Se pronunta teo-ti-ua-can. Si-s niste constructii ale unor … precolumbieni (ca istoricii n-au convenit asupra numelui autorilor), aflate la 2 pasi de Mexico City (40 km), si construite cu vreo 2000 de ani in urma. Cum eu voiam sa merg la piramide, iar colegul meu (T) nu voia neaparat (ca le vazuse alta data)… m-am trezit ca ziua potrivita pentru aceasta activitate este duminica – pentru ca in aceasta zi eu aveam libertate deplina, el avind altceva de facut. Duminica, cind tot restul lumii urma sa fie la piramide. Ca doar era weekend, nu?)
Cum am ajuns acolo
Am primit ceva instructiuni, precise- e drept, despre cum sa ajung la priamide cu transportul public… dar cu care nu eram foarte fericita pentru ca trebuia sa merg intii cu metroul, apoi sa iau un autobuz, care autobuz era posibil sa nu aiba capatul la teotihuacan, ori eu nu stiu spaniola, iar mexicanii nu stiu engleza. T m-a asigurat ca daca spun <piramids> (pronuntat de el englezeste), toata lumea imi va arata, cu bucurie, drumul.
Nu cred ca am apucat sa va spun, dar taxiurile in mexico city sint declarate a fi foarte-foarte nesigure. Exista povesti cu turisti rapiti de false taxiuri, deposedati de banii pe care-i aveau la ei (+ de cei pe care erau fortati sa-i scoata de la ATM, de pe card(uri)), si apoi abandonati in rau famate cartiere mexicane. Ori gindul ca nu pot recurge la un taxi in cazul in care ma ratacesc, imi cam umbrea bucuria mersului la piramide pe cont propriu. Asa incit, desi invatasem instructiunile pe dinafara, duminica dimineata, inainte sa plec, m-am oprit la doamna din lobby-ul hotelului- doamna care parea sa se ocupe de excursii pentru turisti. Si, spre incintarea mea, aflu ca in juma de ora puteam pleca spre teotihuacan in mod organizat si ca pretul pentru organizare era de 35 USD. Foarte avantajos… cu atit mai mult cu cit <turul> presupunea si ceva timp petrecut in mod independent cu priamidele, + opriri la alte 2 puncte de interes turistic aflate pe traseu. Chilipir si scapat de griji.
Si vine ora, vine microbuzul … pierdem inca juma de ora, daca nu mai mult, cu colectarea celorlalti colegi de excursie (microbuzul trecea pe la hotelurile din care erau asteptati turisti) pina ce n-am facut vreo 15. Afara de mine mai erau niste argentinieni, brazilieni si un cuplu de pensionari englezi. Am vorbit cu argentinienii si cu englezii destul de mult, de inteles intelegindu-ma doar cu cei din urma, ca argentinienii engleza nu stiau. Din pacate argentinienii pareau sa fie misto si prietenosi; englezii nu erau sigur asa. (De politicosi, au fost politicosi, dar aveau in permanenta ceva de reprosat/contestat/ridiculizat. Nu mi-a placut de ei … desi cu mine au fost relativ draguti; uriciosi erau cu oamenii locului.)
Ce-am vazut?
Am plecat din hotel la 8.30 si am ajuns inapoi pe la 17, intre timp vizitind:
- piata celor 3 civilizatii (sau cam asa ceva) (ii zicea asa pentru ca continea niste ruine d-alea precolumbiene d-ale lor, o catedrala facuta de spaniolii colonizatori si un centru de conferinte contemporan… unde s-a intimplat nu-s ce intilnire internationala de importanta mondiala)->
- catedrala Sf Fecioare din Guadalupe (care contine de fapt diverse cladiri… cele mai importante fiind catedrala veche si catedrala noua. cea noua are capacitate de 20000 de persoane si a fost construita pentru ca oamenii nu mai incapeau in cea veche)
- complexul de piramide pentru care plecasem de acasa.
Magazinul artizanilor adevarati
Vizita la piramide a inceput cu o vizita la magazinul cu vinzare al <adevartilor artizani> contemporani teotihuacanesti (asa sustin ei, cel putin). Un Jose afabil (si usor melancolic, in acelasi timp) ne-a aratat (noua- vorbitorilor de engleza)
- - ce se poate face din agave (din agave se pot face: pulque- adica o bautura alcoolica cu gust de bors, hirtie si fibre vegetale pentru tesaturi; ba chiar si ac cu ata),
- - cum se deosebeste opera de arta din obsidian sculptata manual de cea sculptata cu masinarii,
- - cum teseau teotihuacanezii la razboiul de tesut,
- - cum se colorau natural firele de agave
- + citeva detalii despre personajele mitologiei locale.
Din pacate, Jose si-a compromis credibilitatea in clipa in care mi-a spus ca o piatra foarte frumos colorata in roz ar fi lapis lazuli. (eu l-am intrebat ce e. si eu, care l-am intrebat, stiam ca lapislazuli-a :P e intotdeauna albastra)(rozul e posibil sa fi fost un sidef minunat colorat… dar nu-s sigura, ca de eram, nu mai intrebam). Si-a mai spalat din pacate cind mi-a dat sa gust pulque (cica- vinul mayasilor) si m-a instruit cum se bea tequilla, dar sufletul meu nu si-a mai revenit complet dupa dezamagirea cu lapis lazuli. Asa. Activitatea asta, cu degustatul de tequila, pulque si inca o bautura traditionala mexicana, e programata inainte de vizita magazinului-muzeu… unde lucruri superbe se afla. Si presupun ca generozitatea cu care-ti sunt oferite 3 feluri de baturi alcoolice cu care mai mult ca sigur ca nu esti obisnuit, are de a face cu viitorul discernamint in fata cumparaturilor posibile. Discernamintul meu a ramas intact presupun, ca am cumparat de acolo doar o pereche de cercei care-mi plac foarte mult si care nu erau scumpi… Am descoperit ulterior ca argintaria se gaseste la pret de 5-6 ori mai mic in alte locuri. (De ajungeti la piramide eu recomand totusi vizitarea muzeului/magazin. La sectiunea bijuterii, cel putin, modele sint mi-nu-na-te. Eu am doar poze de la bijuteriile care nu mi-au placut in mod deosebit… pentru ca la celelalte am fost prea fascinata ca sa-mi amintesc sa le pozez.)
Piramidele
Accesul la piramide e posibil prin 3 porti, fiecare poarta fiind legata de cite o parcare. Drumul de la parcare la poarta e intesat cu vinzatori (cu tarabe asezate una linga alta)… iar dincolo de poarta se afla iarasi vinzatori. Problema n-au fost insa vinzatorii, ci turistii. Ei erau cita frunza, cita iarba, ca doar era duminica :D. Am mers intr-o parte, am primit ceva explicatii de la ghid, am cumparat 2 bratari (pe una am scos-o la mai putin de jumatate din pretul propus initial de vinzator… habar n-aveam cit de bine ma pricep la negociat cind nu exista limba comuna cu vinzatorul :))) si inca 2 … fluierici din lut.
Am urcat cot la cot cu o gramada de lume pe piramida lunii (care are trepte cam inalte; cum mexicanii sunt o rasa mai pitica decit noi, ma intreb de ce Dzeu or fi facut stramosii lor treptele asa inalte?). Pe piramida lunii nu se poate urca pina in virf, nu stiu de ce. Dar de la nivelul de unde turistul urcator e oprit, e o priveliste sublima. De unde am ochit piramidutzele mici necotropite de turisti. Am coborit si am intrat in balariile de linga (pentru un cactus cam ofilit si pentru o gramada de pietre din care mi-am luat 2 mai mici pentru acasa :))(sa ma ierte mexicul ca i-am descompletat teritoriul, dar sufletul meu de geolog, pe de o parte, si de femeie simpla fascinata de arhitectura amerindiana si de … buline, 
pe de cealalta, nu putea ramine impasibil in fata respectivei gramezi de pietre si mortar de piramida, lasate la voia intimplarii intr-o gramada ce parea de gunoi teotihucanesc (buline au intrat si ele in discutie din cauza bulinelor/punctelor negre cu care oamenii locului au ornat mortarul ce tine pietrele piramidelor la un loc) (=de va uitati cu atentie, in unele dintre poze se poate observa sirul de buline prezent la unirea a doua pietre-caramizi).
Piramida soarelui (cea mai inalta) era in dreptul parcarii in care urma sa ne regasim cu totii, asa ca am lasat-o la urma. si cind mai aveam vreo juma de ora pina la plecare, m-am dus spre ea. Nu mai lungesc povestea, ideea e ca pe piramida soarelui n-am mai ajuns din cauza … cozii. Erau peste 500 de persoane care-si asteptau rindul sa urce pe piramida. Nu mai aveam timp sa stau si la coada si sa urc si piramida… si nici chef n-aveam sa stau la coada ca sa urc piramida. Am mai vizitat si conversat in spanengleza cu vinzatorii ambulanti, m-am uitat dupa oameni ciudati (ca erau destui) si am plecat spre microbuz, crezind ca plec spre hotel.
Costuri neprevazute
In microbuz am aflat ca <excursia> includea si o masa la un restaurant in apropiere… masa ce nu era in cei 35USD pe care-i platisem deja. +Masa pe care n-aveam cum s-o sar pentru ca unica alternativa la ea era sa-mi petrec timpul respectiv intr-o parcare … ca alt mijloc de transport spre oras decit microbuzul cu care venisem nu exista.(in principiu n-aveam nimic impotriva mesei… aveam ceva impotriva metodei prin care ajungeam s-o platesc.) N-am protestat…Ghidul a spus ca pretul dejunului neprogramat ar fi 13 USD- adica ok…. Poate ca nu stiam de <lunch> din cauza ca ma inscrisesem in ultimul moment. (…dar nu prea cred sa fie asa. daca mergeti in mexic, aveti grija. ca m-am trezit cam des cu costuri suplimentare aparute asa, in ultimul moment.) La restaurant (care a fost unul destul de prost, cu mincare la fe si cu bauturile neincluse in cei 13 USD) existau si mariachii (cintareti traditionali si galagiosi) care au trecut pe la toate mesele si au informat mesenii, dupa cintecele, cit costa <performance-ul>… Nu stiu cit au cerut; in Mexic mariachii nu cer bani de la femei :). De achitat, au achitat barbatii argentinieni (Brazilia era la alta masa, iar englezul tocmai se ridicase <for a short walk in the sun> inainte ca mariachii sa-si ceara plata :)). Iar pretul final al mesei mele s-a dovedit a fi 17 USD (am banuiala c-am platit si berea englezului).
Poze de piramide: aici. Am incercat sa pun citeva si pe blog, dar din nu stiu ce motive nu se poate. mai incerc miine.