femeia simplă

Dragilor, am fost la facultate.  (Ma rog, pentru cine nu stie ar trebui sa zic intii ca m-am inscris la facultate. Studiez psihologia la Titu Maiorescu, de la distanta.) Ei bine, noi astia care sintem la distanta platim 450 euro pe an, fata de 500 cit plateste studentul la zi. Ce credeti ca ofera facultatea de acesti banii pentru studentii indepartati? Eu m-asteptam sa ofere un loc unde studentii sa poata interactiona cu profesorii pe net. Un forum, niste emailuri ceva. Dar nu. Ni se ofera: un CD cu cursurile (pentru fiecare student) + 3 intilniri “tutoriale” per semestru (pentru toti laolalta). Totalul totalului e de 12 ore, pentru toate disciplinele, pentru toti studentii (peste 500) per semestru. (Si, evident, banii pe care-i platesc imi dau si posibilitatea de a da examenele si apoi, la un moment dat, o diploma.) … Dar nu vreau sa scriu un post din categoria luptelor cu morile de vint. Vreau sa va spun cum a fost la scoala. :)

Astazi am fost la intilnirea tutoriala de noiembrie. Teoretic erau 4 ore in care o persoana didactica ne statea la dispozitie; in 2 dintre ore se studia?/prezenta?/discuta? disciplina “Fundamentele psihologiei”, iar in celelalte 2, “Statistica” (cu aceeasi persoana. ambele).

Era prima data pentru mine, ca la intilnirea din septembrie nu m-am nimerit in oras.

Asa. Am intirziat… si am deschis pe la 14.15 usa amfiteatrului in care ar fi trebuit sa fi ajuns inainte de ora 14.. Vai! stiti ce se afla dincolo de usa? Oameni. O maaare de oameni. Prea multi. Toate locurile ocupate si multi care stateau in picioare, in partea asta cu usa fiind chiar student inghesuit, linga student inghesuit. in tot spatiul disponibil. Cam ca intr-un autobuz aglomerat pe care, dupa ce se deschid usile si vezi ce-i inauntru, iti vine sa-l lasi sa plece si sa-l astepti pe urmatorul. Dupa un minut zabovit in usa, timp in care am discutat (mult, nonverbal  :)) si cu cei dinafara, si cu cei dinauntru, am intrat. M-am foit putin, m-am uitat la lume, pina la urma  mi-am gasit un loc in picioare in care aveam chiar o bruma de spatiu personal doar pentru mine. La un moment dat chiar am inceput  si s-o aud pe tipa care vorbea (frumos) de la catedra. Vorbea despre senzatii. Dar la alt moment dat, o studenta care statea cu pardesiu pe ea si batic pe cap in acel aer care era cald si inainte sa fi fost respirat intens de peste 200 de oameni, s-a ridicat si a inchis singura fereastra deschisa. Si astfel s-a incheiat pentru mine prima intilnire tutoriala. Am iesit afara si am fost fericita :). Incerc sa-mi imaginez ce s-ar fi intimplat daca veneam devreme, ocupam un loc central si n-as fi avut curajul sa ridic in picioare si sa plimb 50 de oameni, in timpul cursului, ca sa pot iesi afara.

Pai dragilor cititori si minunatelor cititoare, am omis sa va spun  ca sint studenta!

La psihologie, la Titu Maiorescu, si la distanta.

Bine, putem zice ca acest pas n-ar fi fost in sine foarte epatant, caci alaturi de mine, la titu, sint alti 500 de boboci indepartati, numai in bucuresti… si alte sute de boboci studiaza la zi. dar cine ma cunoaste mai demult, intelege adevarata valoare a marelui pas. :).

Dupa peste 10 ani in care am analizat posibilitatea asta (de a incepe inca o facultate dupa ce pe prima am terminat-o greu) si dupa 3 ani de eforturi (inconsecvente, dar obositoare rau) de a-mi recupera macar una din diplomele (bac si/sau de geoloaga) pe care ar fi trebuit sa le am  ca sa ma pot inscrie iar la facultate, am reusit.

Deci. Stiti pe cineva care sa fie in anul 1, la zi? La titu maiorescu, la psihologie? Mi-ar trebui un suflet vorbaret care sa-mi povesteasca ce se intimpla. I-as da cafele, bere, suc si popcorn dupa plac. Si m-as ingriji ca, atunci cind imi povesteste, spatiul din jurul sau sa emane pace si armonie. Ei? :)