Astazi Emilia si cu mine implinim un an de cind ne-am lasat de fumat. Altadata cind m-am mai lasat de fumat, la aniversarea de un an am aprins o tigara :). Acum nu stiu ce sa fac. N-o sa aprind o tigara, dar nici de sarbatorit nu stiu cum as sarbatori. C-as sarbatori.
Bilant: N-am fumat vreo 17 mii de tigari. Si m-am descurcat destul de usor… parca nu mi-au lipsit nici gesturile, nici fumul… si cred c-au fost mai putin de 20 de momente, in tot anul, in care mi-as fi dorit sa-mi aprind o tigara. De obicei in cluburile pline de fum. Sau in momente de tristete imbalsamata in cit de putin alcool. Noroc ca nu prea beau. Ca nu pot, nu ca ma abtin sau ca nu-mi doresc :(.
M-am ingrasat, pentru cine e interesat sa afle. Nu stiu cit m-am ingrasat pentru ca n-am cintar si nici nu cred in utilitatea lui pe lume. Nu cred ca ma incadrez la femei durdulii deocamdata, dar dupa ce vreme de 20 de ani am trecut drept anorexica, acum sint partial mindra de noile proportii. mi se pare ca, in sfirsit, prezenta mea conteaza. (am ceva mici retineri in a ma lauda la acest capitol, deoarece parca n-as vrea ca prezenta mea sa conteze cu mult mai mult decit conteaza acum)(oricum nu cred ca greutatea in plus e generata de tigarile nefumate. cred ca e generata de faptul ca maninc (neasteptata credinta, stiu :P))(si maninc mai mult din simplul motiv c-am gasit oameni cu care sa ma socializez in timpul prinzului. ca la mine “mincarea pentru mincare”, n-are sens. “mincarea pentru socializarea aferenta” insa are.)(sens, ca de asta vorbeam.)
Ce m-a ajutat cel mai mult (pe linga zyban, ca medicamentul a contat doar in primele 2-3 saptamini):
- faptul ca mi-era rau de la fum (fumam prea mult si de prea mult timp) si ma deranja ca respiram permanent greu si simteam kilograme de gudron lipite bine de plamini.
- faptul ca am continuat sa-mi petrec in preajma fumatorilor timpul alocat anterior tigarilor
- faptul ca ma indentific in continuare drept fumatoare. sint o fumatoare care nu fumeaza.
Ma fascineaza in continuare schimbarea culorii jarului unei tigari aprinse si fumul (oricind ca imagine si uneori ca miros). Si imi traiesc nevoia acuta de privit fuioare de fum, aciuindu-ma pe linga cite un fumator milostiv. Cred ca daca as fi trait intr-o lume cu pamint in loc de asfalt, cu orizont in loc de siluete de cladiri gri, cu aer curat si cu foc, n-as mai fi ajuns niciodata sa fumez 60 de tigari intr-o zi.