femeia simplă

Simbata 2 august (si ziua 4 de mexic, pentru mine), a fost ziua marsului impotriva homofobiei. De duminica (3 august) incepe la ciudad de mexico conferinta internationala hiv/sida, la care sunt asteptati nenumarati participanti. (sa nu va incurcati in conferinte: eu am fost la o preconferinta, tot pe tema HIV, dar centrata pe barbatii gay/bisexuali). Marsul a fost legat deci de conferinta mare si de conferinta mica la care am fost eu, ambele cu larga participare internationala si a primit in consecinta numele de <primul mars international antihomofobie>.

Am vreo 200 poze de la mars… si probabil ca macar 100 vor si ajunge pe net, la dispozitia celor interesati, dupa ce ma intorc acasa. Am facut atit de multe poze pentru ca:

- durata totala a evenimentului a fost pe undeva pe la 4 ore,

- participantii au fost de toate felurile: oameni de toate virstele si imbracati tot in toate felurile, vinzatori ambulanti de bauturi, mincare, steaguri rainbow si alte efecte personale curcubeistice; fotografi ambulanti cu aparate foto din prima generatie de dupa azteci; totusi au fost foarte putini travestiti si doar vreo citiva barbati relativ dezbracati- asa ca, daca sinteti in cautarea acestui fel de exotism, nu asteptati pozele, ca nu merita;

- spectatorii de pe margine erau si ei diversi (desi diversitatea avea niste limite; n-am vazut manifestari ostile … nici macar, asa, scirbite; ca atitudine mergeau de la impasibilitate la prietenie; erau inclusiv parinti cu copii mici in brate care-si indemnau copiii sa faca cu mina participantilor la mars; cei mai multi dintre spectatori erau veseli si cereau/prindeau prezervativele care erau aruncate/date dintre mars spre public).

- marsul s-a desfasurat de la monumentul cu ingerul, de pe bd reforma, pina in cea mai mare piata a mexicului, in zona cartierului vechi. (de-as avea internet sau harta, v-as zice numele oficial al acestor locuri. dar acum cind scriu, net n-am, iar harta e data cu imprumut colegului T, care avu nevoie de ea aseara…. asta dupa ce a strimbat din nas cind a vazut ca cumparam harta cu 3 zile inainte de plecare :P :)). Asa. Ideea e ca marsul s-a intimplat intii pe un bulevard pe care mexicul il anunta drept cel mai frumos bulevard al sau ( si pe care exista nush-tiu (:P) cite banci care nu seamana una cu alta), si apoi in zona cu cladiri vechi, care dau bine in poze.

Deci, din aceste motive sint asa de multe poze.

Am auzit la tv ca la mars au fost 3000 de oameni. Ceea ce, dupa parerea unui om al locului, este <o rusine pentru mexic. o rusine ca au fost atit de putini.> :D.

Nu pot sa nu ma mir ca o tara catolica, saraca, renumita pentru machismul barbatilor sai priveste homosexualitatea, in cel mai rau caz, cu indiferenta. Si adesea cu prietenie.

Adica de ce la ei parintii isi aduc copiii sa se uite la mars si la noi <homosexualii trebuie sa fie homosexuali doar la ei acasa, ca altfel ce-o sa le spunem copiilor cind intreaba?>?

Pentru mine a fost emotionant. Si e emotionant in continuare, ori de cite ori ma uit in ochii unui mexican: tara frumoasa, cu oameni vii :).

[Paranteza- comparatie intre tailandezi si mexicani. tailandezii (alti oameni de care va ziceam ca mi-a placut foarte mult) zimbeau tot timpul, din clipa in care incepeau sa interactioneze cu tine. Mi-a placut de ei pentru ca zimbetul parea/era natural si rezonam cu el. Mexicanii insa, sint sobri. Nu rid decit in clipa cind te uiti in ochii lor, dar cind te uiti in ochii lor, li se lumineaza fata. (acuma n-or fi toti mexicanii la fel; vorbesc despre cei cu care am interactionat eu: vinzatori, ospatari, alti ofertanti de servicii+ oameni pe care i-am intrebat cite ceva cind m-am pierdut + cel de care m-am impiedicat si m-am intors sa-mi cer scuze+ mexicanul care s-a asigurat ca nu vreau sa stau jos, in metrou, inainte sa se aseze el+ etc ….

Apropo de metrou: la orele de virf, in unele metrouri, primele 2 vagoane sint rezervate femeilor. peronul e ingradit cumva in dreptul celor 2 vagoane, iar la margini stau politisti (si politiste, ca-s foarte multe femei in politie) care directioneaza barbatii spre vagoanele celelalte. Asta ca sa evite hartuirea femeilor de catre barbati; cica la orele de virf metroul este asa de aglomerat si (unii) barbati atit de <macho> ca femeile sint, inevitabil, pipaite. In avionul care venea spre mexic am stat linga o doamna care-mi povestea ca la prima ei vizita in mexic, in ziua 2, a mers si si-a luat sutien (de care, altfel, doamna nu purta) din cauza privirilor insistente si agresive ale barbatilor locului.

Poate sint eu complet nedezirabila dupa standarde mexicane, dar amble mi se par acum exagerari. E adevarat ca mi s-a intamplat sa fiu fixata cu privirea de cite cineva… dar si pe mine ma uita Dzeu privind cite o fizionomie exotica de aici. Apoi, mexicanii nu prea mimeaza blazarea si distanta cum facem noi… pur si simplu se uita, cind vor sa se uite :). La noi daca se intmpl ca un necunoscut sa te fixezecu privirea- e ceva agresivitate la mijloc; aici e curiozitate. Iar vagoanele separate…. sint convinsa ca-i nevoie de ele, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Dar eu am calatorit si in conditii mai aglomerate. e adevarat ca spatiul lor personal pare sa fie ceva mai mic decit cel romanesc… dar nu m-a pipait nimeni… si nici pe celelalte femei din jur (din cite mi-am putut da eu seama). in schimb am vazut de citeva ori barbati care nu se reped spre locurile libere, ci se dau la o parte ca sa poata trece cite o femeie.

Si ca sa inchei cu metroul -e mijlocul de transport ideal, inclusiv pentru straini nevorbitori de spaniola:
-sint vreo 15 linii, fiecare cu culoarea ei, care acopera tot orasul.
-Hartile sint clare.
-Statiile sint dese (si poti vedea, din vagon, cu usurinta in ce statie ai intrat pentru ca numele statiei e scris de multe ori pe o banda colorata care este de-a lungul peronului.
-Corespondentele intre linii sint si ele clar marcate si exista indicatoare care te conduc de pe linia pe care te afli, la cea unde vrei sa ajungi.
- N-am asteptat niciodata mai mult de 1 minut.
- Un bilet/o calatorie= 2 pesos (0.2 USD), indiferent de distanta.
- Iar orarul e intre 5- 6- 7 dimineata si 3… tot dimineata. (ora de incepere a programului e 5 in zile lucratoare, 6 simbata, 7 duminica)

Alte caracteristici:
- nu poti merge (ca pieton) in toate directiile, cum vrei tu. traficul <pietonilor> e foarte clar delimitat cu un fel de garduletze, iar punctele de acces in statia de metrou au <intrarea/entrada> diferita de <iesire/salida> (n-ai cum sa te incurci pentru ca e plin de indicatoare si de politisti care se ingrijesc de <pe unde circula fiecare>)

- politita- e multa si peste tot. deci si in metrou. in majoritatea statiilor, pe peron, sint niste <cutii> pe care sta cocotzat cite un politist (ca sa aiba vizibilitate optima asupra peronului, presupun)… si pe ele scrie fie vigilientia (aproximativ, ca nu mai stiu exact), fie politia. Daca le gasiti libere, nu va cocotzatzi pe ele :).

Ca sa inchei- simbata nu cred c-am mai facut altceva: conferinta dimineata, mars dupa amiaza, cina seara. Despre mincare intentionez sa compun post separat… si cu regret realizez ca n-am pozat ce-am mincat pina acum :(

Tot simbata am gasit un cercel :).

Si ca sa stiti ce urmeaza in episoadele urmatoare: duminica- piramide, luni- canale, marti- muzeul de antropologie si, cu noroc, casa friedei(marti e azi, cind scriu… deci pentru marti nu baga mina in foc despre ce o sa fie :))