femeia simplă

Marsul GayFest 2008 are loc simbata, 24 mai.
Punctul de plecare al marsului este alveola din apropierea intersectiei Bd. Decebal cu Strada Nerva Traian (reper Clinica Medical Unirea) si se va desfasura pe traseul Bd. Decebal – Piata Unirii – Piata Constitutiei – Bd. Libertatii – Parcul Izvor. Marsul incepe la ora 17:00 si se incheie la ora 19:00.

Adica traseul este identic cu cel de anul trecut.
Recomandarea mea pentru cei care doresc sa participe este sa ajunga inainte de 16.45. Nu mai stiu in care din anii anteriori jandarmii au grabit plecarea cu vreo 5-10 minute fata de ora programata, ori dupa momentul oficial al plecarii, nu mai e permisa intrarea oamenilor in “mars”.

Eu imi propun sa ajung acolo pe la 16.30. … Asa ca va invit ca, daca participati la mars (fie ca sunteti cititori constanti sau ati ajuns aici din intimplare), sa-mi dati un semn. Mi-ar placea sa ne vedem :).

Si acum … explicatii: de ce merg la mars?

Lucrez la ACCEPT si, din acest motiv, unii poate-si imagineaza ca participarea la mars e datorie de serviciu. Nu-i asa. Nu sint implicata in nici un fel in organizarea marsului, si n-am nici o obligatie, profesional vorbind, sa particip.
Particip pentru ca vreau sa fiu “numarata” :D. Numarul celor care sprijina drepturile gay (fie ca-s gay sau nu) este mult, mult mai mare decit isi imagineaza unii. Si, din pacate, e tot mult-mult mai mare si decit numarul celor care participa la mars. Ori, cu cit sunt mai putini participanti la mars, cu atit prezenta fiecaruia conteaza mai mult. Cred in utilitatea marsului. Cred ca prin el, cei care-s homofobi ‘prin influenta’, au ocazia sa-si puna niste semne de intrebare. Sau macar sa se imprieteneasca cu gindul ca homosexualii sunt printre ‘noi’, nu-s o chestiune abstracta care pe majoritate n-o atinge in nici un fel.

Cred in salturile calitative produse de acumulari cantitative :).
Inainte sa lucrez la ACCEPT lucram tot intr-o organizatie neguvernamentala; si acolo primeam lunar revista pe care o edita ACCEPTul in acele vremuri. Imi amintesc cum la primele numere toata lumea din birou era jenata de simpla vedere a revistei cu pricina. Unii se inroseau, altii o apucau de un colt cu virful degetelor:
- cine a lasat ‘asta’ la mine pe birou?!
De citit era citita, cu comentarii facute cu voce tare care sa marcheze clar disocierea cititorului de homosexualitate. Era citita din curiozitate, nu ca ar fi fost fascinanta (sper sa nu se supere pe mine acceptul ca zic asta :)), ci pentru ca era despre o lume despre care nimeni nu stia nimic. Si ce a urmat dupa vreo citeva luni a fost:
- n-a sosit inca revista ACCEPTului?
Era singura revista ‘neguvernamentala’ care era citita cap-coada de toata lumea, imediat ce ajungea la noi.
Revista continea stiri despre organizatie si, uneori, marturii personale ale unor persoane gay. Adesea anonime. Schimbarea a fost determinata (zic eu) de acele marturii personale. Oamenii le intorceau pe toate fetzele, mai faceau misto… dar pina la urma nu puteai sa nu rezonezi macar cu una din marturiile cu pricina.

In alte tari marsul e parada, si la ea participa sute de mii sau milioane de oameni. Cind o sa ajungem sa fie si la noi macar 5 mii de oameni pe strada, atunci o sa fiu linistita si o sa stau, eventual, pe margine, sa fac cu mina la participanti si sa le trimit bezele :).

Dar pina atunci o sa particip la mars. Si o sa particip pentru toti cei care si-ar dori sa participe, dar nu pot, din teama ca vor aparea in vreo imagine in media si vor oripila parintii/prietentii/vecinii/colegii de job. Care parinti/prieteni/vecini/colegi de job arunca cu nonsalanta vorbe de genul ‘i-as omori/deporta pe toti homosexualii’ fara sa stie ca atunci cind zic asta se refera si la familia sau prietenii lor.