femeia simplă

Daca aceasta recenzie ar fi fost platita:
- m-as fi asigurat ca am poze cat de cat graitoare pentru ce zic
- ar fi avut preturi (pentru mancare si cazare)
- ar fi fost mai scurta, mai clara, sau macar mai ‘lucrata’
- ar fi continut linkuri puse altfel, evenutal pe cuvintele cerute de … finantator
- ar fi continut probabil un plus de info despre cum ajungi acolo …etc.

Si sa zicem ca recenzia platita si imbunatatita ar fi aparut pe blogul meu. Adica ati fi avut o prezentare de pensiune mai usor de citit si cu un plus de informatie. Ceea ce e de bine, pentru ca plusul e plus, nu? :)

Ba, pardon. Cata vreme nu-i semnalizata ca reclama si se dovedeste a fi reclama, tot ce bifez de pe urma ei e ceva credibilitate pierduta. Si pentru produs, si pentru mine. (Nu pot sa ma abtin: as fi tare curioasa sa stiu daca INGul a luat in calcul faptul ca oamenii isi vor da seama ca-i reclama. M-ar distra zile intregi sa aflu ca nu. Dar poate ca au luat in calcul. Necunoscute sunt caile publicitatii pentru mine!)

Desigur, as putea conta pe faptul ca n-o sa afle nimeni. Si atunci imi ramane credibilitatea nestirbita :D. (alta paranteza, ca mi-am adus aminte: stiati ca in germania legea iti interzice sa faci sex in spatiul public SI sa fii prins? …in acest caz ‘legea’ zice pe fatza: hotul neprins e negustor cinstit.:)) Dar lumea blogurilor e o lume plina de … comentarii :). Citeam undeva ca orice secret care e cunoscut de mai mult de 2 persoane ajunge public mai devreme sau mai tarziu. Si cine zicea asta, o zicea inainte sa existe netul.

Fie ea oricat de corecta, recenzia platita care nu-i anuntata ca platita (si e dovedita a fi asa), e compromisa. Si atunci cui e utila? Si atunci ce folos ca ti-ai spus cu adevarat parerea ta? Ha?

Ei bine, doamnelor si domnilor, tot acest dezastru credibilistic, poate fi evitat. Prin incadrarea postului la categoria ‘publicitate’… sau ‘posturi platite’… sau cum o vrea bloggerul sa zica.

Si atunci, lucruri folositoare tuturor se vor intampla:
- cititorul constant intelege ce se intampla; poate deosebi posturile platite de cele… gratuite…si daca a ajuns cititorul meu constant din dragoste pentru articolele ‘mosite’ integral de mine… se hotaraste in cunostinta de cauza ce face mai departe (se muta pe alte bloguri/ sare articolele platite/ se bucura ca in sfarsit scriu si eu ceva ce-i foloseste…)
-cautatorul de info despre pensiuni gaseste info despre pensiuni. Fiind anuntat ca asta e post cerut de conjunctura poate sa mai caute inainte sa se hotarasca cum e pensiunea, sau poate sa ma creada pe cuvant… E treaba lui. Dar are niste info in plus atunci cand ajunge sa se hotarasca.
- pensiunea e promovata (si, daca e desteapta, poate folosi si punctele slabe pe care i le semnaleaza bloggeru)
- blogul ramane un spatiu personal, in care temele alese de mine sunt delimitate de temele platite de straini. Imi pastrez, ca sa zic asa, profilul distinct de al finantatorului, in timp ce-mi conturez practic profilul, pentru ca-mi spun parerile. (mele.)

Dezavantajele sunt (si ele) evidente:
- cititorul care nu vrea, din principiu, bloguri cu articole platite, pleaca.
- odata ce-am zis ca-i platit se vor gasi destui care sa-si puna mari semne de intrebare despre adevarul spuselor mele.

Dar vorba englezului, nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale.

(Exemplu de recenzie laudativa, neplatita)

Nu m-am cazat in pensiunea asta, doar am vizitat-o doua zile la rand si am si mancat de cateva ori acolo. Si eu zic ca-i de tinut cont de ea. E intr-o cladire veche, chiar langa piata sfatului, e destul de ieftina si are net wireless (accesibil in unele locuri… oficial e peste tot, dar colegii care l-au probat, l-au gasit doar uneori).

Cum e?
Punctul ei forte, dupa umila-mi (si poate nereprezentativa) perspectiva, e… eclectismul. Pentru ca Tara Barsei e o pensiune divers decorata :). Partea de bar si restaurant contine: pereti ce aduc cu decoratiuni orientale, pereti pictati cu pitici/spiridusi in culori vii, pereti rosii cu tablouri aparte (adevarul este ca fiecare tablou merita privit), pereti oarecum albi cu ceva stucaturi (parca). Fiecare salon e altfel, unicul element comun fiind anunturile cu ‘stingeti lumina’, anunturi prezente deasupra fiecarui intrerupator. Ah, era sa uit. Si plafoanele. Nu va spun mai mult dar, de cumva ajungeti in restaurant, ridicati ochii spre tavan. Merita.
Partea din cladire in care se asigura cazare este incantatoare (parerea mea), duce cu gandul spre casuta din povesti. Cu mult lemn (cu o patina credibila), unghere care ies treptat la iveala, scari inguste si, adesea, spatii in care macar unul dintre unghiuri (perete/perete sau perete/tavan) nu are 90 de grade. Usa de intrare in singura camera pe care am vizitat-o este scunda si pare mult mai lata decat o usa standard. Cum camera asta vizitata era mansardata, am avut senzatia ca-s Alba ca Zapada insasi, in casa piticilor. De curat era curat, baia era tot curata, cu instalatii noi si functionale. Am stat putin, dar mi-a placut mult-mult :). Din pacate n-am poze. Iar fotografiile de pe site-ul pensiunii (e acelasi link din titlu :)) va pot da o idee despre spatiu… dar nu surprind ceea ce mi-a placut mie.

Personalul
Atat cat am interactionat eu cu el, personalul e prietenos si te face sa-i intelegi utilitatea. Exemplu: desi eram un grup de 13 persoane si nu rezervaseram masa intr-o seara de vineri, desi mai era pe acolo un alt grup mare care sarbatorea ceva, desi e vorba de o pensiune (deci prespun ca n-au armate de oameni angajati la bucatarie), dupa 2 minute de asteptare in care angajatii au susotit si au dat fuga sa intrebe una-alta, am auzit: da, poftiti!
Am inceput sa poftim…si am intrebat :
- se fumeaza?
- nu se fumeaza!
- NU se fumeaza?! (am spus asta in cor, majoritatea fiind fumatori)
- Se fumeaza!
(era un salon micutz, izolat de restul restaurantului si usor aerisibil. in care noi am fost singurii clienti; va asigur insa ca flexibilitatea lor a fost de laudat si nu-i un lucru de la sine inteles)

Acum, prietenii si colegii mei care au interactionat mai plenar cu acelasi personal, au remarcat ca in acest loc trebuie sa insisti ca sa primesti rest, ceea ce e intotdeauna un lucru rau. (o cafea e 3.5 roni. Daca dai o hartie de 10, restul pe care il primesti ‘din prima’ e 5 roni). Ma rog. Ii invit pe cei care au ceva de zis despre asta, sa zica. Mi mi-a placut. Prietenos cat trebuie si tot ce am cerut s-a putut face/s-a gasit.

Mancarea
E ok. Meniul e variat si-i centrat pe bucatarie romaneasca, tot ce e prezentat in meniu exista (cel putin asa ni s-a intamplat noua), preturile sunt mici, servirea e mai rapida decat m-am asteptat (pe undeva la juma de ora de cand dai comanda). Prima data cand am mancat acolo imi era foame asa ca n-am indraznit sa experimentez. Am vrut ceafa cu cartofi prajiti si am cerut ceafa cat mai grasa si in sange. Asa mi-a fost adusa (ceea ce e intotdeauna de apreciat), gustul insa a fost… modest. Am gustat de la vecini dintr-o pomana porcului (savuroasa, cu carnati bine condimentati si sarati atat cat trebuie dupa parerea mea (adica putin)) si dintr-un sufleu al casei (interesant (in sensul bun al cuvantului :))
Mi-a mai placut o ciorba de burta (divina) si cineva a mai laudat intens o ciorba de fasole. Papanasi- corecti spre foarte buni. Deci, dupa noroc… si de la onest in sus.

Cand mai ajung in Brasov, aici vreau sa stau. La mansarda. Ai auzit vipera? :)

————————

Asa. Recenzia de fata mi-a fost sugerata de cineva care mi-a promis c-o sa ma venereze daca o scriu. Pentru ca mi-a placut ideea (de venerare :P), pentru ca m-a inspirat pensiunea, si pentru ca n-am avut altceva mai bun de facut intr-un tren, am scris-o. Am scris-o in decembrie… si probabil c-ar fi ramas ‘nepublicata’ daca nu mi-ar fi servit acum drept exemplu. Maine promit sa va povestesc cum ar fi aratat aceasta recenzie de ar fi fost platita. Si mai promit sa va (re)impartasesc (tot maine) punctul meu de vedere despre recenziile platite… despre care am vorbit atat in ultimele zile. (si abia atunci, postul asta isi incheie rolul didactic.)

Disclaimer: titlul postului vrea sa spuna ca am inceput un demers didactic, cu exemple. NU vrea sa spuna ca asta de mai sus e un model de ‘asa da recenzie’, fie ea platita sau nu.