femeia simplă

(Exemplu de recenzie laudativa, neplatita)

Nu m-am cazat in pensiunea asta, doar am vizitat-o doua zile la rand si am si mancat de cateva ori acolo. Si eu zic ca-i de tinut cont de ea. E intr-o cladire veche, chiar langa piata sfatului, e destul de ieftina si are net wireless (accesibil in unele locuri… oficial e peste tot, dar colegii care l-au probat, l-au gasit doar uneori).

Cum e?
Punctul ei forte, dupa umila-mi (si poate nereprezentativa) perspectiva, e… eclectismul. Pentru ca Tara Barsei e o pensiune divers decorata :). Partea de bar si restaurant contine: pereti ce aduc cu decoratiuni orientale, pereti pictati cu pitici/spiridusi in culori vii, pereti rosii cu tablouri aparte (adevarul este ca fiecare tablou merita privit), pereti oarecum albi cu ceva stucaturi (parca). Fiecare salon e altfel, unicul element comun fiind anunturile cu ‘stingeti lumina’, anunturi prezente deasupra fiecarui intrerupator. Ah, era sa uit. Si plafoanele. Nu va spun mai mult dar, de cumva ajungeti in restaurant, ridicati ochii spre tavan. Merita.
Partea din cladire in care se asigura cazare este incantatoare (parerea mea), duce cu gandul spre casuta din povesti. Cu mult lemn (cu o patina credibila), unghere care ies treptat la iveala, scari inguste si, adesea, spatii in care macar unul dintre unghiuri (perete/perete sau perete/tavan) nu are 90 de grade. Usa de intrare in singura camera pe care am vizitat-o este scunda si pare mult mai lata decat o usa standard. Cum camera asta vizitata era mansardata, am avut senzatia ca-s Alba ca Zapada insasi, in casa piticilor. De curat era curat, baia era tot curata, cu instalatii noi si functionale. Am stat putin, dar mi-a placut mult-mult :). Din pacate n-am poze. Iar fotografiile de pe site-ul pensiunii (e acelasi link din titlu :)) va pot da o idee despre spatiu… dar nu surprind ceea ce mi-a placut mie.

Personalul
Atat cat am interactionat eu cu el, personalul e prietenos si te face sa-i intelegi utilitatea. Exemplu: desi eram un grup de 13 persoane si nu rezervaseram masa intr-o seara de vineri, desi mai era pe acolo un alt grup mare care sarbatorea ceva, desi e vorba de o pensiune (deci prespun ca n-au armate de oameni angajati la bucatarie), dupa 2 minute de asteptare in care angajatii au susotit si au dat fuga sa intrebe una-alta, am auzit: da, poftiti!
Am inceput sa poftim…si am intrebat :
- se fumeaza?
- nu se fumeaza!
- NU se fumeaza?! (am spus asta in cor, majoritatea fiind fumatori)
- Se fumeaza!
(era un salon micutz, izolat de restul restaurantului si usor aerisibil. in care noi am fost singurii clienti; va asigur insa ca flexibilitatea lor a fost de laudat si nu-i un lucru de la sine inteles)

Acum, prietenii si colegii mei care au interactionat mai plenar cu acelasi personal, au remarcat ca in acest loc trebuie sa insisti ca sa primesti rest, ceea ce e intotdeauna un lucru rau. (o cafea e 3.5 roni. Daca dai o hartie de 10, restul pe care il primesti ‘din prima’ e 5 roni). Ma rog. Ii invit pe cei care au ceva de zis despre asta, sa zica. Mi mi-a placut. Prietenos cat trebuie si tot ce am cerut s-a putut face/s-a gasit.

Mancarea
E ok. Meniul e variat si-i centrat pe bucatarie romaneasca, tot ce e prezentat in meniu exista (cel putin asa ni s-a intamplat noua), preturile sunt mici, servirea e mai rapida decat m-am asteptat (pe undeva la juma de ora de cand dai comanda). Prima data cand am mancat acolo imi era foame asa ca n-am indraznit sa experimentez. Am vrut ceafa cu cartofi prajiti si am cerut ceafa cat mai grasa si in sange. Asa mi-a fost adusa (ceea ce e intotdeauna de apreciat), gustul insa a fost… modest. Am gustat de la vecini dintr-o pomana porcului (savuroasa, cu carnati bine condimentati si sarati atat cat trebuie dupa parerea mea (adica putin)) si dintr-un sufleu al casei (interesant (in sensul bun al cuvantului :))
Mi-a mai placut o ciorba de burta (divina) si cineva a mai laudat intens o ciorba de fasole. Papanasi- corecti spre foarte buni. Deci, dupa noroc… si de la onest in sus.

Cand mai ajung in Brasov, aici vreau sa stau. La mansarda. Ai auzit vipera? :)

————————

Asa. Recenzia de fata mi-a fost sugerata de cineva care mi-a promis c-o sa ma venereze daca o scriu. Pentru ca mi-a placut ideea (de venerare :P), pentru ca m-a inspirat pensiunea, si pentru ca n-am avut altceva mai bun de facut intr-un tren, am scris-o. Am scris-o in decembrie… si probabil c-ar fi ramas ‘nepublicata’ daca nu mi-ar fi servit acum drept exemplu. Maine promit sa va povestesc cum ar fi aratat aceasta recenzie de ar fi fost platita. Si mai promit sa va (re)impartasesc (tot maine) punctul meu de vedere despre recenziile platite… despre care am vorbit atat in ultimele zile. (si abia atunci, postul asta isi incheie rolul didactic.)

Disclaimer: titlul postului vrea sa spuna ca am inceput un demers didactic, cu exemple. NU vrea sa spuna ca asta de mai sus e un model de ‘asa da recenzie’, fie ea platita sau nu.