, stiu din experiente anterioare ca amatorii care performeaza in spectacole “unice” pot transmite un fel de emotie la care profesionistii n-au acces.  Asa ca planuiesc sa ma duc. Intrarea e gratis.

*** pina pe 17 septembire, Timisoara, Galeria Calina, ECO- expozitia lui Sorin Oncu. Din fericire, dintre nenumaratii artisti conemporani, eu am avut norocul sa-l cunosc pe Sorin. ( Si zic “din fericire” pentru ca ma gindesc cit de delicat trebuie sa fie sa cunosti personal un artist si sa nu rezonezi cu ce face el.  Ei, desi-i “arta contemporana” (care in principiu e greu de digerat de femeile simple, drept care eu chiar stau programatic departe de ea), ce face Sorin ma emotioneaza.) In cazul acestei expozitii am vazut doar fotografii si ele m-au emotionat. Astept cu speranta ca expozitia sa ajunga cumva si la Bucuresti iar, pina atunci, va rog pe cei care sinteti in Timisoara sa mergeti s-o vedeti pentru mine.

***Cit costa bilete la Festivalul Enescu? Si de unde se pot lua ele? M-am uitat pe site, acolo e doar programul. (N-ar fi fost folositor ca tot acolo sa fie informatii si despre costuri? of!)

E posibil sa conteze faptul ca imi permit sa ocolesc orele de virf. De obicei ajung sa ma uit la oras noaptea. Noaptea sint mai putini oameni iar zgmotele au individualitate, nu e obisnuita masa amorfa de galagie. Luminile de pe strazi modifica cladirile. Strada luminata e un hipnotizatoare pentru mine. Sa ma uit in lungul unei strazi, noaptea, ma fascineaza cam la fel cum pe cireasa o fascineaza flacarile. Ramin uitindu-ma.

Dar imi mai place mult si dimineata. Mai ales daca e toamna. Lumina e calda, buna si oblica in diminetile cu ceva soare, toamna. (sa tineti minte si sa va uitati. merita)

Imi place cind ploua, si imi place cind e ceatza. (ca sa nu se inteleaga ca imi place orice, oricind: nu-mi place cind se topeste asfaltul de caldura, nu-mi place lumea transpirata din ratb, nu-mi place mirosul homelesiilor care dorm in autobuze, nu-mi place cind n-am loc sa merg de prea multi oameni care merg, nu-mi place galagia isteric obosita (aia de intersectie) si adesea nu-mi place bucuresteanul, sofer, blocat in trafic.

Imi plac (ce surpriza! :)) contrastele: cladirile paraginite, multe aflate in plin centru- prafuite, scorojite, cu acoperisuri in curs de disparitie si scinduri in dreptul ferestrelor; casuta veche ce pare din chirpici in marginea unui miniscul parculetz amenajat demonstrativ de ontanu linga protv; cladirile invecinate ce n-au legatura una cu alta, balconase cu ruginite si elaborate modele din fier forjat deasupra unei plate vitrine de magazin de haine contemporan; diferenta constanta dintre parter si etaje (uitati-va la cladirile din centru; multe din ele au parterul modificat ca sa cuprinda in ele banci, farmacii si magazine. partea de sus insa a ramas de pe vremuri. uneori e diferenta mare. merita sa ridicati ochii :))

Visez, cum mi-a recomandat cineva, sa ma plimb pe calea victoriei, intr-o dupa amiaza de 1 ianuarie.

Imi plac intr-o oarecare masura/limita chiar si oamenii. Imi place sa stau intr-o vitrina de cafenea si sa privesc trecatorii. Imi place zumzetul barurilor si al strazii. Imi place ca uneori gasesc greu loc cind vreau sa beau o bere/cafea in centru. Imi place ca se intimpla multe lucruri, culturaliceste vorbind, si ca uneori arta coboara in strada si ma poate opri din drumurile mele.

Pentru ca una din prietenele mele m-a intrebat odata “cum de iti place bucurestiul?” am vrut sa fac poze, si sa-i arat spre exemplificare cum se vede de la mine drumul casa-job. Mi-am dat seama ca n-am cum. Pentru ca sint prea multe lucrurile pe care as vrea sa le pozez, sint prea multe detaliile pe care as avea pofta sa le prind. Si am renuntat. Asta e, mi-e greu sa dovedesc/explic “cum imi place”.

Dar imi place.

da :)

Se pare ca ma aflu intr-o configuratie astrala care-mi favorizeaza aparitiile publice :).

In numarul de saptamana asta al TimeOut, la pagina Gay&Lesbian, puteti citi un interviu luat de mine unei prietene lesbiene. Vorbim despre cum vede ea Bucurestiul, si eu zic sa-l cititi, ca-i un interviu care ‘te prinde’. (Meritul e al ei, eu doar am lasat-o sa vorbeasca :)).

Ce ma mira un pic e ca TO a schimbat titlul pe care-l dadusem eu, optand pentru ‘interviu indiscret’. Si ma mira pentru ca, in principiu (deci si in acest interviu), ma feresc sa fiu … indiscreta. Iar titlul lor ar dovedi ca nu prea imi iese. Mai ca as pune un sondaj: e interviu indiscret sau nu? :)